Un nou model accesibil vrea să cucerească piaţa Moldovei – v-am anunţat săptămâna trecută. Daewoo Gentra porneşte de la aproximativ 8,500 euro pe piaţa noastră. „Un pic cam prea mult”, le-am zis eu colegilor dinaintea acestui test. „Ce poate oferi un Daewoo mai mult decât o Dacia Logan, ca să pretindă un preţ mai mare?”, am continuat...

Greşit! Mintea mea a gândit în stereotipuri banale şi şi-a imaginat că, dacă vorbim de un sedan accesibil, acesta nu are cum fi mai mare decât unul comparabil cu Dacia Logan sau orice model concurent. Sunt vinovat că m-a luat gura pe dinainte, înainte de a arunca o privire în datele tehnice ale modelului şi a constata că Daewoo Gentra e, de fapt, la cel puţin un segment distanţă de sedanurile super compacte populare pe piaţa noastră. Dimensiunile lui – 4,515 mm lungime,

1,725 mm lăţime, 1,445 mm înălţime şi 2,600 mm ampatament – îl încadrează în limitele clasice ale sedanurilor de talie medie, de familie. Renumitul Opel Vectra al anilor 1990-1995 era cu 85 mm mai scurt!

Însă chiar şi după această primă eroare din partea mea, tot am mers sceptic la testul ăsta. Aşteptam să găsesc o maşină ultra-bugetară, cu materiale de doi bani la interior, asamblată precar, care să mă

convingă că nu-şi merită cei 8,500 euro plătiţi pe ea. Şi ca lucrurile să fie cu totul oneste, am solicitat la test anume o versiune „de bază”, în cea mai accesibilă dotare, cu transmisie manuală (deşi am rămas surprins că transmisia automată are 6 trepte şi e oferită la o diferenţă de preţ de doar 10,000 lei). Să vedem ce poate oferi acest nou sedan Daewoo, asamblat în Uzbekistan!

Substrat

Suntem siguri că cei mai mulţi dintre voi recunosc silueta lui Lacetti în noul model Daewoo. Iar asta se întâmplă pentru că noul model derivă tehnic din renumitul Lacetti, dar a primit un nou motor şi noi transmisii. Sub capotă e amplasat un motor pe benzină de 1.5 litri DOHC, cu 4 cilindri în linie şi 16

valve. Acesta dezvoltă 107 CP la 5,800 rpm, iar cuplul maxim atinge valoarea de 141 Nm, la 3,800 rpm. Mai important pentru cei care-şi fac griji de fiabilitate e faptul că motorul are transmisie pe lanţ, care ar trebui să garanteze o viaţă liniştită mult mai lungă, înainte de înlocuirea lanţului, la câteva sute de mii de kilometri.

Ambianţă

Prima impresie pe care ţi-o lasă Daewoo Gentra, atunci când urci în habitaclu, e una predictibil de austeră. Plasticul gri deschis şi designul oarecum simplist al planşei de bord şi consolei centrale îţi accentuează

aceste senzaţii. Scaunele sunt tapiţate cu renumitul velur al anilor ’90, de culoare gri deschis şi el. Schimbătorul de viteze pare preluat din aceeaşi epocă. Iar dacă vrei să deschizi portbagajul, constaţi că o poţi face numai învârtind cheia în lacătul de acolo, fapt care îţi va părea cel puţin

incomod. Dacă ai fost, măcar o perioadă de timp, alintat prin maşinile noi ale zilelor de azi, vei întoarce nasul şi vei spune, ferm, „nu-mi place”.

Dar maşina asta trebuie privită altfel. Nu ca o alternativă la o Skoda Octavia de azi, care e şi de 2 ori mai scumpă, şi nici măcar o alternativă la o Toyota Corolla, care e şi ea cu vreo 50% mai scumpă în motorizare şi dotare de bază. Daewoo Gentra trebuie privit ca prima maşină cumpărată nouă de acei care până acum nu şi-au permis

să conducă decât maşini la mâna a
doua, cu vârste onorabile – un Opel
Vectra, un Volkswagen Passat B3-
B5, o Honda Accord sau orice alt
sedan de talie medie produs în anii
’90 – începutul anilor 2000. Oamenii
obişnuiţi cu acele maşini vor
recunoaşte în noul Daewoo Gentra
un design la fel de naturist, ca şi
curentul acelor ani, vor recunoaşte
chiar şi aceleaşi materiale. Să nu
credeţi cumva că e o ofensă
la adresa lui Gentra –
de câte ori ne

amintim cu toţii de
modelele acelor ani
cu nostalgie şi ne
imaginăm cum ar fi
să le avem astăzi,
noi, la fel de simple
în concept, dar la fel
de plăcute şi fiabile?

