Atunci când au fost dezvăluite primele informaţii despre noua generaţie Mercedes-Benz B-Class, producătorul german a declarat că nu a mai existat nici un model în istoria mărcii, care să fi evoluat atât de mult de la o generaţie la alta. Aceştia punctau cele mai esenţiale îmbunătăţiri, lovind parcă direct acolo unde generaţia precedentă avea puncte slabe.

Pentru redacţia noastră, testul drive cu noul Mercedes-Benz B-Class este cu atât mai special, cu cât încă mai deţinem un B-Class de generaţie precedentă, achiziţionat în 2009, care are astăzi la bord peste 100,000 km parcurşi. În acest răstimp, am avut cu adevărat ocazia să simţim pe propria piele toate avantajele şi problemele

modelului, astfel încât noua generaţie va avea de dat un examen foarte meticulos în testul de azi…

Precedenta generaţie, pe scurt, cu avantaje şi scăpări.

Partea forte a generaţiei precedente este confortul la bord. Chiar dacă este o maşină de dimensiune compactă, modelul oferă un confort deosebit la rulare, cu o izolare fonică excelentă. Toţi cei de la bord au o poziţie înaltă, datorită platformei de tip “sandwich”, astfel încât într-un B-Class eşti la acceaşi înălţime cu proprietarii de SUV-uri compacte şi medii. Totuşi, această poziţie înaltă a platformei aducea şi un

minus, exprimat de un centru de greutate înalt, care făcea maşina să aibă o înclinare unghiulară mai mare în virajele abordate cu viteză.

Un alt punct slab al maşinii era suspensia spate, mai ales în contextul exploatării ei în Moldova. Aceasta era concepută pentru confort şi avea o arhitectură nedorit de complicată, care o făcea mai puţin rezistentă la exploatarea continuă pe carosabilul autohton. Dacă Mercedes-ul redacţional a avut primul schimb de amortizoare faţă abia la 97,000 km, pe puntea faţă fiind prezentă o suspensie de tip McPherson, atunci suspensia spate a cunoscut 10 amortizoare

diferite, 8 dintre care în perioada de garanţie. Noi credem că era şi o problemă de calitate a amortizoarelor, pentru că am avut şi cazuri în care amortizoarele noi instalate scoteau sunete din primii metri parcurşi, iar ultimul set a fost instalat acum 24,000 km şi nu ne mai dă bătăi de cap.

Noua generaţie, aşa cum e prezentată ea de producător

Cei de la Daimler se arătau foarte mândri de noua lor generaţie a Clasei B. Toamna trecută, atunci când noul B-Class abia fusese dezvăluit la Salonul Auto de la Frankfurt, am avut ocazia să discut în Germania cu câţiva

reprezentanţi ai Mercedes-Benz, cărora am încercat să le sugerez într-un mod diplomat scăpările pe care le avea generaţia precedentă, exprimându-mi speranţa că noul B-Class le va avea rezolvate. Chiar dacă remarcile critice nu îi prea încântau pe cei de la Mercedes-Benz, aceştia erau oarecum în cunoştinţă de cauză.

În toate comunicatele de presă despre noul B-Class, Mercedes-Benz punea accentul pe punctele esenţiale ale noii generaţii, în raport cu precedenta: suspensia spate a fost schimbată şi a fost înlocuită cu una multi-link. Supensia multi-link e considerată a fi cea mai capabilă de a asigura o bună

manevrabilitate a maşinii, dar şi o durabilitate rezonabilă. Noul B-Class şi-a micşorat înălţimea cu vreo 9 cm şi a renunţat la etajul “de subsol” de pe plafforma sandwich, aterizând mult mai aproape de carosabil – deci parcă şi problema centrului de greutate a fost rezolvată.

