BMW a lansat noua generaţie M5, cel mai puternic din istorie, dar cu propulsie hibridă şi kilograme în plus, care-l fac mai lent

BMW a lansat noua generaţie a legendarului M5, model care are deja o istorie de peste 40 de ani în gama mărcii germane. Inevitabilul s-a produs, însă. Noul BMW M5 nu mai are doar un motor cu combustie, ci debutează cu un sistem de propulsie plug-in hibridă, datorită căruia devine cel mai puternic M5 din istorie, făcând un salt de aproape 100 CP în plus faţă de cea mai puternică ipostază a generaţiei anterioare.

Din fericire, sistemul hibrid al noii generaţii nu a redus formula motorului cu combustie, ci a lăsat în ecuaţie acelaşi motor V8 de 4,4 litri de pe generaţia anterioară. Propulsorul cu combustie dezvoltă, însă, o putere mai mică decât cei 600 CP de generaţia anterioară în versiune standard sau 635 CP în versiune CS. Pe noul BMW M5, motorul V8 scoate 585 CP, iar restul forţei e asigurată de un electromotor integrat în cutia de viteze cu 8 trepte.

De fapt, puterea maximă a electromotorului e de 197 CP, iar sistemul jonglează cu echilibrarea forţei dintre cele două motoare, oferind un total de 727 CP şi 1.000 Nm de forţă. Parametrii noului BMW M5 sunt astfel situaţi aproape de BMW XM Red Label, dar nu-l depăşesc pe acesta, iar comparaţia e firească, întrucât şi sistemul de propulsie e similar.

Noul M5, însă, e ceva mai uşor decât XM, iar asta-i asigură un dinamism mai mult. Totuşi, în comparaţie cu M5 F90, care cântărea circa 1.950 kg, cu variaţii de câteva zeci de kg în funcţie de versiune, noua generaţie a devenit semnificativ mai grea. Noul BMW M5 cântăreşte 2.435 kg la gol, fără vreun şofer în el, ceea ce înseamnă că e cu peste 450 kg mai greu decât generaţia precedentă!

Iar asta ne aduce la o situaţie paradoxală, în care noua generaţie este mai lentă decât predecesoarea sa. Noul BMW M5 debutează doar cu tracţiune integrală şi accelerează de la 0 la 100 km/h în 3,5 secunde, în timp ce generaţia precedentă prindea prima sută în 3,3 secunde în versiune Competition şi 3 secunde în versiune CS. Deci noul M5 e cu cel puţin 0,2 secunde mai lent, în ciuda faptului că are peste 100 CP în plus faţă de precedenta generaţie şi beneficiază de reacţiile instantanee ale unui electromotor.

Iar asta e marea absurditate e timpurilor pe carele trăim în lumea auto. Pe de o parte, restricţiile de emisii obligă producătorii, practic, ca şi maşinile cu performanţe de top să devină hibride sau plug-in hibride, însă acestea adaugă, iată, câte 400 kg şi mai mult în plus, până ajung la greutăţi la care nu mai pot fi numite sportive, iar în rezultat luptă cu forţe centrifuge mai mari şi ajung la final să fie mai lente decât precedentele modele, pentru că toată puterea în plus e irosită la transportarea kilogramelor în plus, impuse de aceleaşi restricţii.

Beneficul noului M5 din tot sistemul hibrid e faptul că acesta poate parcurge în regim pur electric circa 67-69 km, la o viteză de până la 140 km/h. Dar cine-şi cumpără BMW M5 pentru a merge pur electric cu el atâţia kilometri, făcând uz de maxim 197 CP? Şi cine va sta să-i încarce bateria electrică la priză timp de 3 ore şi 15 minute — pentru că atât durează încărcarea bateriei de 22,1 kWh a noului M5? Da, ea n-are nici măcar vreun port fast charge, putând fi încărcare doar la o priză domestică de 230V, cu maxim 7,4 kW putere. Deci orice avantaj al sistemului plug-in hibrid aici e pur simbolic, pentru a bifa conformări pe hârtie.

Şi cam asta e realitatea acestor modele din zilele noastre — jumătate din ingineria acestor nu e făcută de dragul performanţei, genialităţii unei noi idei, ci din cauza constrângerilor şi necesităţii de a bifa căsuţe într-un formular de conformare.

Şi aproape că nici nu mai contează că viteza maximă a noului M5 a rămas aceeaşi ca şi la predecesorul, de 250 km/h standard şi 305 km/h cu pachet opţional mai permisiv. Nu mai contează nici faptul că în regim pur electric maşina poate consuma circa 25 kWh/100 km, pentru că imediat ce bateria e epuizată, sistemul va consuma aceleaşi 10,3 — 11,0 litri/100 km de benzină drept cifre minime realiste.

Noul model are magia lui în felul în care arată, mai ales dacă e combinat cu asemenea culori speciale ca şi cele din imaginile de prezentare. Deci designerii au muncit bine, la interior şi exterior, dar ceva ne spune că toată această involuţie în parametrii de performanţă şi greutate va face acest model unul mai puţin colecţionabil decât predecesorul său şi multe alte generaţii anterioare.

Şi realitatea tristă e că rămân tot mai puţine maşini de performanţă în lume unde greutatea să mai fie ţinută la un minim absolut şi unde performanţa să fie livrată dintr-o singură sursă de propulsie, brut, fără intervenţii electrice şi jonglări cu compensări permanente de putere.