Porsche va construi în Texas cea mai mare fabrică de combustibili sintetici şi abia acolo el va costa 7-8 euro litrul, acum costând 50 euro pe litru

Porsche mizează tare de tot pe combustibilii sintetici, asta e clar din viteza cu care compania germană s-a mişcat să anunţe în decembrie o primă fabrică pilot în Chile, planuri pentru scalarea rapidă a producţie cu investiţii de 1 miliard de euro şi introducerea unei excepţii pentru combustibilii sintetici pentru acest tip de combustibil în viitoarea interdicţie a motoarelor cu ardere internă în UE din 2035. Fabrica din Chile, însă, era doar un proiect pilot, pentru a demonstra că tehnologia e posibilă, or, ea are o capacitate de producţie de câteva cisterne de combustibil pe an, sau doar 130.000 litri. Acum, însă, Porsche şi entitatea juridică fondată în Chile pentru combustibilii fosili, numită HIF, au obţinut permisiunea în Texas pentru construcţia celei mai mari fabrici din lume de acest tip. Iar odată cu actele permisive de construcţie au ieşit la iveală sau au fost analizate mai multe detalii curioase despre cifrele asociate producţiei de combustibili sintetici şi planurile Porsche.

Astfel, acum ceva timp, Porsche invitase mai mulţi youtuberi în Chile, la prima sa fabrică de combustibili fosili, numită Haru Oni, unde li s-a prezentat tehnologia, unde aceştia au putut să meargă cu maşinile alimentate cu combustibilul produs acolo şi li s-a spus totodată şi cât costă acest combustibil, cam 10 dolari litrul. La acel articol mulţi dintre noi au comentat, oripilaţi de un asemenea preţ, dar acum aflăm că Porsche n-a fost sincer până la urmă. De fapt, abia la noua fabrică din Texas, care planifică să producă 750 milioane de litri de combustibili fosili pe an, preţul va coborî la circa până spre 2 euro litru în costuri direct de producţie, la care s-a mai adăuga profitul, costuri de transport şi inevitabilele taxe şi accize din toate ţările lumii care duci de obicei preţul pe până la 4 ori mai mult decât cel de producţie. Abia atunci se va ajunge la un cost de până spre 7-8 euro per litru la pompă, sau 8-9 dolari, dacă nu cumva acesta va fi exceptat de la taxe. Paradoxul e că în prezent, la fabrica Porsche din Chile, costul de producţie a unui singur litru de combustibil sintetic a fost de 50 euro! Şi aici nu se include transportul sau profitul, întrucât Porsche a folosit deocamdată toată producţia pentru competiţiile sale de motorsport şi teste, fără a o vinde cuiva.

Totuşi, chiar dacă am considera că 2 euro per litru în cost producţie e deja acceptabil, noua fabrică din Texas scoate la iveală nişte cifre îngrijorătoare din procesul de fabricare a combustibililor sintetici. Aşa cum spuneam în articolele noastre anterioare — combustibilii sintetici, de obicei metanolul sau benzina produsă sintetic — repetă îndeaproape formula unui combustibil extras din pământ. Întrucât şi benzina, şi metanolul sunt hibrocarburi, pentru a le produce în condiţii industriale avem nevoie de hidrogen şi carbon, eventual din CO2. Magia combustibililor sintetici e faptul că la producţia lor se captează CO2 din atmosferă, iar la ardere se emite acelaşi CO2 captat anterior, fără a emite cantităţi în plus.

La fabricare, însă, reacţiile sunt energofage, deci e nevoie de energie pentru a le face să se producă, iar asta înseamnă că e vital de unde vinde acea energie — dintr-o sursă cu zero emisii CO2 sau una cu arderi şi emisii. Doar dacă sursa e una cu zero emisii toată ecuaţia poate avea sens, altfel totul devine absurd. Tocmai de aceea, fabrica din Chile, de exemplu, foloseşte o turbină eoliană de 3,4 MW şi electricitatea de la ea e cea care asigură energia necesară. Iar astfel benzina sintetică sau metanolul ajunge să fie efectiv un soi de baterie lichidă, fără necesarul de litiu şi fără greutatea asociată.

Ei bine, la scara noii fabrici din Texas, o singură turbină eoliană nu va fi suficientă, bineînţeles. De fapt, pentru a-şi asigura scara necesară a producţiei, fabrica va trebui să producă 300.000 de tone de hidrogen din energie regenerabilă, pe care va trebui să-l combine cu 2 milioane de tone de CO2 captat din aer, alimentând verde şi compresoarele pentru a-l capta. Acesta proces va produce 1,4 milioane de tone de metanol, iar din el se pot distila 750 milioane de litri de benzină sintetică. Asta ar însemna doar instalaţii de electroliză pentru hidrogen de 1,8 GW putere, care vor trebui alimentate de la parcuri uriaşe, eoliene sau fotovoltaice. Astăzi mai devreme scriam despre un parc fotovoltaic de 1 GW putere din China, situat în deşert, pe circa 40 km pătraţi. Iar aici e nevoie de 1,8 GW putere. Proiectanţii noii fabrici nu spun de unde vor lua electricitatea necesară, dar la o asemenea scară vocile critice nu s-au lăsat aşteptate şi spun că de oriunde ar veni o asemenea putere de electricitate regenerabilă, ei ar trebui să i se găsească o utilizare mai bună decât producţia de benzină sintetică, pentru motoare cu ardere internă.

Şi argumentele aduc cifre neaşteptate. Dacă pentru 100 kWh de energie regenerabilă produsă la o centrală sau un parc eolian, cu tot cu pierderi de transport şi eficienţă, un automobil electric ajunge să transpună pe drum 77 kWh, iar unul cu hidrogen şi pile de combustibil doar 30 kWh, atunci transformarea energiei în benzină sintetică face ca acel motor să transpună pe asfalt până la urmă doar 13 kWh din cei 100 kWh generaţi la turbină, iar 87 kWh se pierd inutil. Astfel, producţia de combustibili sintetici e acuzată de o ineficienţă energetică uriaşă, şi dacă tot ar fi să producem asemenea combustibili, ei ar trebui utilizaţi pentru tipuri de transport unde deocamdată nu se poate trece fezabil la electricitate — precum avioanele sau navele de distanţă lungă.

Deci, multe argumente şi de o parte şi de cealaltă, care dau de gândit. Cei de HF, însă, au anunţat deja că vor construi încă o fabrică în Australia, mai mică decât cea din Texas, unde vor mai produce 100 milioane de litri anual. Aceştia spun că nu sunt siguri, dar probabil dacă s-a produce suficient de mult la scară mare, costul de producţie ar putea ajunge la 1 euro pe litru şi atunci, dacă acel combustibil nu s-ar taxa excesiv, ar putea ajunge să coste comparabil cu benzina obişnuită. Deocamdată, el are un preţ exorbitant, pe care nici proprietarii de Porsche nu prea ar fi de acord să-l plătească.