Germania şi-a redus la un nou minim istoric producţia de electricitate din cărbune, iar regenerabilele au ajuns la 65%

Germania e una din cele mai atipice ţări din Europa în evoluţia sistemului său energetic, cu multe decizii de neînţeles, care contrazic tendinţele generale de reducere a emisiilor CO2. Acum, însă, Germania are câteva cifre mai îmbucurătoare, pe care le-a raportat pentru ultimul trimestru, iar aceste cifre arată că electricitatea produsă din cărbune a ajuns la un minim istoric, în timp ce cea regenerabilă a ajuns la 65% din consum. Dar cele două cifre nu reflectă tabloul complet, pentru că Germania are încă mari probleme în a-şi acoperi propriul consum.

Deşi acum un număr imens de ţări europene prelungesc viaţa centralelor lor nucleare, iar un număr şi mai mare adoptă programe prin care planifică sau chiar au demarat deja construcţia centralelor nucleare noi, Germania şi-a închis în ultimul deceniu toate centralele nucleare, ultimele trei dintre ele fiind închise în aprilie 2023. Iniţial, planul era ca Germania să ajungă deja până atunci să compenseze deficienţa inevitabilă care avea să apară după eliminarea energiei nucleare prin cea solară şi eoliană. Dar dezvoltarea acestor tipuri de energie regenerabilă a întârziat, aşa că anul trecut, la scurt timp după deconectarea centralelor nucleare, Germania a mai prelungit o perioadă viaţa unor centrale pe cărbune, crescându-le sarcina de producţie, şi totodată s-a transformat foarte repede dintr-un exportator de energie în importator net.

Din cauza acestor deficienţe majore dintre energia necesară şi cea produsă, Germania a decis să construiască 4 centrale noi pe bază de gaz, cu scuza că ele vor fi compatibile şi cu combustia de hidrogen, adică vor putea arde hidrogen verde în turbinele lor, ca să producă electricitate. Noi am analizat în profunzime parametrii anunţaţi pentru acele centrale într-un articol şi arătam că în lume astăzi nu se produce pur şi simplu hidrogen verde suficient nici măcar pentru a acoperi consumul uneia din cele 4 centrale, darămite pentru toate 3. Şi apoi, chiar dacă producţia de hidrogen verde ar creşte, e cumva o problemă de logică să produci hidrogen verde din electricitate regenerabilă, ca apoi să-l arzi pentru a produce din nou electricitate, având vreo 75% pierderi pe drum.

Deocamdată, Germania continuă să aibă un deficit major de electricitate, deci, pe care îl acoperă prin importuri din ţările vecine. Şi ca să aibă un echilibru bun de regenerabile, încearcă să cumpere energie produsă regenerabil de la vecinii săi, sau măcar cu zero CO2, la centralele nucleare din Franţa. Sună din nou un pic absurd să-ţi închizi propriile central nucleare, ca să cumperi energia produsă nuclear de la vecini, dar aşa cum spuneam, multe din deciziile energetice din Germania par greu de înţeles.

Cifrele raportate pentru ultimul trimestru de agenţia federală de energie din Germania arată câteva evoluţii interesante, însă. În primul rând, Germania a produs cu 1,2% mai puţină electricitate faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, dar a consumat cu 1% mai mult, ceea ce înseamnă că deficitul s-a mărit şi mai mult. Mai exact, Germania a produs 100,15 TWh de electricitate în ultimele 3 luni, dar a consumat 109,04 TWh, având astfel aproape 9 TWh balanţă negativă trimestrială, pe care a trebuit să o acopere prin import net.

În timp ce creşterea cu 1% a consumului de la un an la altul nu e un fapt rău şi poate semnala o revigorare economică, scăderea producţiei e interesantă, pentru că vine pe fundalul unei creşteri de producţie la regenerabile, cu 8,8%. Datorită precipitaţiilor puternice, a crescut cu 17,8% producţia la puţinele hidrocentrale pe care le are Germania, ajungându-se la o contribuţie de 4,72 TWh. A crescut mult şi electricitatea produsă de fotovoltaice, cu 10,7%, ea ajungând la 24,34 TWh produşi, ceea ce însemnat că peste 24% din electricitatea produsă în Germania în ultimele 3 luni a venit din fotovoltaice! Acest tip de energie a devenit cel mai mare contribuitor în sistemul energetic al ţării, dacă privim lucrurile în categoriile cu care operează germanii.

