Expediţia cu un Nissan Ariya electric, care călătoreşte de la Polul Nord la Polul Sud, a ajuns la ecuator

În primăvara acestui an informam despre o expediţie pe care un cuplu de entuziaşti a demarat-o, cu un Nissan Ariya electric, de la Polul Nord magnetic la Podul Sud, aceştia având şi o remorcă, pe care e montată o turbină eoliană, ca să-şi producă electricitatea în zonele pustii. Expediţia derulează într-un ritm cât se poate de domol, şi de curând a ajuns la ecuator, marcând 20.000 km parcurşi din primăvară până acum.

Cei doi soţi aventurieri, Chris şi Julie Ramsey, se află în America de Sud acum, marcând trecerea ecuatorului în ţara care îl onorează, Ecuador. Până aici experienţa a fost una foarte lejeră, în cea mai mare parte, doar la început de drum, prin Canada, existând zone arctice şi pustii. Ulterior, odată cu ieşirea în zone mai civilizate, au fost peste tot staţii de încărcare îndeajuns. Aşa că o mare parte din ultimele luni, maşina şi echipajul a tot cutreierat SUA în lung şi-n lat, pe trasee zig-zag, fără spiritul ăla autentic de aventură, când s-ar fi dorit ca maşina să ajungă mai repede şi mai interesant la destinaţie.

Fireşte, fâşia de puţin peste 100 km, aproape imposibil de condus, din nordul Americii de Sud, a fost ocolită pe mare, pentru că terenul e foarte dificil pe acolo şi până şi motocicliştilor le ia uneori câteva zile s-o treacă. Prin urmare, Nissan-ul electric n-ar fi putut să înainteze prin jungla de acolo.

Acum ritmul expediţiei a crescut simţitor, cei doi aventurieri intrând deja în Peru. Aceştia vor avea parte de peisaje mai frumoase, dar şi de locuri mai pustii, în care ruta va fi deja mai directă spre Polul Sud.

Cei doi spun că vor ajunge la Polul Sud la sfârşitul lui decembrie şi acolo va fi cea mai dificilă parte, bineînţeles. Dar există o mică problemă în tot formatul acestei expediţii, care o face mai puţin relevantă şi sinceră.

Cei doi nu par să mai aibă remorca, cu acea turbină eoliană cu ei, ceea ce ne duce cu gândul că ea le va fi livrată doar la ultimul segment. Asta face întreaga expediţie neuniformă în consum şi în obiective, întrucât prezenţa remorcii ar fi indicat un consum mai mare, dar totodată mai adevărat pentru o asemenea expediţie şi mai relevant pentru repetarea ei de către alţi eventuali pasionaţi. Lipsa de acum dă o notă de manipulare a rezultatelor.

Foto: Turbina eoliană din remorcă, arătată la începutul expediţiei

Pe lângă asta, Nissan aşa şi nu a confirmat sau infirmat dacă acea remorcă are doar o turbină eoliană sau şi un generator cu combustibil fosil, care să încarce maşina în zonele polare. Or, la puterea anunţată a turbinei eoliene şi la necesitatea maşinii de a-şi asigura cel puţin climatizarea staţionar, cât se încarcă, se poate ajunge la situaţia că încărcarea va dura o veşnicie, toată energia de la turbină fiind consumată pentru climatizare, fără a rămâne ceva în plus în baterie.

Le-am adresat aceste întrebări direct celor doi expediţionişti şi de îndată ce vom primi un răspuns vom reveni cu detalii.