Şeful consiliului de directori VW vrea amânări la ţintele de emisii ale Uniunii Europene, cerând ca acestea să fie adaptate realităţii

Hans Dieter Potsch, şeful consiliului de directori ai grupului VW, a ieşit cu declaraţii publice în care cere insistent ca ţintele de emisii ale Uniunii Europene să fie „adaptate realităţii”. Doar că, dacă privim totul într-un context al tabloului larg, toată situaţia începe a aminti un pic de Dieselgate.

Uneori, când unii producători anunţă o ştire sau un eveniment neaşteptat, atipic, în istoria lor, e bine să ne întrebăm dacă nu cumva acea mişcare e parte dintr-o strategie de şah, iar adevărata ţintă se află peste 2-3 mişcări mai departe. Şi după solicitarea de acum a lui Hans Dieter Potsch, putem privi în spate cele 2-3 mişcări, iar dacă începem a vedea totul în ansamblu, atunci lucrurile par să ia o altă perspectivă.

Acum mai multe săptămâni, grupul VW a anunţat că e posibil să închidă fabrica Audi din Bruxelles, întrucât cererea pentru modelele electrice Audi Q8 e-tron a scăzut brusc şi considerabil, iar fabrica nu mai e sustenabilă. Era o veste şoc, întrucât VW nu închisese fabrici în Europa de foarte mult timp, iar Bruxelles e chiar în inima UE.

Însă fabrica din Bruxelles e mai mică şi nu se află în zona unde a adevăratul nucleu al industriei şi a puterii industriale VW, Germania. Fabrica din Bruxelles era văzută deja ca o veste tristă, însă nu ca una drastică pentru întreaga industrie sau pentru soarta VW. Însă următoarea mişcare a venit exact când veştile despre acea fabrică începuseră a dispărea în decor.

Acea următoare mişcare a creat adevăratul şoc. Pentru prima dată în istoria sa de 87 de ani, VW ar putea închide o fabrică de asamblare a maşinilor în Germania şi încă una de componente pentru ele! Multiple voci dintre şefii VW au început a emite declaraţii apocaliptic de îngrijorătoare despre viitorul companiei, spunând că situaţia e foarte gravă şi că VW ar mai putea avea 1-2 ani să reacţioneze şi să facă mişcări drastice, altfel riscă un colaps, iar odată cu el inevitabil ar urma şi un mare colaps al întregii industrii.

Fireşte, atunci când e vorba deja de închideri de fabrici în Germania, cu zeci de mii de oameni care ar putea să-şi piardă slujbele, efectul social al acestor veşti a fost imens, de la greve şi adunări ad-hoc în fabrici, până la presa care se alarma şi care se întreba dacă mai poate fi VW salvat în asemenea caz? E problemă cu vânzările din China, e problemă cu cererea pentru maşini electric — zic cei de la VW, când, de fapt, vânzările de maşini electrice sunt bune la mulţi alţi producători. Da, nu sunt fantastice, nu sunt pe măsura celor mai optimiste scenarii, dar sunt bune.

Ceva nu se lega, însă, în toată ecuaţia anunţării unei situaţii atât de grave în care s-ar afla VW, încât riscă nu doar închiderea de multiple fabrici, cu viitorul său luat la pachet. Nu se legau cifrele. VW este încă pe profit, şi e unul foarte bun, în esenţă. Maşinile celor de la VW s-au scumpit foarte mult în preţul final de achiziţie în ultimii 4-5 ani, iar cei de la sindicate menţionau că salariile muncitorilor nu au crescut în acelaşi ritm proporţional în acest răstimp. Pe lângă asta, faptul că în Germania costul muncii e mai mare decât în China sau în altă parte a fost valabil întotdeauna de multe decenii încoace, deci nu e ceva nou. VW are vânzări foarte bune în Europa la maşini electrice, şi şi-a revigorat intens vânzările şi la cele cu combustie datorită relansării celor cu combustie. Imaginea şi vânzările sale au avut de suferit în China şi SUA, dar asta e doar vina sa, nu. o situaţie generală de piaţă. În asemenea context, parcă previziunile atât de sumbre pentru VW nu şi-ar avea locul. Dar totuşi cei de la VW au fost generoşi cu comentariile triste în ultimele două săptămâni.

Şi acum a venit mişcarea de şah în faţa autorităţilor, după ce s-a pus presiune socială pe posibile închideri de fabrici. „Vrem ţinte de emisii adaptate la realitate!” — spune cei de la VW acum. Ah, deci asta era? După ce au orbecăit în decizii neinspirate şi în realizarea proastă a strategiilor bune pe care le aveau în crearea diviziilor de soft pentru maşini şi în elaborarea de noi modele electrice, acum VW s-a pomenit în situaţia când nu poate prinde ţintele de emisii aprobate. Şi dacă acum mai bine de un deceniu soluţia a fost trişarea cu Dieselgate, la maşinile electrice emisiile zero înseamnă un zero absolut şi orice factor de trişare ai încerca să-i aplici, cifra aia înmulţită cu zero trebuie să dea tot zero. Aşa că VW încearcă să amâne din nou perioada de aplicare a acestor emisii. Nereuşind să prindă trenul progresului din urmă, VW încearcă să prindă de gât macagiul, ca acela să determine oprirea trenului în următoarea gară, poate o reuşi şi VW să-l ajungă din urmă.

Da, s-ar putea ca uneori să fie nevoie de mici ajustări, dar orice asemenea amânare e o practică bolnăvicioasă pentru economie, pentru că e injustă faţă de companiile care au progresat cu adevărat, au investit şi au riscat mai mult ca VW. Ele vor fi defavorizate, pentru că au alergat din toate puterile să fie primele, iar aproape de final arbitrul le va spune „staţi aici un pic, să-i aşteptăm şi pe cei de la VW, că ei sunt mahmuri un pic după lungi orbecăieli”. De ce BMW ar trebui acum să-i aştepte pe cei de la BMW dacă ei au făcut investiţii gândite şi bine executate? De ce ar trebui toată industria să se adapteze problemelor pe care VW şi le-a creat singur? Asemenea mişcări creează acum premisa ca în cazul altor viitoare reglementări de industrie nimeni să nu le mai ia prea în serios, mizând că vor exista amânări şi deci nu e nevoie de investiţii rapide.

Totuşi, Hans Dieter Potsch, un apropiat al familiilor Porsche şi Piech, a ţinut să sublinieze şi argumentele care formează punctul de vedere al VW: „Mobilitatea electrică e viitorul, da politicienii au setat ţinte prea ambiţioase, fără a oferi toată infrastructura necesară şi fără a lua în calcul dacă şi cumpărătorul e gata să parcurgă aceeaşi cale într-un ritm la fel de rapid.”. Pe lângă asta, el a mai adăugat că exemplul Chinei, unei statul a fost cel care s-a preocupat de întregul lanţ de distribuţie necesar şi a susţinut inclusiv financiar inovaţiile necesare ca acest lanţ să există, ar fi unul demn de analizat şi eventual de urmat în un UE.