Senzaţia unei maşini din acei ani îmi este întărită şi de poziţia foarte joasă în scaun pe care o obţin atunci când urc la volan. Mi-am amintit de Rover-ul 620 pe care l-am condus câţiva ani buni în tinereţea mea timpurie. Aceleaşi scaune moi, masive, acelaşi velur pe ele şi chiar pe panourile uşilor. Hai

că lucrurile devin interesante de tot! Să vedem cum se conduce Daewoo Gentra!

Ţinută de drum. Cum era odată!

Motorul de 1.5 litri sună un pic înfundat, ca un motor tipic al aceloraşi vremuri. Cuplez prima treaptă a transmisiei şi simt un ambreiaj un pic agresiv, lipsit de diplomaţia zilelor noastre. Cu maşina asta trebuie să-ţi aminteşti măiestria pornirilor line, într-o negociere aproape artistică a

ambreiajului cu motorul. Cutia de viteze, cu timoneria şi etajările ei, îmi amintesc din nou acele senzaţii clasice. Am senzaţia că am călătorit în timp, am împrumutat o platformă tehnică admirabilă şi am pus-o dedesubtul maşinii ăstea noi.

Dacă turezi un mic mai tare motorul, obţii şi un dinamism mai bun, dar nu

pot să spun că motorul respiră chiar la fel de bine ca motoarele japoneze ale acelor ani, deşi are 16 valve. E undeva la mijlocul dinamismului japonez şi sobrietăţii germane. La viteze mai mari treapta a 5-a întinde suficient de bine raportul, încât să poţi rula cu viteze de până la 110-125 km/h fără a contamina prea tare ambianţa acustică a interiorul. De altfel, izolarea

fonică e mult mai bună decât o aşteptam a fi.

Conduc prin oraş şi din primele sute de metri am un nou deja-vu de senzaţii. Maşina asta e extraordinar de moale şi naturală în înghiţirea denivelărilor, aşa cum erau multe maşini odată! Cele din ziua de azi

sunt mult mai grele din cauza a tot felul de echipamente, iar orice tentativă de a înmuia reacţiile trebuie acompaniată şi de o fermitate care să ţină greutatea sub control. Aici, însă, senzaţia de moale vine atât de firesc, încât îţi aminteşti de avantajele roţilor de 14 inch, ale anvelopelor cu profil normal şi ale maşinilor care nu

trebuiau să lupte cu legile fizicii, ci să se strecoare printre ele.

Şi uite că vine şi primul viraj accentuat, într-o intersecţie mare cu sens giratoriu extra-urbană. N-am privit deocamdată dedesubtul maşinii, dar bănuiesc că am de-a face cu o bară de torsiune pe puntea spate, că doar

vorbim de un sedan accesibil. Traversez primul cerc cu o viteză de 50-55 km/h şi maşina de descurcă de minune. La un moment dat, într-o zonă de coborâre a cercului, cu viraj mai strâns, simt maşina ondulând un pic, dar păstrându-mi senzaţia de control firesc. Măresc viteza şi ajung să iau intersecţia giratorie cu 80-90 km/h! Maşina are un ruliu vizibil, dar de acolo, de la volan, simţi că ruliul e unul perfect controlabil, ajutat de centrul de greutate foarte jos al maşinii şi de greutatea redusă. Ajung din nou la

zona ondulată şi maşina trece ca pe valuri prin acele ondulări, cu o viteză de 80 km/h, rămânând la fel de firesc contolabilă. Nu e o senzaţie pentru oamenii obişnuiţi cu manevrabilitatea ultra precisă a maşinilor de azi, aici se joacă în altă ligă. Dar, dacă ai savurat

vreodată condusul unei maşini din anii ’90, atunci Daewoo Gentra te va face să zâmbeşti. Nuuu! Maşina asta nu are cum să aibă o bară de torsiune pe puntea spate la o asemenea manevrabilitate! Trag pe dreapta, cobor şi mă aplec spre pământ,

