Australia de Sud a atins 101% de producţie de energie din panouri fotovoltaice de pe acoperişurile caselor, arătând ce se întâmplă cu reţeaua electrică în asemenea caz

Doar trei zile în urmă publicam un articol care a stârnit interesul major al cititorilor noştri, despre un record atins de Australia la nivelul întregii ţări, prin care în ziua de duminică, 17 septembrie, reuşise să-şi acopere aproape tot consumul operaţional din panouri fotovoltaice. Dar spuneam atunci că în reţeaua Australiei mai există centrale de cărbune, deşi se planifică pensionarea acestora. Consumul operaţional menţionat atunci era, prin urmare, diferenţa dintre puterea solicitată în reţea şi puterea oferită de acele centrale care funcţionau la turaţii minime. Acum, însă, în Australia a fost atins un nou record major. În statul Australia de Sud, în ziua de sâmbătă, 23 septembrie, energia produsă de panourile fotovoltaice n-a acoperit doar consumul operaţional, ci întreg consumul din reţeaua electrică! Ba mai mult ca atât, pentru prima dată s-a atestat un surplus de energie venit doar de la panourile montate pe acoperişurile caselor, iar astfel a avut loc marele moment în care mulţi analişti preziceau colapsul sistemului electric. Colapsul n-a avut loc, iar Australia de Sud a arătat acum întregii planete cum poate fi gestionat un sistem electric doar cu energie regenerabilă intermitentă!

Dacă la nivelul întregii Australii mai există multe centrale pe cărbune, în statul Australia de Sud ultima centrală de cărbune a fost închisă în 2016, în reţea mai rămânând centrale de gaz, pentru a asigura variaţiile de sarcină. Dar acestea au fost reutilate, astfel încât minimul de putere pe care să-l ofere să poată coborî la o valoare minim absolut, la circa 6% din puterea necesară în reţea, deci practic doar pentru a menţine arderea.

Astfel, Australia de Sud a devenit mai puţin dependentă de minimul de putere al centralelor de gaz, transformând aproape toată puterea necesară reţelei în putere operaţională, în limitele căreia se poate varia. Asta a permis ca într-o zi precum cea de sâmbătă, la ora amiezii, energia venită de la panourile solare instalate pe acoperişurile caselor să atingă până la 101% din puterea solicitată de reţeaua electrică a statului Australia de Sud.

Încă 8,56% erau generate de centrale solare mari, încă 4,24% de eolienele din acelaşi stat, astfel încât sursele regenerabile dădeau în reţea 114% din necesarul reţelei! Şi cu cele 6% minime de la gaz, s-a ajung la 120% putere în reţea. Ce s-a întâmplat atunci? Simplu, aproape 3% din energie s-a dus la încărcarea bateriilor uriaşe din centralele cu baterii ce aparţin operatorului, iar restul energiei a fost exportată în statele australiene vecine, precum Victoria sau New South Wales. Nu au fost deconectate invertoare sau panouri, nu a avut loc vreo defecţiune a sistemului şi nimeni nu s-a plâns că nu are ce face cu energia regenerabilă în sistem. Soluţiile de stocare a electricităţii, exportul către regiunile vecine, reducerea la minim absolut a centralelor de gaz şi excluderea celor pe cărbune a permis ca întreaga reţea să fie regenerabilă doar cu energia de la soare şi vânt, fără a face uz măcar de hidrocentrale.

Şi, întrucât chiar într-un articol publicat sâmbătă vorbeam cât ar costa rezolvarea problemei Moldovei de stocare a energiei regenerabile prin baterii Tesla Megapack, mai este un lucru important de menţionat în graficul australian, care ascunde un secret de management extraordinar al reţelei. Partea verde din grafic îi revine energiei eoliene. Se poate observa că odată cu creşterea ponderii energiei solare, ponderea celei eoliene scade la un minim absolut, de la peste 80% şi chiar peste 90% cât furniza energia eoliană în reţea la orele nocturne până la doar 4,42% în orele de vârf ale energiei de la panouri fotovoltaice. A fost o coincidenţă că vântul s-a redus în acelaşi timp cât a crescut producţia de la panouri?

Nu! De fapt, ceea ce figurează în acest grafic ca energie eoliană vine de la parcuri mari eoliene care au şi soluţii de stocare cu baterii chiar alături de parc. Reţeaua naţională vede sursa de energie drept eoliană, dar operatorul parcului eolian decide când stochează şi când livrează electricitatea, în funcţie de cererea din sistem. Dacă ziua există producţie curentă de energie solară, se trece la încărcarea bateriilor alăturate parcului eolian şi se reduce la minim livrarea de energie directă eoliană în reţea. Apoi, când vine seara şi ponderea energiei fotovoltaice scade inevitabil, iar preţul electricităţii livrate în reţea creşte din cauza cererii mai mari, parcurile eoliene încep a-şi descărca energia stocată în baterii spre reţea, suplinind cantitatea produsă în timp real cu necesarul reţelei. Şi astfel noaptea energia eoliană, cea direct produsă de turbine plus cea stocată în baterii, ajunge şi la peste 90% din necesarul reţelei. Deci, ziua energia solară asigură 100% sau mai mult, iar seara, noaptea şi dimineaţa — cea eoliană, cu ajutorul bateriilor.

Se poate, deci! Anume asta a demonstrat acum reţeaua din Australia de Sud, că se poate asigura 100% din energia unui sistem electric doar prin energie regenerabilă, dacă ai soluţii de stocare. Şi asta i-a făcut pe inginerii reţelei australiene să amintească tuturor că, în curând, odată cu sporirea capacităţilor de stocare şi interconectare cu statele australiene vecine, vor fi puse pe pauză nedeterminată şi centralele de gaz care mai asigură acum rezervele de sistem. Este, deci, exemplul din viaţă reală pentru toţi scepticii, care spuneau că nu se poate doar cu energie solară şi eoliană. Reţeaua electrică a Australiei de Sud tocmai a demonstrat că se poate.