Menu
Acasă
Search
CITIRE TEST DRIVE:

BMW Seria 2 Active Tourer, maşina pe care am testat-o până la capătul pământului şi înapoi

23 Februarie 2015
Ilie Toma
BMW Seria 2 Active Tourer, maşina pe care am testat-o până la capătul pământului şi înapoi
În apropierea sărbătorilor de iarnă, redacţia noastră, susţinută de parteneri dar mai ales de Dvs., publicul nostru drag, a realizat un grandios proiect, colectând scrisori şi desene pentru Moş Crăciun de la copiii din Moldova şi plecând în Laponia, ţara lui Moş Crăciun, pentru a-i livra aceste scrisori direct moşului. Casa lui Moş Crăciun se află tocmai la Cercul Polar, iar noi ne-am ambiţionat să mergem acolo nu cu vreun SUV oarecare, ci cu primul model BMW cu tracţiune faţă din istorie. Iar ca lucrurile să devină intrigante până la apogeu, ne-am ambiţionat să nu ne oprim doar în Laponia, ci să mergem vreo 700 km mai spre nord, până în cel mai nordic punct al Europei – Nordkapp – ajungând astfel la „capătul pământului”, acolo unde domină noaptea polară, zăpada infinită şi gerurile arctice, cu primul BMW cu tracţiune faţă!

Cei care ne-au urmărit ştiu că am avut multe provocări pe drum, dar în cele din urmă am reuşit să ajungem. V-am relatat experienţele din expediţie în fiecare zi, live, direct din locurile în care poposeam. Am parcurs, astfel, în total, peste 13,500 km la bordul lui BMW Seria 2 Active Tourer! După o asemenea distanţă parcursă, după atâtea zile la volan şi atâtea experienţe în toate ipostazele posibile cu maşina asta, credem că ea merită şi un test drive dedicat, în care vă vom spune toate observaţiile noastre de la bordul ei. Cu alte cuvinte, ne focusăm atenţia asupra maşinii propriu-zise şi vă spunem ce ne-a oferit ea pe parcursul celor 13,500 km cât ne-a fost alături!

Design

Am tot privit maşina asta în fiecare dimineaţă a expediţiei când ne apropiam de ea, în fiecare seară când ne îndepărtam şi de multe ori în fiecare zi în micile pauze de traseu. Întotdeauna ne-a bucurat ochiul. E aşa cum ţi-ai dori să fie un BMW în segmentul monovolumelor, dacă tot bavarezii au ajuns să intre şi în această nişă. E bine proporţionată, mult mai bine decât noua versiune cu 7 locuri derivată din acest model – Seria 2

Gran Tourer. Seria 2 Active Tourer arată relativ compact pe dinafară şi are nişte linii foarte plăcut profilate, cât să-ţi amintească în permanenţă că încă se împacă bine cu sportivitatea şi nu e un van oarecare, cu suflet ramolit.

Habitaclu. Partea esenţială a unui monovolum.

Ştim cu toţii că habitaclul e cea mai esenţială parte a unui monovolum. Trebuie să fie spaţios, practic, confortabil, inteligent gândit, multifuncţional şi foarte calitativ dacă vorbim de segmentul premium. Destul de multe calităţi pentru a fi prezente toate odată pe un singur model, nu?

Însă la capitolul ăsta BMW Seria 2 Active Tourer a trecut prin ciur şi dârmon în călătoria noastră, habitaclul fiindu-i solicitat în cele mai extreme situaţii, la care un automobil în exploatare obişnuită nu ar ajunge prea des. Am reuşit, aşadar, să cunoaştem maşina asta cu tot cu ambianţa ei interioară poate mai bine decât ne-am fi putut imagina, în cele peste două săptămâni petrecute la bord în timpul expediţiei!

