De câte ori, aflându-vă la volanul automobilului Dvs. vă repetaţi expresia „maşina asta nu e făcută pentru drumurile noastre”? Din păcate, e purul adevăr, o mulţime din maşinile care circulă pe drumurile noastre, sunt prevăzute pentru cu totul alte condiţii de exploatare decât cele pe care le oferă drumurile ţării noastre. Pentru unele modele, asta se traduce în costuri de întreţinere nejustificat de mari şi vizite la service mult prea frecvente, pentru altele – într-o uzură generală prea rapidă în raport cu numărul de kilometri parcurşi şi vârsta maşinii. Asta e, maşinile gingaşe o fi perfecte undeva în miezul oraşelor europene, însă drumurile Moldovei nu sunt pentru automobilele „slabe de nervi”.
Pick-up-urile de teren sunt printre automobilele cele mai înapoiate, din punct de vedere tehnologic. Şi asta pentru că de la aceste vehicule nu se cere să compenseze vântul lateral prin mii de calcule pe secundă, sau să analizeze ochii şoferului ca să-i spună când e timpul să bea o cafea... Să fim serioşi, pick-up-urile sunt nişte instrumente dure, menite să asigure deplasarea şi capacitatea de transportare în aproape orice condiţii.
Într-un astfel de vehicul ne-am urcat şi noi astăzi. Mitsubishi L200 este băiatul serios al japonezilor, căruia nu îi este frică de treburile murdare, oricare ar fi ele. Construit pe un şasiu cu cadru dur, şi dotat cu un sistem de tracţiune integrală adevărat, cu diferenţial blocabil mecanic, acest pick-up pare pregătit să înfrunte orice condiţii. Ca să vezi, japonezii nu s-au gândit doar la poligonul lor de teste şi laboratorul de calcule când l-au creat, ci au mers în lumea reală, a zonelor climaterice dure, a drumurilor accidentate, a combustibilului mai puţin ideal. Astfel că, pe lângă cadrul dur, din construcţia maşinii, făcut dintr-un oţel de înaltă rigiditate, şi pregătit să suporte sarcini cu mult peste cele din datele tehnice, Mitsubishi L200 vine cu o suspensie cu foi arcuri în spate, gata să încaseze dârz toate şocurile terenului pe care rulează. Cuplul motorului este transmis roţilor spate prin intermediul unei punţi clasice, durabilitatea căreia este verificată în timp. În faţă, L200 vine cu arcuri puternice şi amortizoare de o grosime generoasă. De altfel, toate componentele suspensiei au diametre care îţi înspiră încredere că la abordarea gropilor nu vei fi nevoit să te gândeşti la calitatea carosabilului.
Sub capota lui Mitsubishi L200 este montat un turbodiesel de 2.5 litri, care dezvoltă 136 CP. Acesta vine cu o injecţie de tip common-rail şi se mulţumeşte cu standarde Euro 4, deci nu veţi avea nici o bătaie de cap cu calitatea combustibilului din rezervor. Hm, veţi spune – 136 cai-putere dintr-o cilindree de 2477 cm cubi? Păi motoarele moderne ar fi putut scoate şi peste 200 CP din 2.5 litri. Răspunsul se ascunde în resursele de viaţă a motorului Mitsubishi, raportat la condiţiile în care e pregătit să fie exploatat. Atunci când concepi un „băiat dur” în lumea maşinilor, nu-i poţi împinge la maxim toţi parametrii, pentru că situaţiile când condiţiile de exploatare îl vor duce în extreme vor fi multe, şi atunci s-ar putea ca socoteala de acasă să nu se potrivească celei din târg. Cu alte cuvinte, ai nevoie de rezerve mari în inginerie, ca să ştii că ai 136 CP pe care propulsorul îi va genera fără efort maxim, în orice condiţii de exploatare, iar componentele motorului, inclusiv turbina, vor avea o durată de viaţă egală cu cea a maşinii.