Transmisia cu raport continuu variabil a generaţiei precedente a fost înlocuită cu una cu 7 trepte cu dublu ambreiaj, deşi în cazul transmisiei, generaţia veche nu avea nici o problemă cu ea. Iar faptul că generaţia nouă vine şi cu un design îndrăzneţ, şi cu un interior mai rafinat, ar trebui să te cucerească definitiv. Şi unde mai pui că noul B-Class vine în plin avânt al sloganului

“The best or nothing”, care presupune
că Mercedes-Benz îşi doreşte să
revină la calitatea de asamblare şi
atenţia la detalii pe care o avea odată,
atunci când filosofia de over-
engineering câştiga asupra tendinţelor de reducere a costurilor, iar vehiculele Mercedes-Benz erau recunoscute ca find printre cele mai fiabile.

Să vedem, însă, cum stau lucrurile în realitate.

Design şi primă impresie

Fără îndoială, cei de la Daimler au reuşit să-i confere noului B-Class un aspect mult mai dinamic, deşi i-au păstrat oarecum elementele-cheie.

Linia plafonului e mult mai joasă, curge mult mai încrezută spre spate, pe lateral s-a ivit o incizie puternică, iar în faţă grila radiatorului aduce a ML şi chiar CLS.

Acum, B-Class nu mai are aspect de maşină echilibrată şi cuminte, ci de una dinamică şi fluidă. Chiar dacă mai păstrează senzaţia de caroserie aflată undeva la hotarul între vanurile compacte şi hatchback-uri, noul B-Class nu-ţi asociază imediat imaginile clasice ale unui transportator de familie, ci dimpotrivă îţi inspiră şi un aer tineresc.

Pus alături de predecesorul său, se fac evidente atât schimbările, cât şi

evoluţiile majore. Într-un cuvânt, cei de la Mercedes-Benz au reuşit să păstreze cele mai reuşiteşi definitorii elemente din generaţia precedentă, dar au conferit noului model un aer mult mai dinamic şi mai juvenil, fapt care îl face mult mai atractiv.

Interior

Chair dacă a fost destul de compact la exterior, precedentul B-Class s-a lăudat întotdeauna cu un spaţiu interior excepţional de mare. Totul se datora arhitecturii maşinii, în care roţile erau împinse spre extremităţi, creând un ampatament imens, ce îl depăşea chair şi pe cel al lui Toyota Camry (!), iar în rezultat, pasagerii beneficiau de un spaţiu comparabil cu cel al lui E-Class.

La bordul noii generaţii, lucrurile stau altfel. Pasagerii din spate beneficiază de o banchetă mai profilată, dar spaţiul disponibil s-a redus simţitor. Iar unghiul aproape vertical al spătarului face ca nivelul de confort să fie şi mai mult diminuat pentru ocupanţii de aici.

Pe de altă parte, noua generaţie a Clasei B aduce un interior puternic înnobilat,cu materiale şi elemente preluate de pe clasele superioare ale gamei. B-Class este disponibil acum şi cu bord tapiţat cu piele, cu cusături contrastante şi cu inserţii în stil carbon sau lemn. Pe centrul bordului şi-au făcut loc trei guri de aerisire circulare, puternic cromate. Pe imaginile oficiale, aceste elemente ne păreau originale şi foarte reuşite. În realitate, atunci când urci la interior,acestea par oarecum prea mari, dominând tot centrul

bordului, redându-ţi senzaţia că te-ai afla în vreo maşină franceză, unde se tot experimentează cu designul. Nu se încadrează această soluţie de design în spiritul simetriei şi armoniei cu care se mândrea Mercedes-Benz întotdeauna! Mai mult ca atât, deasupra acestora este montat display-ul sistemului media al maşinii, care nu culisează şi nici nu poate fi retractat în vreun fel. De fapt, deşi vizual se dă senzaţia unui avans tehnologic, printr-un display cu corp propriu, desprins din corpul bordului, monitorul propriu-zis are o dimensiune identică cu cel de pe generaţia precedentă şi nu oferă nici un afişaj prea detalizat. Doar în dotarea maximă, cu sistem media cu navigare, acesta este înlocuit cu un display full-color, de mari dimensiuni, care motivează detaşarea lui în corp individual.

