Departe de ritmul chinezilor de a instala o turbină eoliană în 24 ore, primul parc eolian maritim din SUA a fost în sfârşit definitivat, după luni de lucrări lente

În timp ce chinezii s-au tot ţinut de anunţat în ultimele luni noi şi noi recorduri la viteza de instalare a turbinelor eoliene în mare, ajungând până la 30 de ore, apoi şi la 24 orenecesare pentru toate lucrările de instalare a unei turbine, SUA a definitivat abia acum lucrările de instalare a turbinelor pentru primul său parc eolian maritim, numit South Fork. Da, poate suna surprinzător, dar SUA e cu mult în urma Europei şi Chinei la parcurile eoliene maritime, astfel încât acum există mai multe parcuri aprobate, dar de abia primul dintre ele a fost dus la bun sfârşit. Şi chiar dacă parametrii turbinelor sunt impresionant de buni, ritmul de construcţie a parcului a fost foarte departe de cel al chinezilor.

Vina aici, însă, nu aparţine americanilor, ci danezilor de la Orsted, care au primit acest contract pentru producţia şi instalarea turbinelor în acest parc eolian. În ultima jumătate de an, compania daneză a avut o serie de acţiuni de neînţeles, prin care a anulat din proprie iniţiativă două contracte uriaşe, pentru alte două cele mai mari parcuri eoliene din SUA, citând lipsa navelor disponibile pentru transportarea turbinelor şi instalarea lor în termenii asumaţi. De fapt, era şi o problemă de inflaţie şi cost fix contractat, aşa că danezii au preferat să piardă 100 milioane de dolari în garanţi şi penalităţi, în loc să piardă mai mult în procesul de executare a acelor contracte. Şi asemenea situaţii s-au mai repetat şi în alte regiuni ale lumii cu cei de la Orsted. Aşa că nu e de mirare că au dus la bun sfârşit acest contract într-un asemenea ritm lent, deşi numărul de turbine e relativ mic, de fapt.

Parcul eolian South Fork are doar 12 turbine, fiecare câte 11 MW putere, produse de Siemens-Gamesa, o altă companie care la mijlocul anului trecut practic şi-a blocat toate elaborările noi şi asumarea de noi contracte, după ce a descoperit probleme la o mare parte din turbinele produse şi instalate de ea anterior. Acea gafă descoperită ar putea necesita intervenţii de multe miliarde de euro în rechemări şi remedieri din partea companiei, motiv pentru care ei au solicitat şi o o linie de credit de salvare de la guvernul german. În fine, se pare că cei de la Siemens au reuşit să livreze în cele din urmă cele 12 turbine de model 11.0-200D, iar ele au fost instalate în decursul a mai mult de 6 luni!

De fapt, noi anunţam încă în august 2023 că primele turbine porniseră pe calea mării spre instalare în acest parc eolian. Apoi, în decembrie 2023, menţionam într-un alt articol că în timp de 4 luni fuseseră instalate doar 2 turbine în acest parc eolian, departe de orice ritm asumat anterior. Se pare că danezii şi germanii au fost în cele din urmă împinşi să-şi accelereze lucrările şi livrările, aşa că din decembrie până în prezent s-au mai instalat încă 10 turbine, ultima, ce-a de-a 12, fiind instalată acum o zi. Durata totală a lucrărilor se apropie de 7 luni, pentru a instala 12 turbine. Departe de ritmul chinezilor, deci.

De aici încolo urmează etapa de predare a întregii construcţii entităţii care va opera mai departe acest prim parc eolian, cu tot cu cablurile electrice subacvatice şi cu transformatorul amplasat pe ţărm.

Turbinele sunt montate într-o regiune foarte prolifică pentru energia eoliană, însă, pe coasta Atlantică a SUA, la hotarul dintre statele Massachusetts şi Rhode Island. Amplasarea într-o regiune atât de productivă, dar şi randamentul mare al acestor turbine, care au 200 metri înălţime şi cuprind o arie de 3,14 hectare fiecare, le promite un factor de capacitate excepţional de bun, printre cele mai bune din lume, de fapt.

La 11 MW per turbină şi 132 MW putere totală de la cele 12 turbine, producţia totală anuală e estimată la 750 GWh de electricitate, ceea ce înseamnă 62,5 GWh produşi anual de fiecare turbină. Teoretic, dacă turbina ar funcţiona 100% din timp la 100% din puterea sa maximă, ea ar produce într-o zi cifra rezultată din 11 MW x 24 ore, ceea ce înseamnă 264 MWh pe zi, iar dacă înmulţim acest număr la 365 zile pe an, ar rezulta 96.360 MWh pe an, sau 96,36 GWh anual. Şi întrucât producţia de facto ar urma să se cifrele la 62,5 GWh din cei 96,36 GWh de maxim teoretic, asta înseamnă că acest turbine eoliene maritime vor opera la un factor de capacitate de 64,86%, deci aproape 65%! Cifra este, aşadar, printre cele mai mari din lume, pe care o ating de obicei doar turbinele maritime foarte performante în randament, montate în regiuni cu vânturi foarte prielnice şi constante.

Apropo, aceste 12 turbine şi cei 750 GWh de electricitate produsă anual de ele echivalează cu aproape o cincime din consumul anual al Republicii Moldova, spre exemplu! În cazul României, asemenea 121 turbine asigură a 67-a parte din consumul anual al României, sau 1,5%, prin urmare, 800 de asemenea turbine maritime cu aceeaşi energie livrată anual pot asigura echivalentul întregului consum anual în României.

În SUA, în aceeaşi regiune a coastei Atlanticului urmează să mai fie construite încă cel puţin 4 parcuri eoliene maritime, 3 dintre ele fiind mult mai mari şi cuprinzând între 62 şi 80 turbine eoliene fiecare.