În ultimul an, segmentul hathback-urilor compacte premium a devenit neaşteptat de dens populat, iar concurenţa a devenit de-a dreptul acerbă. Reprezentantele clasice ale segmentului – Audi A3 şi BMW Seria 1 – au fost lansate de curând în noi generaţii, iar pe lângă acestea, în acelaşi segment şi-au făcut apariţia alte două noi modele: Mercedes-Benz A-Class şi Volvo V40.

Anume pe acestea două din urmă le vom analiza astăzi într-un test comparativ, pentru a vedea ce aduce noi suflul de aer proaspăt în segmentul hatchback-urilor premium. Motorizările maşinilor din test nu sunt tocmai comparative – Mercedes-Benz venind cu un motor turboaspirat pe benzină în test, de 122 CP, în timp ce Volvo vine cu un motor diesel de 150 CP. La

capitolul motorizări vom vorbi despre fiecare în parte, fără a le compara, însă pe lângă asta există o multe de elemente care pot fi comparate direct la cele două modele, faţă în faţă. Deci, Mercedes-Benz A-Class versus Volvo V40 – cine e mai bun, cine e mai plăcut în condus, cine e mai practic, cine e mai frumos, care model face un pas în faţă, până la urmă? Să vedem!

Design exterior şi prezenţă

Spre deosebire de Volvo V40, Mercedes-Benz A-Class nu este la prima generaţie, doar că generaţiile anterioare aveau o caroserie total deosebită, un soi de mini-touring-van năltuţ, care nu ne permite să încadrăm modelul în acest segment. Odată cu noul A-Class, Mercedes-Benz a renunţat la vechiul panou sandwich şi ne-a zis că poate face o maşină de segment convenţional, dar o poate face mai bine ca alţii. Atunci când a

fost dezvăluit lumii pentru prima dată, A-Class a şocal publicul de-a binelea, cu un design extrem de inspirat, dinamic, uşor agresiv chiar şi în versiunile standard, ca să nu mai vorbim de pachetul vizual Sport, sau mai nou, de versiunea AMG.

Şi pe viu modelul arată extrem de bine, cu un design foarte reuşit proporţionat, care emană dinamism chiar şi atunci când stă parcat liniştit. De fapt, e chiar neobişnuit pentru un Mercedes-Benz să emane atâta sportivitate în design,

publicul fiind întotdeauna obişnuit ca marca germană să emane mai ales eleganţă, sobritate şi confort. Aici, însă, Mercedes-Benz a făcut o adevărată revoluţie, şi, spre marea noastră plăcere, revoluţia a reuşit!

Volvo V40, pe de altă parte, păstrează o sobrietate scandinavă în formele sale, mai ales la partea frontală şi laterală. Totuşi, până şi vikingii ştiu că, pentru a te face remarcat în acest segment, e nevoie de un condiment de design, şi ei l-au conceput la partea

spate, desenând un hayon convex, împărţit vizual în jumătate parcă, fapt care i-a permis maşinii să se autodeclare ca fiind undeva la hotarul între un hatchback şi un break. În testul cu Volvo V40 Cross Country noi am stabilit deja că această declaraţie e una pur promoţională şi V40 este, de fapt, un hatchback pur, dar trebuie să recunoatem că anume această formă a hayonului îi conferă maşinii o doză în plus de originalitate.

Analizând designul celor două modele şi siluetele lor, realizăm cât de apropiate sunt acestea ca dimensiuni şi concept. Vizual e greu chiar să-ţi dai seama care din cele două modele e mai mare, mai înalt, sau mai lat, acestea părând a avea dimensiuni aproape identice. Doar datele tehnice oficiale ne-au salvat şi ne-au spus că Volvo V40 este cu 7 cm mai lung, la fel de lat şi cu 1 cm mai scund în înălţime.

Ambele modele pun accent pe dinamism vizual şi, pentru a-şi întregi

această tendinţă, au adoptat şi jante foarte mari – 17 inch în cazul lui Volvo V40 şi 18 inch în cazul lui Mercedes-Benz A-Class! Cât de practice sunt aceste dimensiuni şi cât de mult sacrifică ele din confort, vom vorbi mai târziu, acum vă vom spune doar că cei care preferă sportivitatea vor da preferinţă cu siguranţă designului lui A-Class, în timp ce acei cu predilecţii mai elegante se vor simţi atraşi de designul lui V40.