Ziceam că cei de la Mitsubishi l-au pregătit pe L200 de condiţiile reale, dure, ale globului pământesc. Şi suntem surprinşi să descoperim sub capota pick-up-ului nu unul, ci tocmai două acumulatoare! Mai mult ca atât, acestea sunt de tip deservibil, adică, în cazul în care intensitatea energiei generate slăbeşte, puţină apă distilată adăugată te scoate momentan din impas. De ce ar avea nevoie L200 de două baterii pentru a porni, e prima întrebare firească. Păi... tocmai de aceea ca în dimineţile cu -30 grade afară, atunci când performanţa tuturor bateriilor scade simţitor, pick-up-ul să pornească fără bătăi de cap! Da, L200 e pregătit şi de o călătorie în Siberia!
În interior, există spaţiu suficient pentru 5 pasageri, deşi pe bancheta din spate pasagerii se vor simţi mult mai bine dacă vor fi doar doi la număr. Totuşi, aceştia dispun de suficient spaţiu pentru genunchi, dar şi pentru cap, pe înălţime, capitol la care Mitsubishi L200 se află printre liderii din segment. Bancheta nu aduce o profilare de tipul celei dintr-un sedan – însă acest fapt e unul firesc pentru un pick-up.
Designul bordului urmează priorităţile de funcţionalitate, toate fiind gândite pentru operare uşoară în orice condiţii. Pe centrul unuia din cele trei cadrane de bord eşti întotdeauna informat despre modul curent al tracţiunii – şi asta pentru că L200 de câteva regimuri de tracţiune. Recomandabil pentru asfalt este regimul de tracţiune pe roţile din spate, care diminuează din sarcina propulsorului şi mai şi economiseşte combustibilului. Atunci când se circulă în condiţii mai dificile, regimul tracţiunii integrale fără blocarea diferenţialului între axe este preferabil. În fine, când gluma se îngroaşă, se poate bloca diferenţialul între axe şi cuplul este distribuit între punţi în raport constant. Iar dacă lucrurile sunt cu adevărat dificile în jur, atunci se include şi demultiplicatorul de cuplu, care vă permite să rulaţi cu turaţii „normale” ale motorului, dar cu viteză foarte mică. Şi toate modificările regimurilor se fac cu cea de-a doua manivelă, amplasată lângă schimbătorul de viteze. Şi un, sfat suplimentar pentru proprietari: deşi producătorul spune că o cuplare a regimurilor 4x4 şi 4x2 poate fi făcută şi din viteză moderată, e mai bine ca oricare schimb de regim să se facă totuşi cu oprirea totală a maşinii şi roţile din faţă îndrepate în poziţia 0. Asta pentru că diferenţialul principal e unul de tip Visco şi astfel îi lungiţi durata de viaţă.
În dotare standard Mitsubishi L200 nu oferă un sistem audio, ci doar o pregătire pentru acesta, astfel că veţi fi liber să alegeţi unul aftermarket de orice model Vă doriţi. Lucrurile esenţiale, însă, precum sistemul de aer condiţionat, încălzirea scaunelor şi a lunetei sau operarea electrică a geamurilor – sunt prezente pe automobilul din test.
Sunetul motorului pătrunde destul de intrusiv în interior, mai ales la ralanţi. E un sunet specific de diesel călit, gata de sarcini dificile. Însă atunci când conduci un pick-up de teren ca acesta în condiţii grele, îţi doreşti să auzi sunetul motorului, pentru că astfel condusul devine mai intuitiv şi mai uşor.
Cutia de viteze este etajată foarte reuşit, cu trepte lungi. În cazul dieselului de sub capotă nu caii-putere sunt cei care dictează situaţia, ci cuplul. Iar cuplul este unul generos – de 314 Nm. Această valoare face ca acceleraţiile în fiecare dintre treptele transmisiei să fie făcute fără prea mare efort, astfel că în final lungimea treptelor te bucură. La 80 km/h se poate circula foarte relaxat în treapta a 4-a, cu aproximativ 2000 rpm. Iar a 5-a treaptă poate fi inclusă atunci când mai accelerezi, spre 90 km/h.