Noi am avut norocoul să avem un exemplar extrem de bine dotat, cu un interior executat în nuanţă bej, cu tapiţerie de piele şi inserţii de lemn. Mai mult ca atât, până şi planşa de bord a fost căptuşită cu piele. Într-o asemenea interpretare, calitatea materialelor este extraordinară, impresionantă chiar! Am cunoscut mai târziu un model similar mult mai slab dotat şi, evident, impresiile au fost ceva mai rarefiate. Însă exemplarul nostru expediţional ne-a bucurat cu rafinament vizual rezultat dintr-o combinaţie elegantă de culori şi a calitate desăvârşită a materialelor.

Confortul de la bord nu se remarcă imediat drept unul copleşitor, mai ales pentru un şofer mai zdravăn. Motivul rezidă în scaunele faţă, care un suporturi laterale foarte ferme şi mari, dar care lasă mai puţin loc pe lăţime pentru spatele propriu-zis, care are la început senzaţia că se înghesuie să încapă. Nu ştiu ce s-a întâmplat mai apoi pe parcursul expediţiei noastre – ori am mai slăbit eu, ori m-am adaptat pur şi simplu formei scaunului, dar nu am mai simţit acest disconfort ori de câte ori am mai urcat la volan pe parcursul întregii călătorii. Suportul lateral, însă, s-a dovedit a fi foarte util şi potrivit dimensionat, mai ales la vitezele ameţitoare cu care modelul este capabil să abordeze virajele!

Poziţia la volan este puţin mai înaltă, tipic unul monovolum din acest segment. De fapt, cel mai notoriu exemplu este B-Class, modelul din tabăra concurentă, care a reuşit să se impună cu succes pe piaţă pe parcursul a două generaţii deja. Iar la bordul lui BMW Seria 2 Active Tourer se simte că bavarezii s-au inspirat, încercând să ia tot ce e mai bun de acolo, dar să transpună aceste elemente într-un stil autentic BMW pe modelul ăsta. Nu e copiere, ci e o contrapunere frumoasă, cu încercarea de a devansa concurentul la cât mai multe capitole.

Cotiera este ajustabilă unghiulular, dar, dacă vrei să-ţi sprijini cotul de ea, are sens să o pui doar în poziţia cea mai de sus, în unghi aproape orizontal. Sau, eventual, o dezactivezi pur şi simplu, ridicând-o de tot. Alte poziţii nu sunt practice.

Consola centrală aduce, în sfârşit, un design deosebit pentru interioarele BMW şi trebuie să recunoaştem buna ei ergonomie şi designul reuşit. Comenzile sistemului audio din partea de sus au spaţiu rezervat pentru un CD, însă sistemul nostru audio n-a avut un slot de CD-uri, putând citi doar USB-uri sau posturi de radio. La drept, vorbind, în zilele noastre CD-urile par răsuflate de tot şi nu mai sunt necesare, iar dacă vă doriţi un CD-player, pentru o supraplată moderată îl puteţi avea. Spaţiul de depozitare, amplasat mai jos de acest comenzi, s-a dovedit a fi foarte practic pe parcursul lungii noastre expediţii. E un loc bun de a pune un telefon acolo, de exemplu, sau chiar şi un portmoneu. Iar atunci când aveam sute de kilometri de parcurs în noapte şi cel de la volan trebuia să lupte cu somnul, amplasam acolo un pachet cu alune pentru ronţăitul anti-somn... Un alt spaţiu de depozitare practic există chiar pe tunelul central, tocmai până la rădăcina cotierei. Sertarul obişnuit din torpedou, însă, are o înălţime extrem de mică, ceea ce-l face foarte nepractic.

