Ingineria şi luxul uitat de acum 90 de ani, de pe cea mai puternică navă de pasageri din lume, de 200 mii CP

Când vine vorba de nave mari, ingineria lor presupune valori de putere ce par a fi cu dintr-o cu totul altă dimensiune, iar motoarele acestora pot avea înălţimea unor blocuri cu 3-5 etaje chiar. Dar, totuşi, marea majoritate a navelor puternice actuale au cifre de zeci de mii de cai putere, de obicei. Cel mai puternic motor singular de navă e unul de 109.000 CP, despre care scriam acum ceva timp. Iar navele, chiar şi cele cu misiuni dificile precum spărgătoarele de gheaţă cu propulsie nucleară, au în jur de 81.500 CP. Purtătorul de avioane SS Enterprise, şi el cu propulsie nucleară, avea 280.000 CP, dar dintre navele de pasageri din lume, recordul de putere e pe la 200.000 CP şi a fost atins nu în timpurile noastre, ci acum vreo 90 de ani.

Foto: Motorul de 109.000 CP din zilele noastre

Totuşi, trebuie să spunem că informaţiile despre recordurile de putere ale navelor de pasageri sunt un pic vagi în perioadele propulsiei cu abur, pretinzându-se că mai multe vapoare ar fi avut puteri şi mai mari, dar cifrele exacte sunt greu de cuantificat, aşa că valoarea de 200.000 CP putere maximă e una care stă cumva în top în mod mai sigur, deşi a fost atinsă la scurtă distanţă de câteva nave. Prima şi cea mai notorie dintre ele, care şi-a păstrat astfel recordul timp de 90 de ani, e legendara navă Normandie, construită în Franţa anilor 30 ai secolului trecut! Iar statutul său de legendă e dat deopotrivă de ingineria şi luxul de la bordul său! Nava asta e determinat industria navală să evolueze aşa cum o ştim azi în dimensiuni, parametri şi confort suprem la bord în cazurile navelor de vârf.

În ani 1920, economia globală începuse să genereze creşteri nemaivăzute anterior, comerţul internaţional devenise mai puternic ca oricând, iar oamenii de afaceri aveau nevoie de călătorii peste Atlantic mai des, pe care şi le doreau rapide, pentru că timpul începuse să coste mulţi bani, dar şi confortabile pe măsura statutului lor. Tocmai de asta, începuseră să apară nave tot mai mari, mai rapide şi mai luxoase, care se întreceau în viteza de traversare a Atlanticului cu fiecare nouă apariţie. Francezii de la Compagnie Generale Transatlantique, sau CGT, şi-au dorit să intre în această cursă cu cea mai luxoasă şi puternic navă construită vreodată, care să le eclipseze pe toate celelalte.

Aceştia au apelat la inginerul naval Vladimir Yourkevitch, care emigrase din Rusia ţaristă în 1917. El a venit cu ideea de a crea o carenă cu partea frontală sub forma unui arc curbat concav, cu un antepicior bulbos sub linia de plutire, care, în combinaţie cu forma subţire a carenei, dădea o coeficient hidrodinamic bun. Conceptul acestuia a funcţionat foarte bine la testele de scară mică, forma determinând o lipsă aproape absolută de valuri, aşa că CGT i-a încredinţat proiectarea navei.

Exteriorul a fost desenat pentru a camufla canalele de aerisire şi a crea o suprafaţă curată pentru faţetele laterale ale navei, fapt care a făcut-o să arate minunat în poze, devenind o vedetă în presa şi cărţile poştale ale vremii. Arhitectul Pierre Pattout a fost desemnat să creeze interioarele luxoase ale navei, iar stilul aces de acesta a fost un Art Deco plin de grandoare, cu săli impozante şi luxoase. Designul tuturor suitelor de clasa I a fost încredinţat celor mai buni designeri ai vremii, fiecare din ele fiind unice, dar totodată continuând stilul general al navei.

