Trei macarale imense mobile Liebherr au trebuit să lucreze sincronizat pentru a reconstrui rapid un pod din Germania într-un spaţiu restrâns

Atunci când sunt construite poduri care să reziste 50-100 de ani, adeseori alături apar ulterior şi drumuri sau edificii, care nu mai ţin cont de faptul că într-o bună zi ar putea fi nevoie de reparat sau dezasamblat acel pod. Sunt lucrări prea rare pentru a ţine o zonă liberă timp de 50 sau 100 ani în jurul lor. Aşa că atunci când intervine o situaţie neprevăzută, mai ales când ea vine mai devreme decât se estima, e nevoie de soluţii inginereşti excepţionale. Aşa s-a întâmplat de curând şi cu un pod din Germania, care a fost constatat drept avariat şi periculos înainte de termen, dar să se lucreze la el cu macarale obişnuite era imposibil din cauza lipsei de spaţiu din jur.

Aici a intervenit compania germano-elveţiană Liebherr, cea care produce multe din cele mai mare macarale mobile, atât fixe, cât şi mobile, pe platforme de camion. Podul despre care vorbim e Hammesberg Wupper, din Wuppertal Heckinghausen, construit în anul 1965. Cu ceva timp în urma a fost constatată avarierea structurii de susţinere a carosabilului acestuia, şi la început au fost limitate vehiculele de peste 30 tone şi au fost impuse şi limite de viteze, dar în scurt timp a devenit clar că podul trebuie dezasamblat cu totul şi e nevoie de reconstruirea lui cu noi traverse şi elemente structurale.

În mod normal, zic cei de la Liebherr, asemenea lucrări ar necesita instalarea unei macarale fixe, care să poată manevra liniştită grinzile de beton, de 85 de tone fiecare. Dar alături de pod, pe lângă râul pe care acesta-l traversează, e un drum, mai sunt copaci, alte edificii, iar pe celălalt mal e şi mai puţin loc. Alături mai era un pod de autostradă, care limita cel mai mult posibilităţile instalării unei macarale mare, cu rază extinsă de acţiune. Faptul că macaraua ar trebui să echilibreze greutăţile deasupra râului necesita o întindere a braţului său la un unghi mai mare, ce ar determina nevoia de contrabalansare pe măsură. Într-un final, cei de la Liebherr au făcut toate calculele posibile şi au ajuns la concluzia că nu există suficient spaţiu pentru instalarea unei macarale fixe, care să poate ridica şi manevra în siguranţă aceste greutăţi, în asemenea condiţii. Aşa că au venit cu o soluţie pe care spun că au folosit-o pentru prima dată.

E vorba de operarea cu două macarale mobile în tandem, poziţionate pe cele două maluri ale râului. Una din ele e un Liebherr 1650-8.1, iar alta — un Liebherr LTM 1450-8.1. Aceste două modele nu sunt cele mai puternice macarale mobile din gama lor, însă inginerii au calculat că dacă puneau modelul mobil cel mai puternic, de 800 tone, nici el n-ar fi putut face faţă în acesta condiţii. Aşa că au decis că tandemul e cea mai bună soluţie.

Una din macarale ridica iniţial grinda de una singură, de la o poziţie apropiată de ea. Braţul său ducea grinda până spre deasupra râului, unde intervenea în ajutor cea de-a doua macara, iar aici grinda era fixată de elementele de susţinere ale ambelor macarale, într-o formulă triunghiulară, care dădea o rezistenţă maximă la 160 tone, deci deja aproape dublu decât era necesar. Toată această formulă lua în calcul mica diferenţă de nivel dintre cele două maluri, unghiurile exacte ale braţelor, lungimea exactă a cablurilor de suspendare. Iar ulterior cele două macarale mişcau grinzile pentru poziţionarea pe structura podului în mod sincronizat, susţinând împreună greutatea şi putând astfel manevra la un unghi mai mare de înclinare al braţului. Doar că şi podul avea o uşoară înclinare unghiulară pe axa sa, conform construcţiei iniţiale, iar asta a determinat şi necesitatea de a folosit o a treia macara, Liebherr LTM 1100-4.1, rolul căreia era de a asigura exact acea înclinare unghiulară perfectă, necesară alinierii corecte a grinzilor pe poduri.

În rezultat, după săptămâni de calcule, estimări şi planificări, lucrarea propriu-zisă de reconstrucţie a podului cu cele două macarale Liebherr a durat doar două zile. Acum macaralele au eliberat locul reconstrucţiei podului, iar de aici încolo urmează să muncească alte echipe la pregătirea podului pentru aşternerea noului carosabil şi alte elemente rutiere, astfel încât peste circa o lună şi jumătate acesta să fie redeschis circulaţiei.

Toată lucrarea, însă, a fost o adevărată operă de artă inginerească, spun cei de la Liebherr, în care cele 3 macarale au lucrat împreună ca o adevărată orchestră sincronizată, două din ele în tandem şi cea de-a treia susţinând unghiul susţinând unghiul potrivit.