Pasagerii spate se bucură de un spaţiu generos pe toate trei dimensiuni şi de reglaje individuale ale banchetei. Însă aici intervine şi compromisul pe care trebuie să-l atingi într-o asemenea călătorie lungă cu portbagajui. Unghiul banchetei se poate schimba – dacă îl culci mai mult, celor din spate le este mai confortabil să stea la un drum lung, însă asta „mănâncă” din spaţiul portbagajului. Pe de altă parte, la un asemenea drum lung ai nevoie de cât mai mult spaţiu în portbagaj, iar în poziţia mai relaxată a spătarului acesta se dovedeşti a fi agasant de insuficient. Problema e parţial rezolvată când ridici la maxim spătarul banchetei, creând mult loc suplimentar în portbagaj, însă deja pasagerii spate s-ar putea plânge de o poziţie prea dreaptă. Ce să-i faci, provocările unei călătorii de 13,500 km, pe care noi le-am simţit din plin. Iar atunci când a trebuit să încărcăm sutele de cadouri ale lui Moş Crăciun în portbagaj, pe lângă toate lucrurile pe care le aveam, ne-am zis că n-avem nicio şansă să ne împăcăm cu portbagajul ăsta până la urmă. Dar am făcut-o, am pus poziţia spătarului în sus, am încărcat în toate colţurile disponibile ale portbagajului, chiar şi în spaţiul între bancheta spate şi scaunul şoferului, pentru a reuşi să încărcăm tot ce aveam la bord. Cine nu recurge la asemenea trucuri când are de transportat mult prea multe lucruri? Cam cu toţii o facem. Aşa că maşina s-a descurcat bine la acest capitol, până la urmă.

Dar revenin la confortul pasagerilor spate, aceştia sunt alintaţi şi de guri dedicate de ventilare, care le asigură confortul climateric la bord. Însă tapiţeria de piele nu a presupus şi existenţa încălzirii banchetei spate pe exemplarul nostru, aşa că frigurile arctice nu putea fi dresate pentru ocupanţii locurilor spate, unica şansă fiind aşteptarea încălzirii pe cale „naturală” a interiorului cu tot cu tapiţerie. Ferice de noi, cei din faţă, care aveam încălzire la scaune.

Însă nu ne-a plăcut deloc funcţionarea sistemului de climatizare la drumul ăsta lung. El poate asigura încălzirea habitaclului, dar atunci când conduci câteva ore în continuu, te confrunţi cu dificultatea în reglajul potrivit al temperaturii. Diferenţa de un singur grad celsius se răsfrânge adeseori mult prea tare asupra temperaturii reale în ambianţa interiorului, de la prea cald la prea rece. Şi nu prea ai cum să alegi valori de mijloc. Iar de cele mai multe ori ai impresia că cifrele indicate electronic drept grade Celsius nu prea corespund cu realitatea. Apoi, mai e şi problema direcţionării curenţilor de aer. În regim de dispersare a curenţilor către toate trei direcţii – sus, median şi jos – de multe ori de pomeneşti că parbrizul nu prea primeşte ventilare şi începe a aburi. Atunci conectezi direcţionarea curenţilor spre parbriz, care include imediat şi ventilatorul la maxim şi astfel dezabureşti geamul. Evident, doar n-ai înnebunit să ţii fluxul ăla de aer la maxim, aşa că îi poţi tempera intensitatea manual, dar în scurt timp sesizezi că aceeaşi setare a temperaturii devine brusc, prea rece. Şi să nu credeţi că e inclus automoat aerul condiţionat. Pur şi simplu aceeaşi temperatură are altă valoare reală într-un asemenea regim, aşa că trebuie să ridici temperatura cu 4-5 grade pentru acelaşi confort termic. S-ar părea, deci, că asta e soluţia – direcţionare spre geamuri şi ajustare de temperatură. Însă nici aici precizia reglajului termic nu e suficientă, existând acelaşi simptom de prea cald, sau prea frig. Iar un alt simptom de-a dreptul paradoxal, pe care nu l-am mai observat la vreo altă maşină, ţine de o problemă care survine la spălarea geamurilor la anumite viteze urbane. Dacă includeam stropirea geamului faţă la anumite viteze, se pare că lichidul de parbriz ajungea în gura de aspirare a sistemului de climatizare, astfel încât aerul de la interior devenea umed în doar câteva secunde, şi geamurile ni se abureau periculos de mult, îngrădindu-ne vizibilitatea până la un nivel periculos. Eram nevoiţi să includem de urgenţă aerul condiţionat pentru a scăpa de umiditatea venită la interior. E un deranjament serios şi nu-mi pot explica de ce a fost admis de ingineri. Iar pentru ca nemulţumirile noastre vizavi de sistemul de climatizare să fie complete, în timp constaţi că prizele de aer care direcţionează curenţii spre geamurile laterale nu sunt tocmai reuşit îndreptate, aşa că rămân de multe ori zone neventilate ale geamurilor laterale faţă în extremităţile inferioare.