dedesubtul maşinii. Sunt uluit de ceea ce descopăr! Daewoo Gentra vine cu o suspensie multilink pe puntea spate! În zilele noastre producătorii „eficientizează” într-atât de mult costurile încât ne tot vând bare de torsiune rudimentare pe post de substrat tehnic avansat, şi am uitat cu desăvârşire că în anii ’90 toţi

producătorii care se respectau
trecuseră la suspensii multilink,
întrucât erau considerate un etalon
al manevrabilităţii şi confortului. Şi
Gentra aplică astăzi aceeaşi reţetă! Asta chiar dacă se vrea a fi un
sedan, hai să o spunem pe şleau,
ieftin! Prin abordarea asta Gentra le
dă o palmă peste obraz multor
modele accesibile de pe piaţă...

Îmi continui drumul pe traseu şi nu credeam să o spun despre Gentra, dar îmi place să mă aflu la volanul ei. Îmi place nu atât ambianţa, cât resimţirea senzaţiilor puritane, simple şi

confortabile în condus. Ştim că aţi întrebat de airbag-uri şi siguranţă, şi de aia vă spunem că Gentra vine echipată standard cu două airbag-uri frontale în ţara noastră, dar şi sistem ABS, care

reacţionează, apropo, chiar şi la tragerea singulară a frânei de mână. Sistem de stabilizare a traiectoriei nu există, şi avem şi o bănuială naturală că o maşină mai modernă ar fi cu

mult mai sigură în cazul unui impact.
Probabil anume aici vine reversul
monedei pentru satisfacţia de a
resimţi plăcerea de odinioară pe o
maşină nouă.

În peisaje mai dure

Dacă tot ne-a impresionat suspensia atât de moale, ne-am zis că ar fi cazul să trecem cu Daewoo Gentra pe un

drum de ţară, mai defect şi mai provocator, ca să vedem cât de bine s-ar încadra Gentra acolo, cu

suspensia ei. Ei bine, credem că un proprietar de Gentra ar merge cât se poate de lent şi atent cu ea pe drumurile de ţară, dar noi am vrut să mai şi forţăm un pic nota, pentru a vedea până unde merg limitele maşinii. Ţinuta maşinii a fost impresionantă

chiar şi pentru noi. Pietrişul colţuros al drumurilor de ţară e înghiţit fără a se face simţit măcar în volan! Maşina asta e cu adevărat moale! Chiar şi denivelările mai mari sunt trecute fără niciun deranj! Limitele vin acolo unde denivelările mari ar putea impune maşina să oscileze şi să atingă eventual vreo margine a lor. Dar pentru a ajunge la asemenea situaţii dictate

de geometrie pură, trebuie să nu-ţi
pese deloc de felul în care conduci
maşina. Orice proprietar al maşinii,
care ar conduce-o ca pe proprietatea
sa, ar rămâne extrem de mulţumit
de felul în care
Gentra

traversează toată provocările drumurilor de ţară din Moldova, păstrând în acelaşi timp un confort foarte bun la bord.

Eu însă, am mers la până la următoarea intersecţie pustie, cu asfalt mai bun, şi naturaleţea aia în condusul maşinii mi-a sugerat că aş putea-o întoarce foarte rapid şi predictibil,

dintr-o singură mişcare, cu ajutorul frânei de mână. Tragi frâna, priveşti punctul în care vrei să ajungi şi întorci volanul, iar maşina asta face exact ce vrei tu, urmând traiectoria precisă pe care ţi-o doreşti. E fizică simplă, uşoară, e centrul de greutate coborât. Am repetat manevra de vreo două ori şi de fiecare dată Gentra m-a convins

că plăcerea în condus şi manevrare de efect nu vine neapărat cu puterea mare a motorului. Fizica elementară, mecanică, simplă, poate fi mai plăcută decât o mie de sisteme de siguranţă şi asistenţă, care să-ţi ia volanul şi direcţia din mâinile tale. Aici ai naturaleţe, predictibilitate şi multă

plăcere din lucruri simple la volan. Am oprit maşina în mijlocul acelor cerculeţe tocmai desenate de maşină, şi am ieşit cu zâmbet pe faţă.

Ca să vezi cât de diferită s-a dovedit a fi maşina asta faţă de senzaţiile pe care le aşteptam la începutul testului!

Se pare că plăcerea în viaţă nu se ascunde în lucruri sofisticate, de cele mai multe ori, ci în lucruri elementare şi simple! Daewoo Gentra e unul din ele!

Ilie Toma