Dinamică motor

Despre motorizări vom vorbi pe rând, după cum vă spuneam mai sus, pentru că acestea nu sunt comparabile. Din start, trebui să vă spunem doar că ambele maşini vin cu tracţiune pe puntea faţă.

Sub capota neamţului din test e montat un motor turboaspirat pe benzină, de 1.6 litri, în 4 cilindri, care dezvoltă 122 CP şi 200 Nm. Privită pe hârtie, cifra cailor-putere nu

impresionează de loc, însă în condus A-Class are un dinamism absolut extra-ordinar, alimentat mai ales de atingerea unui cuplu maxim impresionant, graţie turbinei. Fanii Mercedes-Benz ştiu că marca a optat zeci de ani pentru motoarele cu compresoare mecanice în locul turbinelor şi abia acum vreo 3-4 ani germanii au trecut la turbine. Acum doi ani noi am testat un prim motor turboaspirat pe C-Class facelift şi spuneam că motorul se simţea plăcut şi germanii făcuseră o treabă bunicică,

dar totuşi se mai simţeau mici ezitări ale turbinei şi consumul real era destul de departe de cifrele oficiale. Motorul de pe A-Class este unul nou dezvoltat de inginerii germani, de la zero, iar atunci când lucrurile se fac de pe curat, există o mult mai bună închegare între componente, fapt care se simte în condusul noului motor. Ezitările turbinei sunt absolut minime, motorul răspunde cu reacţii instantanee, totul funcţionează perfect, ca un mecanism ideal, gândit în ansamblu, până la cel mai mic detaliu.

Apăsările de pedală fac maşina să răbufnească imediat în vâltoarea unor noi acceeleraţii. „Maşina asta e o mică rachetă”, îţi spui după vreo câteva minute în condus. Iar după vreo câteva ore, dacă nu eşti pasionat aprig al condusului dinamic, îţi zici că maşina e poate chiar un pic prea sportiv setată, inclusiv la propulsor, şi parcă te

întrebi dacă mai e nevoie de atâta sportivitate obsesivă. Dacă eşti, însă, unui din acei obsedaţi de putere şi acceleraţii rapizi, atunci maşina asta e absolut fantastică! Nu ştiu care o fi ideea din mintea germanilor, dar ai impresia că A-Class s-a vrut a fi mai sportiv decât un BMW...

Pe de altă parte, Volvo V40 e mult mai calm în răbufniri extreme, deşi are sub capotă mai mulţi cai-putere – 150 la număr. Vorbim de un diesel de 2.0 litri, care are şi un cuplu maxim mult mai generos, cum e şi firesc pentru motoarele diesel. În cazul lui Volvo V40 D3, acesta ajunge la 350 Nm, fiind disponibil între 1,500 şi 2,750 rpm. Vă mai amintiţi de testul drive cu Volvo V40 Cross Country, unde puneam la treabă un motor pe benzină în 5 cilindri şi vă spuneam că motoarele în 5 cilindri sunt absolut fenomenale? Ei bine, să ştiţi că şi acest propulsor diesel de 2.0 litri este unul în 5 cilindri

în linie! Chiar şi ciclul de bătaie a cilindrilor este cel clasic adorabil – 1-2-4-5-3 – extremele apoi centrul. Iar asta îl face deosebit de plăcut în condus, chiar dacă sunetul nu aduce nici pe departe cu cel al unui benzinar în 5 cilindri. Motorul are un sunet plăcut atunci când îl turezi, dar totuşi acesta e un pic necizelat, mai aproape de sunetul dieselurilor convenţionale, fiind ajutat de echilibrarea excelentă, care îi înăbuşă orice sunet nedorit de detonări.

Apăsările de pedală nu se soldează
cu episoade extreme pe

Volvo V40, de cele mai multe ori, pentru că, deoarece motorul are un cuplu mare la turaţii joase, transmisia nu se grăbeşte în mod normal să retrogradeze treptele, utilizând cuplul existent pentru a accelera. Iar asta se traduce în acceleraţii dinamice, plăcut de rapizi, dar nu făcute la cronometru.

