Europa va avea o reţea continentală de conducte de hidrogen, iar Spania a autorizat construcţia primelor secţiuni

Pe lângă succesele înregistrate de Uniunea Europeană în decarbonizarea producţiei de electricitate, unde sursele fosile au scăzut până la 27% în prima jumătate a anului, iar cele cu zero CO2 au atins 73%, tot în Europa e şi în plină pregătire decarbonizarea marilor industrii, acolo unde e nevoie de temperaturi mari pentru procesele de producţie şi unde aplicarea directă e electricităţii nu e la fel de eficientă. Hidrogenul şi proprietăţile sale de a fi ars în locul gazului natural, dar totodată de a fi produs din electricitate regenerabilă, e soluţia care va fi aplicată, iar pentru asta Europa va avea o reţea continentală de conducte de hidrogen, care să poată asigura funcţionarea acestui sistem.

Hidrogenul poate fi produs ecologic, consumând circa 52-60 kWh de electricitate pentru producţia unui kilogram de hidrogen, în funcţie de eficienţa sistemului. Dar stocarea lui şi transportarea lui sunt sarcini care generează noi consumuri de energie şi dacă hidrogenul produs ecologic ajuge să fie transportat cu un camion diesel, toată esenţa acestui îşi pierde din logică, din cauza impactului de CO2 produs de acel camion. De asta, cel mai eficient mod de a transporta hidrogenul e prin conducte, acolo unde el poate fi transportat în stare gazoasă, iar pompele pot fi electrice, alimentate şi ele de la electricitate regenerabile. Atunci când hidrogenul ajunge în depozite subterane, şi acolo toată energia poate veni din surse regenerabile. Şi în final, dacă tot acest lanţ e acoperit de energie regenerabilă, atunci hidrogenul devine o soluţie justificată, chiar dacă la acest lanţ devine oarecum energofag.

Hidrogenul poate fi încă ineficient în aplicarea lui pe o maşină, dacă îl comparăm cu o maşină electrică pe baterii, dar dacă luăm un calcul o fabrică ce arde furnale unde trebuie menţinute 1.800 grade Celsius pentru producţie de sticlă, oţel sau ciment, atunci acele furnale consumatoare de electricitate ar fi similar de energofage şi de multe ori poate fi mai logic să se ardă hidrogen direct sau un compus derivat din hidrogen, produs pe baza lui.

Pentru a implementa hidrogenul în acest industrii, UE a conceput proiectul H2med, care prevede un sistem de conducte ce ar străbate peninsula iberică şi ar aduna hidrogenul produs în acea regiune prin folosirea condiţiilor favorabile energiei fotovoltaice, iar ulterior conductele ar merge prin Marea Mediterană spre zonele industriale din Franţa şi Germania, fiind adus totodată la hotarul unor ţări precum Elveţia, Luxemburg, Belgia, Marea Britanie. Tot acest sistem ar urma să înceapă a fi construit către anul 2025-2026, pentru a fi complet operaţional în 2030.

Acum Spania a autorizat construcţia porţiunilor de conductă ce străbat teritoriul său, compania căreia i s-a încredinţat sarcina fiind operatorul de gaze Enagas, deţinută în raport de 5% de guvernul spaniol. În alte ţări se estimează că alte companii din industria transporturilor de gaze vor primi asemenea contracte, întrucât cerinţele tehnice faţă de conductele de hidrogen sunt foarte similare, pe de o parte, iar pe de altă parte, în condiţiile în care gazul natural iese tot mai mult din circuitul economic, aceste companii se vor putea reorienta de la transportul de gaz metan la cel de hidrogen.

Cei de la Enagas au estimat deja că Spania, ca unul din principalii producători de hidrogen verde conform conceptului H2med, va avea nevoie de investiţii de 4,9 miliarde de euro ca să-şi pună la punct toată infrastructura şi fabricile necesare.

Costul construcţiei sistemului de conducte H2med e estimat la 2,5 miliarde pentru toată distanţa sa, iar Spania şi-a luat asupra sa finanţarea a 1 miliard de euro din această sumă, bani pe care-i va recupera ulterior dintr-o nouă ramură economică ce va lua naştere astfel pe teritoriul său, unde hidrogenul va fi produs efectiv din energie solară şi va fi vândut industriilor din întreaga Europă centrală şi de nord.

Iniţial, costul de producţie a hidrogenului verde va fi încă unul mare şi probabil va trebui subvenţionat, or, el nu şoate costa mai puţin decât cei 60 kWh consumaţi pentru producţia lui şi eventual încă vreo 10 kWh consumaţi pentru stocări şi transporturi. Doar aceste costuri energetice îl aduc la 7-8 euro per kg, fără a vorbi de amortizarea investiţiilor în fabrici şi infrastructură.

Însă pentru a ajunge la un preţ sustenabil de piaţă e nevoie de scară mare, continentală, de producţie şi de utilizare a lui, iar acest proiect tocmai asta vrea să facă, să pună bazele unui sistem de conducte continental, la care să se conecteze eventual toate ţările şi astfel să se ajungă la o utilizare pe larg a hidrogenului verde în industrie către anul 2050, când costul lui e estimat că ar putea ajunge la 1,2-3,0 euro/kg, cu toate amortizările incluse.

Pentru mulţi dintre noi, şi asta ar putea părea mult, doar că hidrogenul are un conţinut energetic mai mare, de 33,3 kWh/kg de energie netă la ardere şi 39,4 kWh de conţinut total de energie într-un kilogram, în timp ce gazul metan are 15,5 kWh/kg. Respectiv, pentru a obţine acelaşi rezultat la ardere, e nevoie să se ardă de circa 2,15-2,5 ori mai puţin hidrogen decât gaz, deci costul de 1,2-3,0 euro per kg ar echivala cu costul de 0,55-1,39 euro/kg la gaz metan, ceea ce înseamnă că e un preţ deja competitiv.

Aşadar, sunt planificate lucruri foarte interesante şi pe planul producţiei şi utilizării de hidrogen în Europa, iar dacă aceste lucruri vor fi făcute printr-un asemenea sistem de conducte, cu energiei regenerabilă folosită la toate etapele, cu depozite de stocare, şi cu mii de fabrici care să ajungă să utilizeze acest hidrogen, rezultatele vor fi formidabile şi totodată justificate prin beneficiul lor.

Cel puţin în forma sa actuală, conducta despre care vorbim azi prevede că deja în anul 2030 ea va avea o capacitate de transport de 2 milioane de tone de hidrogen anual!