În Germania s-a dublat brusc numărul bateriilor instalate în locuinţele oamenilor, pentru stocarea electricităţii produse de panourile fotovoltaice

În ultimul an, am vorbit adeseori de centrale de baterii mari, pe de o parte, care să ajute reţelele electrice să stocheze electricitatea produsă regenerabil cu intermitenţe, ca să poată fi folosită atunci când e nevoie de ea, iar pe de altă parte de baterii casnice, care pot stoca necesarul pentru câteva ore sau zile al unei case şi pot oferi autonomia locală la nevoie, sau pot fi parte a unui sistem larg de reţea, care e suficient de inteligent încât să folosească parţial acele capacităţi de stocare distribuite în fiecare casă într-un sistem comun. În SUA există deja experimente reuşite în acest sens, şi există şi primele reţele care au decis să instaleze ele în casele oamenilor asemenea baterii, iar în Uniunea Europeană se discută că în viitor măcar jumătate din locuinţe ar trebui să aibă baterii. Ei bine, între timp, în ultimul an, în Germania s-a dublat brusc numărul bateriilor casnice pentru stocarea electricităţii, trecând de cifra de 1 milion de asemenea baterii, fără a exista deocamdată vreun o program naţional care să le integreze împreună.

Explicaţia are câţiva factori la bază. În anul 2023, preţul electricităţii a fost usturător în Germania, per general, după ce în aprilie ultimele trei reactoare nucleare au fost oprite. Deşi ţara miza că va reuşi să-şi compenseze producţia cu surse regenerabile, de fapt ea a fost departe de acest ţel şi a mizat mult şi pe importuri de energie de la vecini, Germania devenind pentru prima dată după multe decenii un importator net de electricitate.

Şi întrucât în Germania există tarife diferenţiate în funcţie de oră, mulţi germani au înţeles că instalarea unui set minim de panouri fotovoltaice, cu baterii, îi poate ajuta să-şi asigure energia cel puţin în perioada de vârf de consum. Iar cei care n-au spaţiu pentru panouri, au optat doar pentru baterii, paradoxal, pornindu-le pe acestea să se încarce din reţea la orele de preţ minim, pentru a folosi ulterior energia pe timpul de consum maxim.

Poate părea o investiţie greu de recuperat în condiţiile unei singure gospodării, dar când preţul per kWh ajunge la 0,50 euro şi mai mult, şi când unele măsuri de acest tip mai beneficiază de subvenţii de la stat, fenomenul poate lua amploare foarte rapid, cum s-a întâmplat în ultimul an în Germania. Numărul acestor baterii a crescut cu peste 150% pe parcursul anului, iar capacitatea combinată a acestor baterii a ajuns la 12 GWh, suficient cât să alimenteze 1,5 milioane de locuinţe a câte 2 persoane pe durata a 24 ore. Şi, apropo, şi Tesla argumenta de curând prin calcule că investiţia într-o baterie pentru o singură locuinţă e oricum mai rentabilă decât un generator de rezervă, spre exemplu.

Cele mai mari centrale de reţea aprobate acum în lume au între 2,0 şi 4,1 GWh, deci în orice asemenea context, cifra de 12 GWh, atinsă atât de repede, e notabilă şi poate schimba tabloul unui întreg sistem. Germania a inclus obligativitatea unei soluţii de stocare pentru cei care-şi instalează panouri noi fotovoltaice, dar creşterea e mult mai mare de atât, astfel încât acum s-a ajuns la etapa în care ar fi nevoie de un sistem de agregare în reţea a acestor capacităţi, şi în care cei care şi-ar da acordul ca o parte din capacităţile bateriei lor să fie folosite pentru stabilizarea reţelei să fie recompensaţi. Se pare că ne îndreptăm tot mai mult, deci, spre o etapă în care bateria mare va fi parte din decorul unei case, la fel cum e frigiderul sau alte electrocasnice mari.