A doua încercare din istorie a SpaceX de a lansa racheta imensă Starship a fost un succes parţial, finalizat cu autodistrugerea

Ieri a avut loc a doua încercare din istorie a celor de la SpaceX de a lansa racheta imensă Starship, după ce prima tentativă a eşuat în luna aprilie, din cauza faptului că o parte din cele 33 de motoare Raptor ale rachetei nu porniseră, iar o altă parte opriseră în timpul decolării, ceea ce a dus la o traiectorie neregulată. Lansarea de ieri, care trebuia să aibă loc iniţial vineri, dar a fost amânată pentru ziua de sâmbătă, a adus un progres major, toate cele 33 de motoare pornind şi funcţionând ireproşabil, iar Starship a ajuns la altitudine de separare a booster-ului de racheta principală ce urma să-şi continue călătoria în spaţiu. Pornirea motoarelor acelui modul a avut loc cu succes, la fel care şi separarea, deci întregul test a mers mult mai departe decât cel anterior şi a trecut de momentul crucial al separării, chiar dacă ulterior a urmat un eşec.

Booster-ul e acea parte a construcţiei iniţiale care ajută la decolare şi la atingerea altitudinii stratosferice, după care acesta se separă de racheta propriu-zisă, care-şi continuă călătoria în spaţiu, în timp ce booster-ul revine pe pământ. Conform conceptului iniţial, booster-ul cu 33 de motoare trebuia să se îndrepte spre un punct de aterizare după separare, să ia o poziţie verticală şi să aterizeze pe o platformă special pregătită pentru asta, aplicând acelaşi principiu al rachetelor reutilizabile, aplicat deja la rachetele Falcon ale SpaceX. Diferenţa majoră a rachetei Starship este dimensiunea ei mult mai mare, fapt care îi va permite lui Starship o sarcină utilă mult mai mare, dar şi călătorii de distanţă mult mai lungă.

Starship e racheta de vis a lui Elon Musk cu care acesta vrea să colonizeze planeta Marte într-o bună zi. Sarcina ei utilă e cuprinsă între 100 tone şi 250 tone în formă extinsă. Pentru comparaţie, racheta Falcon Heavy are o sarcină de 16,8 tone până la distanţa orbitei Pământului sau mai mică dacă se doreşte o distanţă mai mare de călătorie. Deci Starship ar marca un salt uriaş în scara capacităţilor rachetelor pentru SpaceX şi pentru întreaga omenire. Şi, chiar dacă Musk îşi doreşte să ajungă pe Marte cu această rachetă, pentru ea sunt aprobate misiuni mult mai palpabile şi mai apropiate în timp, cum ar fi misiunea Artemis III a celor de la NASA, prin care agenţia spaţială îşi doreşte să un nou echipaj de astronauţi, care să aselenizeze pe Lună, după peste 50 de ani de pauză în asemenea călătorii.

Foto: Astfel e imaginată o viitoare aselenizare a Starship pe Lună, cu astronauţi la bord

Prin urmare, testele Starship sunt urmărite îndeaproape şi de NASA, care aşteaptă ca racheta să fie desăvârşită până la faza în care să poată demonstra decolare şi funcţionare ireproşabilă, iniţial în formule precum cea de ieri, fără echipaje, apoi cu misiuni cargo şi echipaje, până când se va ajunge la călătoria propriu-zisă spre Lună.

Ieri, la scurt timp după separarea booster-ului de rachetă, booster-ului a suferit o explozie majoră în spaţiu. Din păcate la scurt timp inginerii SpaceX au constatat că au pierdut conexiunea şi cu racheta separată, care trebuia să-şi continue călătoria în spaţiu. Se pare că la o anumită etapă după separare o serie de erori în acel modul au declanşat o procedură de autodistrugere.

Este evident un eşec în acea fază finală, dar e un eşec ce pare a fi rezolvabil mult mai uşor, lucrându-se la succesiunea de algoritmi şi rezilienţa transferului de date între module, sau între componentele modulelor. Partea cea mai dificilă, în care 33 de motoare trebuiau sincronizate într-o simfonie inimaginabil de dificilă a ingineriei, a fost deja depăşită, la fel ca şi mecanismul propriu-zis de separare şi pornire a motoarelor rachetei mai mici.

Foto: Aşa arată unul din cele 33 de motoare Raptor ale rachetei Starship

Deci toate etapele cruciale, considerate cele mai dificile, au fost deja trecute. Acum rămâne să aibă loc a analiză exactă a cauzelor eşecurilor din etapa finală de ieri şi acestea să fie înlăturate, pentru ca următorul test să fie un succes complet. Iar eşecurile sunt întotdeauna parte din progres, mai ales atunci când se creează o rachetă minim de 10 ori mai mare decât tot ce a zburat până acum, care vine să aducă o revoluţie majoră în tot ceea ce a însemnat tehnologie spaţială până acum.

Foto: Toate cele 33 de motoare au funcţionat ireproşabil la lansarea de ieri