Per total,cele trei elemente ale sistemului de aerisire, şi display-ul în corp propriu, anulează oarecum continuitatea consolei centrale. Delimitările verticale ale acesteia nu se fac simţite decât în partea de jos, în cea centrală şi de sus punându-se un

mult mai mare accent pe liniile orizontale.

Cadranele de bord aduc o evoluţie mai simţitoare, în direcţia corectă. Acestea au devenit mai lizibile, iar iluminarea albă le conferă un aer modern. Şi designul volanului a evoluat într-o direcţie plăcută, acesta fiind acum mai profilat şi de un diametru mai mic, într-o tentă uşor sportivă.

Cum se conduce noul B-Class faţă de precedentul

Ei bine, precedentul se conducea, în mare parte, relaxat. Cu o direcţie lejeră şi o rulare axată spre confort, modelul te predispunea la un condus în care să savurezi modul în care maşina reuşeşte să te detaşeze de denivelările şi zgomotul exterior. Se putea avea şi niţică sportivitate, dar

maşina o făcea cu un anumit efort şi prefera ca aceste momente să fie mai de scurtă durată.

Noul B-Class pare să fi adoptat sportivitatea drept regilie şi să fi uitat un pic de confortul, atât definitoriu pentru esenţa mărcii Mercedes-Benz. Suspensia spate multi-link a modelului îşi face simţit efectul şi noul B-Class virează cu o precizie de invidiat,

precizie de care predecesorul său nu a fost în stare. Centrul de greutate mai coborât favorizează abilităţile de manevrabilitate ale modelului.

Şi direcţia a devenit incredibil de precisă, chiar dacă, asemeni predecesorului său, noul B-Class utilizează o asistare electrică a acesteia. Volanul se simte foarte precis şi informativ, iar senzaţia

oferită de acesta defineşte una din schimbările cele mai plăcute realizate de noua generaţie.

Totuşi, suspensia maşinii e mai rigidă şi mai puţin confortabilă. E perfectă pentru cei care vor un singur lucru de la noul B-Class – ca acesta să fie capabil să abordeze viraje strânse la viteze mari. Ce vor face, însă ceilalalţi, care aşteaptă confortul suprem de la o maşină cu streaua cu trei colţuri pe capotă?

Am fost surprins să descopăr că noul B-Class este mai zgomotos la curenţii de aer, la viteze mari, decât predecesorul său. În noua generaţie, la 140 la oră, se face auzit constant cursul fluxului de aer pe lângă uşi şi geamurile laterale, lucru care lipsea cu desăvârşire la predecesor. M-am gândit pentru o clipă că totul vine de la incizia aia puternică de pe lateral, care forţează nefiresc o parte a curenţilor să urce în sus. Teoretic, e posibil, însă parcă nu îmi vine a crede că cei de la

Mercedes-Benz, deţinători ai celor mai performante tuneluri aerodinamice, să nu fi calculat şi analizat aceste aspecte…

Precedentul B-Class avea o problemă cu curenţii puternici care suflau perpendicular lungimii maşinii, atunci când mergeai pe autostadă cu 150 km/h, spre exemplu, şi sufla un vânt puternic din lateral. Maşina simţea acei curenţi printr-o înclinare uşoară. Noul B-Class face faţă acestor forţe, în schimb lasă zgomotele să pătrundă în interior mult mai mult decât o făcea predecesorul său.

Versiunea testată de noi e B 180 BlueEFFICIENCY, sub capota căreia se află un propulsor pe benzină, turboaspirat,de 1.6 litri. Acesta dezvoltă o putere de 122 CP la 5,000 rpm şi un cuplu maxim de 200 Nm, între 1,250 şi 4,000 rpm. Automobilul nostru redacţional, de generaţie precedentă, e dotat cu un propulsor de 116 CP, deci puterile sunt oarecum comparabile.