Dacă totuşi pedala acceleraţie va fi presată mai aproape de podea, atunci transmisia va efectua şi retrogradarea firescă şi va impune motorul să ofere un dinamism mai apropiat de capacităţile sale maxime.

Operare transmisie

Volvo V40 a adoptat o nouă transmisie automată cu 6 trepte, care abia şi-a făcut loc pe câteva modele noi din familia Volvo. Marca suedeză achiziţionează transmisiile automate, în mod tradiţional, de la compania japoneză AISIN, aflată printre liderii mondiali la producţia de transmisie, companie care furnizează transmisii la majoritatea absolută a producătorilor auto, inclusiv la fostul proprietar al Volvo, Ford, dar şi către General Motors sau mai ales Toyota. Toyota este, de fapt, şi acţionarul majoritar al companiei japoneze, cu aproape

52% din acţiuni, deci ca întotdeauna, dedesubturile industriei auto sunt foarte complexe. Cert este că noua cutie de viteze cu 6 rapoarte, instalată pe Volvo V40, este una din cele mai noi realizări inginereşti ale gigantului producător de transmisii şi este adaptată pentru motoare cu cuplu mare, oferind şi timpi de schimbări foarte mici.

Iar în practică transmisia lui V40 îţi oferă senzaţia unui tandem foarte reuşit cu motorul. Cutia de viteze intuieşte corect când să lase motorul să-şi desfăşoare cuplul şi puterea

fără a retrograda şi poate să retrogradeze în situaţii de mai multă nevoie de dinamism, impunând motorul să livreze tot ce are mai bun. Chiar şi în momentele acceleraţiilor maxime, schimbările de trepte au loc rapid, fără şocuri sau ezitări, astfel încât cutia de viteze îşi face treaba foarte bine pe V40.

Totuşi, Volvo V40 nu oferă padele de schimbare a treptelor la volan, spre deosebire de A-Class, deci gestionarea manuală a treptelor e posibilă doar cu ajutorul levierului.

Transmisia lui A-Class este una dezvoltată in-house, de inginerii Daimler, şi este şi ea un produs foarte proaspăt, pregătit pentru noile generaţii A-Class şi B-Class. Aici vorbim de o cutie de viteze cu dublu ambreiaj şi 7 trepte, concepută pentru a asigura timpi absolut insesizabili de schimbare, dar şi o mai bună eficienţă. În condus cu ritm lejer nici nu mai simţi când îşi face treaba cutia de viteze. La un condus mai dinamic, transmisia lui A-Class îşi pune imediat în valoare principalul său avantaj – capacitatea

de a schimba rapid şi insesizabil treptele de viteză, astfel încât maşina să furnizeze imediat acceleraţii chiar mai proeminente decât cele pe care ţi le-ai fi dorit. Din nou, în cazul lui A-Class trebuie să constatăm că există un tandem perfect dintre motor şi transmisie, setat cu predilecţie spre sportivitate, astfel încât să se asigure un dinamism maxim.

Pentru sportivitate de-a dreptul extremă, se poate face uz foarte bine de padelele de lângă volan. Cutia de

viteze reacţionează foarte prompt la apăsările acestora, permiţând să transformi A-Class-ul într-o sportivă cu o ţinută impresionantă. Chiar nu îţi vine să crezi că ai sub capotă „doar” 122 CP! Şi cifra de acceleraţie demonstrează această senzaţie – 9.1 secunde până la prima sută!

Ambele transmisii, ultra-moderne fiind, favorizează condusul de croazieră la turaţii mici ale motorului. În treptele maxime maşinile pot rula cu 140 km/h fără a exploata motorul prea mult, oferind un condus moderat pe autostrăzile europene.

Feedback direcţie şi
manevrabilitate în viraje

La maşinile de astăzi, mai ales din segmentul premium, e un fapt firesc ca direcţia să fie asistată electric. E mai eficient, fără îndoială, iar eficienţa a devenit deja un criteriu important şi pentru maşinile premium. De asta e la fel de firesc să descoperim că ambele modele din test vin cu direcţii asistate electric, dar setate niţel diferit.