Dar există o mulţime de alte lucruri care ne-au delectat de-a binelea pe tot parcursul expediţiei noastre. Sistemul audio are o calitate excelentă a sunetului, iar sistemul de navigare – un afişaj excepţional de bun, cu posibilităţi 3D ale hartei şi chiar afişare grafică a edificiilor din marile oraşe! Funcţia de memorare a poziţiei scaunului şoferului s-a dovedit extrem de utilă pentru noi, întrucât ne schimbam foarte des rolurile la volan şi regăsirea imediată a poziţiei corecte, ajustate cu fineţe, ne economisea timp şi efort.

Per total, viaţa la bordul lui BMW Seria 2 Active Tourer e extrem de plăcută, chiar şi în asemenea călătorii lungi şi solicitante, precum cea făcută de noi. Modelul reuşeşte să te surprindă şi cu materiale premium, şi cu confort pe măsură, şi cu soluţii practice şi inteligente. Ne-am fi dorit, poate, un portbagaj ceva mai practic configurat, neîncurcat de silueta dinamică, dar Seria 2 Active Tourer este un monovolum compact până la urmă, iar designul frumos îşi cere tributul firesc. Totuşi, o familie la bord, într-o călătorie lungă, ar fi tratată în cele mai bune condiţii, aşa că recomandăm modelul ăsta cu toată inima familiilor cu gusturi de călătorii pe patru roţi!

Senzaţii în condus

Îl recomandăm şi pentru că BMW Seria 2 Active Tourer are un consum excelent – un lucru deloc de neglijat pentru drumurile lungi. Noi am avut în mâinile noastre versiunea 225i, echipată cu un propulsor turboaspirat de 2.0 litri şi 231 CP, cu tracţiune pe faţă. Date fiind condiţiile arctice, drumurile înzăpezite, pornirile şi încălzirile din fiecare dimineaţă din regiunile polare, drumul solicitant, dar luând în consideraţie şi puterea motorului, noi estimam un consum mediul global de 9.0 litri/100 km. Dar am obţinut mult mai puţin de atât! Consumul nostru mediu global, în urma celor 13,500 km parcurşi, a fost de 7.3 litri/100 km! La capitolul eficienţă, BMW Seria 2 Active Tourer merită o notă maximă!

Există un regim Eco, însă noi nu l-am folosit pentru că după probarea lui din primele sute de kilometri, am sesizat că nu dă o diferenţă vizibilă la consum şi taie destul de mult din plăcerea de condus. Şi unde mai pui că transmisia devine obsedată să decupleze treapta de îndată ce ridici piciorul de pe pedala acceleraţiei. Iar în timp, începi să observi şi mici zmuncituri care apar uneori la recuplarea trepte din poziţie neutră într-un din trepte. E un simptom pe care l-am observat şi la alte modele ale altor mărci, care ne confirmă că obsesia pentru decuplare e un artificu eco cu care ingineria cutiilor de viteze nu se prea împacă deocamdată.

O altă tehnologie care mai dă uneori mici rateuri e sistemul de evitare a coliziunilor, cu frânare automată. Pe parcursul celor 13,500 km, am avut mai multe ori situaţii în care maşina sesizează brusc nişte obstacole imaginare pe drum absolut liber, trâmbiţând alerte deranjante. Dacă alertele sonore nu sunt periculoase, atunci un caz în care maşina chiar a frânat agresiv preţ de o fracţiune de secundă ne-a pus pe gânduri. Ce ne facem dacă pe un drum acoperit cu zăpadă sau gheaţă maşina se apucă de frânat în halul ăsta? Ajungem aruncaţi de pe drum! Din fericire, însă, frânarea spontană nu s-a mai repetat, aşa că am călătorit în siguranţă în ţinuturile polare.