Construcţia navei a început la şantierele Penhoet din Saint-Nazaire, Franţa, la scurt timp după căderile de la bursă din 1929. N-a durat mult până comanditarul CGT a intrat în dificultăţi financiare şi a cerut ajutor de la stat. Cheltuirea banilor publici pentru construcţia unei nave luxoase a fost criticată de presa vremii, dar până la urmă nava trebuia să devină un simbol al Franţei la nivel internaţional, aşa că a fost găsit şi un consens public pentru finanţarea ei.

Prima lansare la apă a carenei a avut loc în 1921, a fost botezată în 1922, iar construcţia ei a fost finalizată în 1933 pe partea inginerească. Până în 1935 s-au făcut amenajările şi echipările interioare.

Nava Normandie avea 313 metri lungime, fiind uriaşă chiar şi după standardele de azi, când cele mai mare transportatoare de containere au de obicei 399 metri. Nava de acum 90 de ani, însă, avea 35,2 metri lăţime şi 12 etaje în construcţia sa interioară. Era prevăzută să poată lua 1.942 pasageri la bord, dintre care 848 la clasa 1, 670 la clasa turiştilor şi 454 la clasa 3, în timp ce echipajul număra 1.345 oameni! Nava avea până şi o stradă de shopping la interior, de 80 metri lungime, cu buticuri frumoase pe alături, idee care a fost replicată mai târziu de multe alte nave de croazieră. Nava avea şi o clinică medicală la bord, şi cabinet stomatologic, un salon mare de socializare, teatru de 380 oameni, sală de grătar, grădină de vară, piscină de 24 metri lungime, dar şi teren de tenis la bord! Acum 90 de ani! Apropo, exista şi o piscină mai mică pentru pasagerii de la clasele inferioare.

Una din cele mai luxoase camere la Clasa I era Luxury Deauville Suite, care avea şi pian mare în interior, pe lângă spaţiu uriaş şi toate celelalte comodităţi. Toată nava, apropo, avea sistem de ventilare cu aer condiţionat, ba chiar şi un sistem anti incendiar modern!

Foto: Suita Luxury Deauville Suite, de penava Normandie

Pentru pasagerii la clasa I, nava avea restaurant spaţios, care i-a conturat toată identitatea, într-atât de simbolic a devenit. Restaurantul forma cea mai mare sală a navei, de 93 metri lungime, fiind mai lungă decât sala oglinzilor de la Palatul de Versailles. Restaurantul navei avea 14 metri lăţime şi 8,5 metri înălţime. În el nu exista lumină naturală, dar era iluminat de 12 stâlpi din sticlă Lalique, flancaţi de 38 de coloane luminoase pe pereţi. La ambele capete ale sălii mai erau şi două candelabre mari suspendate, iar această sală cu iluminare magnifică i-a adus navei porecla de „Nava luminitor”, sau Ship of Light în engleză.

Foto: Restaurantul de clasa I de pe Normandie

Restaurantul putea adăposti 700 oameni la 157 mese şi cinele erau adevărate festinuri culinare, pregătite de bucătari renumiţi.

La nivel de inginerie, lucrurile sunt la fel de fascinante. Nava a fost echipată, spre exemplu, cu unul din primele radare rudimentare, pentru avertizare în cazul unui aisberg sau a altui obstacol, pentru a nu repeta soarta Titanicului. S-a optat pentru un sistem de propulsie inovativ la acea vreme, format din 4 turbine de gaz, conectate la generatoare electrice, care produceau electricitate pentru a alimenta electromotoarele conectate la 4 elice de propulsie. Deci un soi de transmisie turbo-electrică, iar asta se întâmpla în perioadele în care ideea de a exclude transmisia mecanică datorită generării de electricitate şi transmiterii ei către electromotoare abia era la început la asemenea scară.