Volvo oferă o foarte bună
informativitate în condus, însă nici nu tensionează prea tare senzaţiile în volan, păstrând o impresie sporită de confort la condus. Maşina virează foarte precis şi ascultător, ajutată şi de jantele mari, şi de suspensia multi-link spate, dar totul se realizează cu păstrarea unei lejerităţi relaxante, fapt care îşi spune că ai putea foarte bine să conduci maşina asta şi mult mai relaxant.

Mercedes-Benz A-Class, pe de altă parte, are o direcţie extrem de sportivă, conectată cu o precizie aproape incredibilă cu roţile, astfel încât cea mai mică mişcare microscopică a volanului dictează imediat şi o schimbare a unghilui roţilor şi implicit a direcţiei de deplasare. Modelul dispune de asemenea de suspensie multi-link pe puntea spate, fapt care îl ajută să ofere o manevrabilitate exemplară.

Şi totuşi, care din cele două modele oferă o mai bună manevrabilitate în viraje? Ambele se descurcă excelent în viraje pronunţate, dar Mercedes-Benz A-Class oferă, totuşi, o supradoză de manevrabilitate la acest capitol, comportându-se foarte apropiat de felul în care se comportă hot-hatch-urile de rasă pură! Cine ar fi crezut că un Mercedes-Benz A-Class poate avea atâta pedigree sportiv în el?...

Confort la rulare

La rigiditatea suspensiei ambele modele au setări incredibil de similare. Volvo V40 este un pic mai moale în absorbţia denivelărilor, dar e foarte probabil ca această diferenţă să fie asigurată de mărimea un pic mai mică a jantelor şi implicit profilul un pic mai mare al anvelopelor. Trebuie să mai menţionăm şi faptul că A-Class era echipat cu anvelope de vară standard,

în timp ce V40 a beneficiat de anvelope de iarnă.

Prin urmare, ambele modele oferă şi un nivel analogic de confort la bord, cu un uşor avantaj pentru Volvo V40. Totuşi, în ambele cazuri, fiind la volan, trebuie să fii foarte precaut la abordarea denivelărilor din carosabilul autohton, întrucât dimensiunile foarte generoase a jantelor le fac vulnerabile pentru peisajele autohtone de

exploatare. La condus de traseu, modelele vor izola reuşit textura asfaltului şi vor oferi un confort bun, cu condiţia ca drumurile să aibă o calitate cel puţin demnă. Trebuie să spunem şi că Volvo V40 are o suspensie mult mai moale, dacă e să o comparăm cu fratele său crossover V40 Cross Country pe care l-am testat anterior şi care ni s-a părut ultra-rigid.

Deci, ambele modele din test au setări sportive ale suspensiei, setări împinse la maxim şi de jantele mari. Dacă vă doriţi o ţinută sportivă de drum, aceastea sunt combinaţiile perfecte,

iar dacă vă doriţi ceva mai mult confort la bord, sfatul nostru e să optaţi pentru jante ceva mai mici pentru ţara
noastră.

Izolare fonică

Din nou, avem un tablou izbitor de asemănător în ambele cazuri, izolarea fonică fiind una foarte apropiată pentru cele două modele. A-Class, dorindu-şi un caracter sportiv, şi-a redus un pic gradul de izolare fonică faţă de un E-Class sau un C-Class, şi mai lasă unele sunete să pătrundă la interior,

inclusiv sunetul propulsorului turat la maxim. Volvo, pe de altă parte, oferă un nivel similar al sunetelor de la bord, dar, având un motor diesel sub capotă care e prin definiţie mai zgomotos, a recurs la izolarea suplimentară a acestuia şi a compartimentului de sub capotă, asigurând astfel un cnfort acustic reuşit.

Curenţii de aer şi vântul nu dau bătăi de cap la călătorii de croazieră, doar zgomotul la rulare e un pic prezent, sporind senzaţia de conexiune sportivă cu drumul.

Design interior / ergonomie

Ei bine, aici nu ne-a luat prea mult să tragem conculzii. Volvo V40 a mizat pe un design laconic, aerat, elegant, în stil pur scandinav. Îndeosebi de plăcută e consola centrală cu continuare orizontală, aceasta fiind acoperită cu o textură de lemn. Există şi inserţii de crom bine poziţionate, care sporesc eleganţa bordului. Zona de introducere a cheii şi butonul superior de pornire a motorului poate părea un pic cam pustie şi neinspirată, însă aceasta e compensată de zona cadranelor de bord de alături, care adoptă acelaşi afişaj digital cu teme de design diferite în funcţie de regimul ales. Calitatea grafică a afişajelor e una foarte bună, astfel că de la volan ai senzaţia conducerii unei maşini nobile.

