Japonia vrea să capteze CO2-ul de la giganţii săi industriali şi să-l exporte în ţările din Asia de sud est

Majoritatea ţărilor din lume şi-au luat angajamente clare de reducere a emisiilor CO2 pe care le generează, în cadrul unor acorduri internaţionale, precum acordul de pa Paris. Multe din ele au şi angajamente de a capta adiţional şi CO2-ul deja emis în atmosferă, pentru a recupera din efectele produse anterior. Dar reducerea emisiilor CO2 impune de obicei şi schimbări profunde în industrie, transport şi alte domenii responsabile de emisii vaste. Japonia, însă, vrea să folosească soluţii de captare de CO2 de la giganţii săi industriali, exportând acel CO2 în alte ţări, în timp ce acele fabrici ar continua practic să funcţioneze ca şi anterior.

În februarie, guvernul Japoniei a aprobat un plan de susţinere financiară a tehnologiilor de captare de CO2. Iar după acel plan aprobat, au şi apărut deja schiţele unor proiecte grandioase, elaborate de gigantul industrial Mitsubishi Corp şi distribuitorul de produse petroliere Eneos Corp, care vor să capteze CO2-ul direct de la marile fabrici din ţară. Idei similare au şi companii precum Chubu Electric şi Sumimoto, care desfăşoară studii de fezabilitate în prezent.

Partea care a stârnit critici vaste, atât locale, cât şi internaţionale, e dată de însăşi esenţa acestor proiecte japoneze, care presupun captarea de CO2 nou emis din fabrici şi exportarea lui către ţările din Asia de sud-est, unde acesta ar urma să fie stocat, ţările de destinaţie fiind Filipine şi Malaysia.

Iar aici intervin imediat multe probleme de randament şi etică. Partea de etică e că acest export sună ca o trimitere a deşeurilor nedorite altor ţări, fără a schimba în esenţa procesele industriale care emit acel CO2. Deci, fabricile de ciment, oţel, termocentralele — toate ar continua să ardă gaz şi alte hidrocarburi în continuare, cu pretextul că CO2-ul e captat la final.

Probleme de randament şi cele de chimie elementară ne spun că orice captare de CO2 necesită energie. E drept că dacă ea are loc la sursă, consumul de energie e mai mic, dar oricum există. Idee japonezilor, însă, e de a lichefia ulterior acel CO2, pentru a-l transporta pe nave spre ţările asiatice menţionate mai sus. Asta înseamnă consum de energie pentru lichefiere, iar apoi consum de energie pentru deplasarea acelor nave pe distanţe de mii de kilometri pe ocean.

Şi e o mare probabilitate că multă din energia necesară acestui proces va veni din combustia unui motor naval, spre exemplu, cu emisii adiţionale de CO2. Prin urmare, transportarea de CO2 lichefiat pe distanţe de 5.000 km şi mai mult ar însemna generare de cantităţi mari de noi emisii, sub pretextul minimizării lor.

Iar japonezii mai anunţă că ar vrea să stocheze în pământ acest CO2, pe care-l transportă lichefiat. Desigur, asta înseamnă că el va trebui amestecat eventual cu alte substanţe pentru a-i păstra starea solidă, apoi va trebui introdus în sonde vechi şi eventual nefolosite pentru a-l stoca, toate aceste procese însemnând din nou energie consumată.

Şi, ultima problemă a cea chimică. CO2 e un compus care are şi atomi de oxigen în el. Îngroparea a doi atomi de oxigen, de dragul unuia de carbon, e o idee absurdă până în măduva oaselor, or, asta ar însemna treptat să reducem cantitatea de oxigen din atmosfera pământului. Petrolul stocat în pământ avea compuşi de hidrocarburi, deci preponderent carbon şi hidrogen, nu oxigen. Asta înseamnă că asemenea metode de captare CO2 şi îngropare cu totul a lui în pământ iau oxigen direct din aer.

Desigur, există metode de a separa doar carbonul din CO2 şi de a elibera CO2-ul înapoi şi există companii şi echipe de ingineri care muncesc la asemenea procese, care sunt mult mai corecte ca circuit chimic. Însă ele sunt din nou energofage, iar japonezii nu menţionează despre separare, ci despre lichefiere, transportare şi îngropare. E clar, deci, de ce acestei idei noi venite din Japonia nu sunt întâmpinate cu încântare.

Foto: Aşa ar arăta carbonul separat de oxigen şi pietrificat, într-un proces mult mai complex decât cel pe care-l intenţionează japonezii acum