Fiecare din cele 4 turbine avea o putere nominală de 40.000 CP şi o putere maximă de 50.000 CP, iar astfel şi puterea navei era 160.000 CP în regim normal şi putea ajunge la 200.000 CP atunci când era necesar. Iar acest parametru a făcut din ea cea mai puternică navă de pasageri, promiţând să o facă şi cea mai rapidă. Chiar şi azi, una din navele etalon în transportul de pasageri, Symphony of the Seas, are 130.000 CP din 6 motoare diesel.

Elicele de pe Normandie aveau 3 pale la început, iar sistemul de propulsie era calculat astfel încât dacă una din turbine ar fi cedat, electricitatea produsă de celelalte 3 ar fi fost distribuită tuturor celor 4 electromotoare cu elice. Motoarele erau construite de Alsthom şi Belfort, iar avantajul turbinelor electrice era că putea fi folosită toată puterea şi la rotaţie inversă, un fapt care a sporit şi manevrabilitatea navei. De asemenea, nava era mai silenţioasă, şi presupunea o mentenanţă uşoară. Apropo, sistemul de direcţie al navei a presupus producţia unei tije de o lungime şi greutate record până atunci, de 125 tone de oţel, pe care nu prea putea s-o producă nimeni. Într-un final fabrica Skoda din Cehoslovacia a acceptat şi a fabricat-o!

Botezul navei, din1932, a fost făcut în faţa a 200.000 spectatori, pe râul Loire, iar apoi testele de viteză au arătată că ea a putut atinge atins şi 32,2 noduri, aproape 60 km/h. Viteza de croazieră a fost stabilită la 29,5 noduri, sau 54,6 km/h. Normandie a pornit în prima sa călătorie, în traversarea Atlanticului, la 29 mai 1935. Peste doar 4 zile, 3 ore şi 2 minute, nava ajungea la New York, stabilind un record mondial la viteza de traversare a Atlanticului pe apă şi fiind întâlnită de 100.000 spectatori la New York. Avusese o viteză medie de 29,98 noduri, sau 55,52 km/h.

În 1936, elicele navei au fost modificate să aibă 4 pale, pentru a reduce vibraţiile. În următorii ani nava a efectual în total 139 de călătorii dus-întors cu pasageri peste Atlantic. Nava era rar ocupată la peste 60%, iar de câteva ori a mai avut nevoie de fonduri de stat pentru a rezista, iar banii pentru construcţia iniţială n-au mai fost rambursaţi. Problema era tocmai în luxul ei opulent, care-i atrăgea pe cei de la clasa I, dar îi îndepărta pe cei de la clasele mai inferioare, care avea impresia că nava e de un lux intangibil. În 1936 a fost lansată nava concurentă Queen Mary, care a fost un pic mai mare şi care a avut un design mai puţin opulent şi a părut mai accesibilă pentru public, iar biletele la ea se cumpărau mult mai bine.

La începutul celui de-al doilea război mondial, nava a fost dusă în SUA pentru a fi pusă la păstrare. Apoi s-a decis confiscarea ei şi transformarea într-o navă de transportare a trupelor militare, fiind redenumită USS Lafayette. Nava a mers la un şantier naval pentru a fi reechipată, iar în timpul lucrărilor i-a fost deconectat sistemul anti-incendiu. Peste câteva săptămâni, la 8 februarie 1942, la bordul navei aflate în lucrări a izbucnit un incendiu şi în cele din urmă ea a cedat şi s-a răsturnat. A mai durat 4 ani până nava a fost casată, pentru că repararea ei ar fi costat prea mult, iar astfel istoria lui Normandie a fost una glorioasă pe un termen foarte scurt.

Nava, însă, a determinat stilul pacheboturilor franceze şi a inspirat practic toate navele de croazieră de mai târziu. Iar acum până şi noua navă ultra-luxoasă, Ocean Silenseas, care se construieşte din nou în Franţa, îşi ia inspiraţia tot din această navă Normandie de acum 90 de ani!