Mercedes-Benz A-Class, pe de altă parte, are un interior care s-a debarasat de toate criteriile convenţionale de eleganţă şi sobrietate, şi adoptă soluţii mult mai tinereşti. Planşa de bord e mai masivă şi e separată vizual în două compartimente, unul superior şi altul inferior, mult mai privat parcă. Comenzile sunt extrem de puţine la număr şi ţin în mare parte de sistemul media şi cel de climatizare, iar display-ul multimedia este poziţionat suspendat în zona centrală a bordului. Cele trei guri de ventilare puse chiar pe centrul bordului nu ne păreau a fi cea mai inspirată soluţie nici pe B-Class,

dar aici parcă nu mai denajează atât de mult ochiul. Poate ne-am obişnuit cumva cu ele.

Cadranele lui A-Class au un format mai convenţional, dar inspirat. Poziţia 0 a turometrului şi a vitezometrului

este poziţionată în cel mai jos punct, în tradiţie pur sportivă. Levierul transmisiei lipseşte de pe tunelul central, la fel ca la toate Mercedes-urile moderne, şi îl puteţi găsi lângă volan. Această soluţie dă întotdeauna

momente de ezitare în primele clipe de la volan, dar te obişnuieşti cu ea după câteva minute.

Ambele volane au inserţii de aluminiu, în ton sportiv. Ambele au zonele de

ţinut profilate puternic, ca să ne sugereze din nou acelaşi caracter sport. Volanul lui A-Class, însă, are un diametru uşor mai mic, care îl face şi mai sportiv în aspect.

Calitate materiale interior

Ei bine, selecţia de materiale din interioarele celor două modele e uşor diferită, dar calitatea lor respectă standarde similare, apropiate de o excelenţă absolută. Mercedes-Benz A-Class vine cu o tapiţerie ce combină pielea cu materialul textil, cusută cu aţă contrastantă, în timp ce Volvo adoptă o tapiţerie din piele. În ambele cazuri pielea e suficient de groasă şi de calitativă încât să fie plăcută tactil

şi vizual şi să ofere o bună rezistenţă
în timp. Până şi panourile interioare
ale uşilor au zone cusute cu piele în
ambele cazuri, iar nivelul de calitate e
acelaşi ca şi pentru restul habitaclului.
Trebuie să remarcăm ideile originale
de tapiţare a unor linii albe şi roşii pe
textilul de pe scaunele lui A-Class.
Până şi centurile de siguranţă sunt
roşii aici!

Planşele de bord sunt realizate din polimer moale la atingere, iar calitatea acestuia este foarte bună în ambele cazuri. În concluzie, trebuie să spunem că atât modelul german, cât şi cel suedez, oferă o calitate excelentă a materialelor de la bord, într-o echivalenţă onestă.

Spaţiu / confort pasageri faţă

Având siluete atât de similare, cele două oferă şi un nivel comparabil al spaţiului interior, atât pentru ocupanţii faţă, cât şi cei spate. La interior, pe scaunele faţă, spaţiul oferit este identic pe cele două modele, unica diferenţă făcând-o formele scaunelor şi tipul

poziţiilor pe care acestea le oferă. La Mercedes-Benz A-Class scaunele sunt mult mai sportive, până şi tetierele fiind încadrate într-un corp comun. Acest fapt favorizează poziţii sportive de condus, cu un suport lateral foarte strâns acces rapid la rotirea rapidă a volanului şi la padelele de schimbare a treptelor.

Pe de altă parte, Volvo V40 oferă „fotolii” mult mai clasice pe locurile faţă, cu un confort mai generos. Şi acestea oferă o susţinere laterală bună, însă. Observaţi că Volvo V40 mai oferă frână de mână clasică, în timp ce A-Class a adoptat o frână electronică, contrar caracterelor de sportivitate a maşinilor din test.