După cum spuneam, noua generaţie a adoptat o cutie de viteze automată cu dublu ambreiaj şi 7 trepte, prezentă şi pe exemplarul testat de noi. La startul de pe loc şi acceleraţie puternică, noua transmisie schimbă treptele foarte rapid şi precis şi îi asigură noului B-Class o acceleraţie mult mai fermă faţă de predecesorul său, care era dotat cu o transmisie cu raport continuu variabil. La acceleraţia mai

bună contribuie şi turbina motorului, care îşi face bine treaba în a oferi un plus preţios de putere maşinii. Totuşi, în cazurile mult mai uzuale de condus decât sprinturi maxime de pe loc, descoperim o ezitare greu de înţeles a transmisiei. Dacă rulaţi cu 70 la oră, spre exemplu, şi aţi decis să măriţi ceva mai rapid viteza, veţi presa pedala şi va urma o secundă de ezitare, după care transmisia va retograda o treaptă, şi va trezi motorul la viaţă, ca acesta să trezească turbina şi să primiţi în sfârşit puterea de care aveţi nevoie. Nu credeam că o nouă transmisie cu dublu ambreiaj poate fi mai puţin intuitivă decât precedenta Autotronic, care reacţiona mult mai rapid şi eficient la dozajul pedalei. Mai mult ca atât, cele 7 trepte ale transmisiei par a fi prea multe la număr în cazul retrogradărilor, pentru că, uneori, o singură treaptă mai jos nu e suficientă pentru a obţine turaţia de vârf dorită.

Soluţia e regimul Sport al noii transmisii, care oferă o reacţie mult mai promptă la pedala de acceleraţie. Deja prea promptă, am spune, pentru că, în regim Sport, e aproape

imposibil să faci motorul să funcţioneze la mai puţin de 3,200 rpm. Practic, chiar dacă momentan ai sfârşit un episod de acceleraţie şi vrei să rulezi un segment de drum cu viteză constantă, motorul oricum va funcţiona în zona a 3,500 – 4,000 rpm, pentru ca, atunci când vei apăsa pedala de acceleraţie din nou cu putere, acesta să poată răspunde instantaneu. E un regim de funcţionare

perfect pentru sportivitatea maximă, nu şi pentru cea episodică.

De fapt, tot mai mult mă conving că Mercedes-Benz B-Class a alunecat prea mult în extrema sportivităţii şi a uitat, din păcate, de confort. Motor, transmisie, suspensie, direcţie – toate sunt axate mult prea mult spre sportivitate. Era oarecum firesc dacă vorbeam acum de un BMW, dar

vorbim totuşi de un Mercedes-Benz, pentru care confortul înseamnă însăşi identitatea…

Turboaspirarea, o tendinţă corectă?

La B-Class-ul de generaţie precedentă, dotat cu motor de 2.0 litri aspirat natural, consumul oficial urban e 9.8 litri/100 km. Chiar şi vara, cu sistemul de climatizare pornit, reuşeam

fără dificultate să mă încadrez între 9.5 şi 10.1 litri la 100 km parcurşi în oraş. Deci foarte aproape de cifrele oficiale. Extra-urban, consumul oficial constituia 6.3 litri la 100 km, iar la un condus normal obţineam 6.7-7.2 litri la 100 km. Pe autostrăzile germane, cu apăsare în forţă a pedalei de acceleraţie şi viteze de peste 150-160 km/h, tot nu treceam de 7.8 litri – 8.0 litri la 100 km.

Noua generaţie declară că aduce propulsoare mult mai eficiente, aplicând turboaspirarea ca pe o tendinţă modernă de downsizing şi eficientizare a consumului. Dar este oare aşa? La volanul noii generaţii, cu un propulsor de 1.6 litri turbo sub capotă, circulând pe distanţa a peste 130 km pe traseele extra-urbane din centrul şi sudul Moldovei, am obţinut un consum mediu de… 9.3 litri/100

km. Şi asta în condiţiile în care nu am mers cu 160 km/h la oră şi nici nu am stat în trafic urban. Asta înseamnă, de fapt, că noua generaţie nu este mai eficientă decât precedenta! Şi atunci unde e evoluţia trâmbiţată de ingineri?

