Cea mai veche centrală nucleară din lume, situată în Elveţia, a fost verificată şi declarată drept sigură în operare şi de acum înainte

În ultimii ani, centralele nucleare şi domeniul energiei nucleare trece prin evoluţii deosebit de interesante. Pe de o parte, ţări ca Germania au închis toate centralele nucleare de pe teritoriul lor şi şi-au linşat o sursă enormă de energie, iar pe de altă parte multe alte ţări iniţiază noi şi noi centrale nucleare, alegând această soluţie de energie cu zero CO2 în calea lor de tranziţie spre o reducere considerabilă e emisiilor, atât în forma reactoarelor mari, cât şi în cea a celor modulare mici. Elveţia a avut o perioadă în care era aproape de a urma calea Germaniei şi chiar a reuşit să închidă o centrală. Acum, însă, lucrurile stau diferit.

Într-atât de diferit, încât Elveţia are o lege recentă care spune că centralele nucleare nu mai trebui să fie închise obligatoriu la sfârşitul termenului orientativ de exploatare, declarat iniţial la construcţia acestora ca durată de viaţă. Dimpotrivă, aceeaşi lege spune că toate centralele nucleare din Elveţia pot funcţiona la infinit, atât timp cât sunt periodic inspectate de autorităţi şi sunt considerate sigure.

Desigur, ca asta să se întâmple, operatorii de centrale nucleare trebuie să aibă grijă de lucrări de mentenanţă, inclusiv dintre cele mai profunde. Acest context de legi şi de abordare a energiei nucleare din Elveţia a făcut acum ca centrala Beznau să fi trecut printr-un asemenea proces profund de mentenanţă, după care a fost verificată de autorităţi şi declarată drept sigură şi de acum înainte.

Asta n-ar fi neapărat un proces foarte special, dacă centrala de la Beznau n-ar fi cea mai veche din Elveţia, cea mai veche din Europa şi totodată cea mai veche din lume dintre toate centralele nucleare care se mai află în operare.

Centrala de Beznau a început a fi construită în anul 1965, fiind proiectată din start să aibă două blocuri, deci două reactoare. Reactorul 1 a fost inaugurat în anul 1969, iar reactorul 2 a urmat în anul 1972. La acea vreme, în 1965, în Elveţia nu mai exista o altă centrală nucleară, deci a fost prima din această ţară. Desigur, în 1965 existau alte centrale deja construite şi operaţionale, dar niciuna din centralele care au devenit operaţionale mai înainte de Beznau nu mai funcţionează azi, astfel încât blocul 1 de la Beznau a rămas azi cel mai vechi reactor nuclear din lume.

Ei bine, cele două reactoare de la centrala Beznau au câte 365 MW putere fiecare — un parametru care ar fi foarte mic azi, însă era unul de top pentru anul 1969. Astăzi sunt o mulţime de parcuri eoliene sau fotovoltaice medii care au puteri instalate mai mari. Doar că aici, fiind vorba de energie nucleară, factorul de capacitate e apropiat de 100%, iar cei 730 MW putere cumulată a centralei produc circa 6 TWh de electricitate anual!

Construcţia centrale elveţiene e una relativ obişnuită, fiind bazată de reactoare cu fisiune nucleară, care funcţionează pe uraniu îmbogăţit, încălzind un circuit de apă, care propulsează o turbină, iar aceasta produce electricitate la rândul ei.

Centrala e răcită de apa din râul Aare din apropiere. Fiind o centrală relativ veche în construcţia sa şi având nevoie de răcire intensă, fiecare reactor are nevoie de 40 metri cubi, deci 40 de tone de apă pe secundă pentru răcire, apă. În schimb efortul de a drena această apă nu necesită pompări, întrucât în regiune există o cădere de apă de 7 metri de la o hidrocentrală construită anterior în apropiere.

Lucrările făcute acum au ţinut de inspectarea profundă a centrului reactorului 1, cel mai vechi, şi a valvelor de presurizare din circuitul său. Din 121 de elemente de combustibil, 20 au fost înlocuite, iar sistemul de răcire de urgenţă a primit un nou motor diesel care să intervină în cazul unor situaţii neprevăzute, pentru a acţiona sistemul de răcire de rezervă.

În rest, au fost doar verificări ale stării construcţiei şi elementelor sale cruciale, fără a se găsi vreo problemă sau măcar vreun mic risc de siguranţă, zic cei de la Axpo, operatorul elveţian al acestei centrale. Asta se întâmplă şi datorită faptului că pe durata sa de viaţă, centrala a primit lucrări de mentenanţă şi modernizare în valoare de 2,5 miliarde de franci, deci a fost întotdeauna menţinută într-o stare impecabilă.

Iar asta a făcut ca să nu fie nevoie de oprirea şi pensionarea centralei nucleare la împlinirea celor 50 de ani de durată de viaţă, cât era ea estimată iniţial. Fiind inaugurată în 1969, centrala Beznau are deja 55 de ani de operare şi, aşa cum au constat verificările minuţioase ale inspectorilor elveţieni, ea e perfect sigură să funcţioneze şi mai departe.

Iar partea cea mai curioasă e că în cei 55 de ani de viaţă, cu toate pauzele pentru realimentare, şi mentenanţă, cu tot cu inaugurarea mai târzie a reactorului numărului 2, centrala a produs şi livrat în reţeaua electrică a Elveţiei circa 270 TWh de electricitate, sau 270.000.000.000 kWh! Iar asta a însemnat evitarea emiterii în atmosferă a peste 300 milioane de tone de CO2.

Şi, bineînţeles, la o asemenea durată de viaţă şi costul per kWh al acestei centrale e unul excepţional de mic, întrucât investiţia iniţială şi cele 2,5 miliarde de franci de mentenanţă cheltuiţi în 55 de ani reprezintă costuri distribuită în 270 miliarde de kWh. Deci, mentenanţa şi reparaţiile staţiei au costat mai puţin de 1 cent per kWh! Iar întrucât centrala Beznau a obţinut autorizarea să funcţioneze şi mai departe, aceste costuri se vor distribui la o cantitate şi mai mare de energie.

Este, deci, acea abordare pur ştiinţifică şi raţională, prin care o ţară îşi verifică minuţios centralele, dar nu le scoate din ecuaţie doar pentru că o perioadă aşa a fost tendinţa sau pentru orice alte motive. Cifrele vorbesc elocvent cât de avantajoasă e această centrală, iar elveţienii ştiu să creeze construcţii ce durează o viaţă, uneori şi spre 100 ani. Şi chiar dacă au cea mai veche centrală nucleară din lume, pentru ei asta nu e o ruşine, ci un semn al priceperii inginereşti de a o menţine într-o stare perfectă timp de 55 de ani şi un semn de înţelepciune de a folosi ceea ce a fost construit de inginerii din generaţiile anterioare şi a rămas disponibil spre binele ţării.