Spaţiu / confort pasageri spate

Eh, pasagerii spate sunt un pic neglijaţi în ambele cazuri. Fiind atât de sportive, aceste două hatchback-uri sunt şi un pic egoiste şi nu pun prea mare preţ pe confortul ocupanţilor spate, mai ales dacă vorbim de călătorii ceva mai lungi. Spaţiul pe înălţime este relativ redus în ambele cazuri, iar pasagerii mai înalţi s-ar putea să mai dea şi cu capul de tavan. Banchetele spate sunt profilate reuşit şi au şi un grad de înclinare bun, care le mai sporeşte un pic calitatea ambianţei de acolo.

Ambele modele au tunele centrale masive, care trec prin centrul maşinii şi care taie din speranţele de spaţiu ale unui eventual al treilea ocupant pe bancheta spate. Spaţiu pentru genunchi parcă există mai mult în A-Class, dar asta pentru că scaunele sport sunt mai subţiri faţă de fotoliile lui V40. Volvo V40 are şi portiere de acces în spate extrem de înguste, mai ales dacă le priveşti de la interior sau prin prisma spaţiului util oferit la deschidere. La A-Class uşile sunt ceva mai late, dar oricum la urcare pasagerii sunt incomodaţi un pic de partea dorsală a scaunelor faţă.

E clar, nici unul din cele două modele nu e tocmai potrivit pentru călătorii lungi. Mai degrabă cele de distanţe scurte, de oraş. Eventual, copiii se vor simţi bine în interiorul oraşelor la bordul celor două maşini.

Cât priveşte confortul climateric de la bord, se simte diferenţa de gândire arctică faţă de cea central-europeană. În Volvo nu există guri de ventilare, care ar oferi o sursă directă de

răcoare pentru pasagerii spate în zilele toride de vară, în schimb există încălzire scaune, care să-ţi dezmorţească trupul în zilele friguroase de iarnă. În A-Class tabloul este inversat – nu există încălzire (se poate comanda opţional), dar există

guri de ventilare care să le facă ambianţa mai plăcută celor de aici.

Practicism portbagaj

Şi la volumul portbagajului cele două modele merg pas în pas – 335 litri

pentru Volvo V40 şi 341 litri pentru Mercedes-Benz A-Class. Nu e prea mult, însă pentru exploatări urbane ar trebui să fie suficient de cele mai multe ori. Portbagajul lui A-Class este ceva mai puţin practic la mărimea zonei de acces, din cauza că partea inferioară

a conturului acestuia ocoleşte blocurile optice masive din spate, îngustând zona de acces. În ambele cazuri banchetele spate se pot rabata pentru a spori volumul util de încărcare.

Consum

Din nou, vom vorbi separat, pentru că avem motoare total diferite. Cifrele de consum oficiale ale lui A-Class sunt

foarte atrăgătoare – de 7.1 litri/100 km în regim urban, 4.5 litri/100 km în regim extra-urban şi 5.4 litri/100 km în regim mixt. În condus urban noi am obţinut un consum de 10.4 litri/100 km, iar în

cel extra-urban, de aproximativ 7.2 litri/100 km. De vină e, cel mai probabil, turboaspirarea motorului şi setarea sportivă a transmisiei şi propulsorului, care pun accent în primul rând pe reacţii prompte la apăsările acceleraţiei.

Cifrele de consum oficiale ale lui Volvo V40 sunt un pic mai mari decât ale concurenţilor diesel din segment, constituind 6.9 litri/100 km în regim urban, 4.3 litri/100 km în regim

extra-ruban şi 5.2 litri/100 km în regim mixt. Adevărul e că, cu niţică străduinţă, te poţi apropia mai mult de aceste valori. În oraş noi am atins un consum de aproximat 7.8 la sută, iar în afară, de 5.0 la sută.

Preţ de achiziţie

Atât Mercedes-Benz A-Class, cât şi Volvo V40, vin cu oferte foarte generoase în materie de motorizări la nivel european. La nivel local, însă, Mercedes-Benz are avantajul de a oferi mai multe motorizări pentru Moldova, diesel şi pe benzină, cu transmisii manuale sau automate. Astfel, noul A-Class poate fi achiziţionat şi de la un preţ de sub 20,000 euro, fără dotări opţionale şi cu transmisie manuală. Motorizarea noastră din test, A-Class A180 BlueEFFICIENY, costă 22,600 euro cu tot cu transmisie automată cu 7 trepte, la care se mai adaugă dotări opţionale de 5,110 euro, însumând astfel un preţ final de 27,110 euro.