Simplu, în cifrele oficiale de consum. Conform acestora, B180 BlueEFFICIENCY cu transmisie automată, adică cel din testul nostru,

ar trebui să aibă un consum extra-urban de 5.0 litri/100 km! Sună frumos! În regim urban aglomerat, acesta ar trebui să consume 8.3 litri/100 km. De unde aceste cifre? Din teste oficiale europene, gândite după o metodă tot mai detaşată de realitate, care nu forţează motorul la acceleraţii pronunţate aproape deloc. Şi atunci, motoare turboaspirate, cu pedala de acceleraţie abia gâdilată, scot în testele oficiale cifre de consum aproape incredibile. În viaţa reală, atunci când apeşi acceleraţia, motorul de 1.6 litri recurge aproape întotdeauna

la intervenţia turbinei şi sporeşte consumul la cifre tot mai îndepărtate de cel oficiale. E ca un examen la care se trişează, dacă vreţi. Stimaţi europeni, schimbaţi urgent metodica de măsurare a consumului, altfel în 10 ani vom avea doar motoare turboaspirate care vor fi ultra-verzi pe hârtie şi mult mai lacome în consum în realitate!

Verdictul: noua generaţie B-Class vs precedenta

Mult mai sportiv este noul B-Class. Prea sportiv pentru cei care pun preţ pe confort, pe linişte acustică şi pe relaxare în timp ce se conduce.

Noul B-Class li se va părea potrivit celor care aveau până acum un C-Class, spre exemplu, iar în familia lor a mai apărut un copil şi e nevoie de ceva mai mult spaţiu în interior şi în portbagaj. Celor care vor să forţeze condusul întotdeauna spre sportivitate. Celor care aveau, poate, un GLK sau un M-Class, iar între timp şi-au dorit un Mercedes mai compact.

Pentru cei care îl vor
cumpăra drept prima
maşină Mercedes-Benz, va
fi excelent dacă aceştia au avut
anterior maşină sport, rigidă, şi îşi
doresc acum calitate a materialelor
tipică mărcii germane, spaţiu la
interior, dar nicidecum mai puţin
dinamism.

Pentru cei care au avut un B-Class de
generaţie precedentă, însă, maşina
asta poate constitui fie o dezamăgire,
fie o revelaţie. Depinde ce v-a lipsit şi
pe ce aţi pus preţ la predecesorul său.
Dacă aţi dus lipsă acută de
sportivitate, tocmai a apărut modelul
care o să vă satsfacă
până la absolut.

Noi, însă, am apreciat foarte mult confortul dat de predecesorul acestui model. Şi mai continuăm să credem că esenţa mărcii Mercedes-Benz este confortul. Tindem să credem că noul B-Class şi-a îmbunătăţit considerabil manevrabilitatea şi calităţile dinamice, dar şi-a redus nepermis de mult confortul şi izolarea acustică. În încercarea de a repara într-o manieră revoluţionară greşelile fostei generaţii, inginerii germani par să fi neglijat

avantajele acesteia, uitând să le facă prezente în aceiaşi măsură pe noua generaţie. Adevăratele revoluţii calitative se fac prin evoluţii şi nu prin debarcadări radicale… Noul B-Class a devenit mult mai atrăgător ca design şi mult mai sportiv, dar nu neapărat mai bun.

The best or nothing? În ultimii ani, am fost martorii unor redefiniri de identitate ale mărcii germane. Noi am prefera ca

Mercedes-Benz să nu se abată de la propria identitate, în căutarea unor valori improprii, ci să pună accent tocmai pe ceea ce oamenii au iubit întotdeauna la această marcă – confortul absolut, eleganţa, simetria şi calitatea impecabilă, de la cel mai mic detaliu până la maşina în întegime!

Ilie Toma