Nici turbinele eoliene n-au fost departe, cele de uscat generând 21,43 TWh, în creştere cu 7,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Însă pe lângă asta, germanii clasează separat turbinele maritime, care şi-au crescut producţia şi mai mult, cu 16,8%, şi au produs 5,26 TWh. Deci, împreună, energia eoliană a contribuit cu aproape 26,7 TWh în producţia de electricitate a Germaniei, mai mult decât cei 24,34 TWh de la fotovoltaice.

La aceste cifre s-a mai adăugat şi o producţie de 9,44 TWh de energie produsă din biomasă, de tipul celei din cazul unei ferme despre care scriam la începutul acestui an. Toate aceste resurse împreună au făcut ca energia regenerabilă să ajungă la o cotă de 65,3% din producţia de electricitate a Germaniei. Creşterea se datorează atât condiţiilor mai favorabile de generare, cât şi instalării de noi capacităţi de producţie în fotovoltaice şi eoliene. Doar turbinele eoliene noi, adăugate în ultimul an, au însumat 2,5 GW capacitate instalată.

Ei bine, dacă există o creştere atât de mare pe regenerabile, dar producţia totală a scăzut cu 1,2%, înseamnă că există o scădere mare în energia produsă din surse fosile. Producţia pe bază de cărbune şi lignit, care e o variaţie inferioară a cărbunelui, în esenţă, numit şi cărbune brun uneori, a scăzut la un minim istoric din 2015 încoace. Producţia de electricitate din lignit a scăzut cu 18,3%, până la 14,3 TWh, iar cea din cărbune negru a scăzut cu 38,4%, până la doar 3,8 TWh. Producţia pe bază de gaz natural a scăzut cu doar 3,8%, până la 10,72 TWh.

Deci, evoluţia de scădere importantă a electricităţii produse pe bază de cărbune şi gaz e una admirabilă, mai ales că vine în tandem cu creşterea producţiei de energie regenerabilă. Totuşi, menţionam că deficitul a crescut, şi a trebuit acoperit cu mai multe importuri. Pe total, Germania a avut creşteri mai mari şi la exporturi, şi la importuri, ceea ce însemnă că şi-a echilibrat mai bine producţia cu vecinii. Dar la nivel de importuri, Franţa a fost principala sursă, deci ţara care-şi produce cea mai mare parte din energie pe cale nucleară. Franţa a fost urmată de Danemarca, apoi de Elveţia. Germanii menţionează că preţurile lor la electricitate pe intern au fost în continuare mai mari decât la vecini, dar ele au fost mai mici decât în trimestrele anterioare în mare parte datorită Franţei, care produce electricitate mai ieftină la centralele sale nucleare. Deci, încă o dată ajungem la concluzia despre cât de absurd e să-ţi închizi propriile centrale nucleare funcţionale, ca apoi preţurile tale să crească substanţial, iar apoi să alegi să cumperi energie produsă tot pe cale nucleară de la vecini, pentru că tot ea e cea mai ieftină şi-ţi permiţi să acoperi şocul creşterii de preţuri pentru cetăţenii tăi.

Şi Germania e pe calea cea bună în reducerea producţie de cărbune şi regenerabile, dar mai are o cale lungă de parcurs până va puta să compenseze acel gol imens lăsat de închiderea reactoarelor nucleare. Deocamdată, în ultimul trimestru, ea a trebuit să importe 11,15 TWh de electricitate mai mult decât a exportat, incusiv echilibrările, iar această diferenţă e cu 25,87% mai mare decât trimestrul similar din anul trecut. Deci, deocamdată discrepanţa e cu 25% mai mare decât anul trecut. Însă pentru mediu e mai bine ca ea să crească, şi Germania să importe energie curată de la vecini, reducându-şi propria producţie de energie din cărbune. E la fel de clar că Germania mai are nevoie de multe parcuri eoliene şi fotovoltaice ca să acopere cei 11-12 TWh trimestrial de insuficienţă actuală de energie. Şi aici nu putem să nu aruncăm o privire în statisticile istorice, ca să aflăm că până şi ultimele 3 reactoare, atunci când ele funcţionau, produceau anual 69,1 TWh de electricitate în 2021, deci circa 17,2 TWh trimestrial, care nu mai există acum.