Volvo V40 este disponibil deocamdată în Moldova doar în două motorizări – ambele diesel – D3 şi D4. Sub capota ambelor motorizări se ascunde, de fapt, acelaşi propulsor, doar că în versiunea D4 acesta livrează 177 CP în loc de 150. Preţul unui Volvo V40 D3 cu transmisie automată porneşte de la 23,198 euro, iar versiunea testată de noi e dotată la maxim, până spre 34,000 euro, însă aici este aplicabilă şi o reducere promoţională, care îi reduce preţul la sub 30,000 euro.

O motorizare diesel comparabilă pentru A-Class ar avea un preţ cu aproximativ 2,500 euro mai mare decât cea pe benzină, deci preţul s-ar apropia de 29,500 cu tot cu dotări sau

25,000 fără dotări, dar cu transmsie automată. Deci, în principiu, preţurile sunt foarte apropiate şi se merită o analiză mai atentă la dotările exacte pe care le primeşte standard şi opţional fiecare maşină, pentru că aici se poate face diferenţa de avantaj la achiziţie.

Pentru buna mentenanţă a maşinilor, ambele mărci dispun de centre de deservire specializată, bine calificate, în ţara noastră. Costurile de mentenanţă vor fi uşor mai mari la Volvo, din cauza anumitei exclusivităţi suedeze la producerea multora din piese, iar garanţia oferită este identică în ambele cazuri – 2 ani fără limită de kilometri.

Noi spunem că, atât timp cât hatchback-urile premium îşi menţin preţurile sub 30,000 euro, acestea îşi pot merita banii datorită interioarelor foarte elevate şi calităţilor dinamice foarte accentuate. Totuşi, e clar că un

hatchback premium este cumpărat nu neapărat ca o achiziţie puternic raţonalizată, ci mai degrabă ca un model care să satisfacă anumite pretenţii de stil de viaţă, statut social şi, mai nou, calităţi de condus dinamic.

Verdict final: Mercedes-Benz A-Class vs Volvo V40

Deşi cele două modele vin din taberele a doi producători diferiţi, neafiliaţi în vreun fel, a trebuit să descoperim că acestea aduc concepte foarte similare în silueta, spaţiul interior şi calităţile lor dinamice. Ambele modele s-au conformat foarte bine tendinţelor actuale europene ale consumatorilor, care caută mult mai multă sportivitate la bordul acestor modele şi mai puţin practicism, utilitate sau confort relaxant la bord. Tocmai asta fac cele două modele, mizează mult pe sportivitate, pe design original şi

memorabil, pe calitate a ambianţei oferite la bord şi neglijează un pic noţiunile de spaţiu pentru pasagerii spate sau pentru portbagaj. Sunt maşini niţel egoiste, dar asta e, trăim într-o lume tot mai egoistă, în care oamenii îşi întemeiază familii tot mai târziu, pun preţ tot mai mare pe propriul statut social şi îşi doresc să ajungă mult mai repede la destinaţie.

Fiind atât de similare, ne este mai dificil ca niciodată să identificăm un câştigător între cele două modele. La spaţiu interior, calitate a materialelor, dinamică a motoarelor, valoare aspect şi chiar preţ – cele două modele se încăpăţânează să fie aproape identice, oricum le-am cuantifica virtuţile. Doar la sportivitate Mercedes-Benz A-Class

îşi bate concurentul printr-un caracter sportiv mult mai pronunţat, în timp ce Volvo îşi bate concurentul la condus un pic mai relaxant şi o doză un pic mai mare de confort. Sportivitatea şi confortul relaxant sunt două antonime, până la urmă, iar noi ne bucurăm că cel puţin aici cele două modele din test s-au detaşat unul de celălalt şi oferă ceva diferit. În rest, vă rămâne să alegeţi în funcţie de design – mai îndrăzneţ şi mai dinamic pentru A-Class sau mai sobru şi mai elegant pentru Volvo V40. Deci, ce alegeţi Dvs.?

Instrumente utile:
Date tehnice modele din test

Ilie Toma