Pick-up-urile de teren adevărate, cu construcţie pe cadru dur, nu se prea împacă cu vitezele excesive, şi asta e o lege a fizicii. La fel e şi în cazul lui L200, însă putem să menţionăm că pe un asfalt relativ bun se poate rula în relaxare completă cu 120 km/h. O viteză de 140 km/h e deja un exces nemeritat. L200 îi poate face faţă, pentru că viteza maximă a vehicului constituie 167 km/h, însă parcă nu e motivat să fugăreşti astfel un pick-up de teren. Atunci când bena e goală, suspensia pe foi de arcuri îi redă un comportament specific maşinii la trecerea prin denivelări dese de asfalt. Suspensia nu are câtuşi de puţin de suferit, însă nici nu asigură aceeaşi aderenţă precum o oferă una cu arcuri şi amortizoare.
Mitsubishi L200 vine echipat cu anvelope all-season Bridgestone. Pick-up-ul nu se avântă în jante de dimensiuni absurde, ci se limitează la doar 16 inch. Însă profilul generos al anvelopelor îi permite maşinii să fie eficientă în abrodarea oricăror denivelări şi gropi, însăşi cauciucul acestora absorbând o mare parte din şocuri.
În afara asfaltului, L200 se conduce foarte natural. Volanul pick-upului are cam 4.5 rotaţii complete de la un stop la altul, cam cu 50% mai mult decât în cazul unui maşini obişnuite. Acest lucru te poate pune în încurcătură în primele minute, însă în scurt timp sesizezi avantajul acestui element, mai ales la rularea pe teren accidentat. Astfel poţi ghida mult mai „fin” maşina în condiţii-limită, atunci când contează locul exact pe unde păşesc roţile.
L200 vine dispune de o gardă la sol de 200 mm, fapt care îţi permite să nu-ţi prea faci griji că ai atinge partea inferioară a maşinii în offroad. Şi chiar dacă L200 ar avea parte de contacte uşoare, peste tot e metal dur, care nu cedează prea uşor. Mai mult ca atât, distanţa de la punctul extrem faţă a maşinii şi până la roţi e foarte mică, iar asta face ca L200 să aibă un unghi de atac foarte îndrăzneţ. Unghiul de degajare e mai mic, însă L200 e prevăzut cu o bară metalică e protecţie pe întreaga lăţime a extremităţii spate, astfel că, la un eventual contact nedorit, această bară ar prelua rolul de protecţie.
Cu tracţiunea integrală cuplată, chiar şi fără blocarea diferenţialului dintre axe, e foarte greu să obţii derapaje, chiar dacă te strădui să o faci. Construcţia dură, echilibrată, şi transmiterea efectivă a cuplului îşi spun cuvântul şi roţile prind imediat aderenţă. Ăsta nu e crossover oarecare, a cărui motor îşi transmite forţa în urma a mii de calcule electronice. Nu, aici conexiunea mecanică adevărată face regula şi cele patru roţi răscolesc pământul până dau de aderenţă. Şi asta e valabil chiar şi pentru urcări în pantă abruptă.
De fapt, ca să obţinem nişte imagini cu derapaje, am fost nevoiţi să recuplăm tracţiunea integrală în regim de două roţi motrice, cele din spate. Doar aşa am putut obţine şi ceva derapaje distractive. Însă chiar şi cu tracţiune pe două roţi, şi un teren umed amestecat cu noroi şi iarbă sub roţi, Mitsubishi L200 urcă până la urmă panta abruptă într-un soi de distracţie mecanică pură.
Pentru că asta e L200 până la un urmă – un vehicul al fizicii mecanice, o distacţie „între noi, bărbaţii”. E făcut pentru cei care, poate au nevoie de el în proces de lucru. E făcut pentru cei care nu se lasă ademeniţi de liste imense cu abrevieri din 3 litere ale tehnologiilor fiţoase. E făcut pentru bărbaţii adevăraţi, pentru exploratorii din noi, pentru vânătorii din noi, pentru cei care sunt hotărâţi să înainteze, fie că se afla în nisipurile Saharei sau în albul Siberiei.