Prin zonele alea arctice ne-a cam dat bătăi de cap şi rezervorul mic de combustibil. Conform standardelor actuale, volumul lui de 51 de litri e absolut normal, dar pentru un monovolum, un „Tourer”, este parcă absolut normal să există o autonomie mai mare, datorată unui rezervor mai mare. Patru-cinci sute de kilometri autonomie e o valoare cu care te poţi descurca în condiţii normale, dar care te faci să stai întotdeauna cu ochiul pe nivelul combustibilul şi să devii frustrat imediat ce acul coboară sub jumătate. Dacă am fi avut un volum de 60-65 de litri, ar fi fost cu mult mai plăcut şi liniştitor.

Dar haideţi să vorbim despre felul în care maşina asta se simte, de fapt, în condus. Are un motor extrem de elastic, care îţi poate pune imediat la dispoziţie toţi cei 231 CP, ajutat şi de o transmisie care-ţi înţelege bine intenţiile şi astfel maşina devine extraordinar de dinamică în timp de o singură clipă. Poţi face o depăşire cu o asemenea forţă de acceleraţie, încât toţi ceilalţi să rămână frapaţi de felul în care poate înainta un monovolum! Iar atunci când apeşi puternic pedala acceleraţiei, sistemul de eşapament deschide o valvă suplimentară, iar sunetul motorului devine brusc mai sportiv! O adevărată savoare în condus! Cine ar fi crezut că un monovolum se poate conduce aşa?

Iar senzaţiile astea superbe sunt confirmate şi de o manevrabilitate excelentă la abordarea curbelor, dar şi de o naturaleţe peste aşteptări simţită în volan! Practic, maşina asta te lasă profund marcat de felul sportiv şi agil în care poate fi condus un monovolum, dacă e semnat de cei de la BMW! La abordarea virajelor, mici ruliuri ale caroseriei pot fi resimţite doar dacă se recurge la o frânare chiar în mijlocul virajului, şi nu până la el, însă dacă se trece pe un regim mai profesionist de condus, cu frânare înainte de viraj şi o acceleraţie uşoară pentru ieşirea din viraj, atunci maşina asta se transformă într-o săgeată mai agilă decât ai crede că poate să existe vreodată, în acest segment! BMW Seria 2 Active Tourer 225i e extraordinar de plăcut în condus, cu o manevrabilitate exemplară, care poate fi exploatată până la limite incredibile cu niţică iscusinţă suplimentară la volan!

Maşina asta nu e doar un monovolum BMW, ci e un adevărat BMW în lumea monovolumelor!

Iar în calitate de verdict, vreţi, probabil să ştiţi cu ce părere am rămas noi despre intrarea celor de la BMW în segmentul tracţiunii pe faţă. Ei bine, recunoaştem că şi nouă ne e mai pe plac şi admirăm profund, de exemplu, ambiţia bavarezilor de a avea o Seria 1 cu tracţiune spate. Ştim că viitoarea Serie 1 va avea tracţiune faţă şi asta ne aduce o tristeţe nostalgică încă înainte de a se fi întâmplat. Însă aici, în cazul monovolumului ăsta, nu simţim nicio părere de rău pentru tracţiunea faţă, ba chiar am rămas profund şi constant impresionaţi de ţinuta de drum a maşinii. Da, tracţiunea faţă ne-a făcut să rămânem un pic blocaţi prin Laponia atunci când am experimentat prea multe cu limitele maşinii, dar în acelaşi timp, pe drumuri publice ne-a asigurat înaintarea până la cel mai nordic punct al Europei, acolo unde maşinile circulă doar în coloană, cu utilajele de deszăpezire înaintea lor! Am reuşit să realizăm un lucru extraordinar cu maşina asta, ajungând acolo unde nici unele SUV-uri nu s-ar aventura, iar pe parcursul celor 13,500 km, cu zăpezi imense şi temperaturi de până la -30 de grade, cu gheaţă adeseori pe drum şi viscole tăioase, BMW Seria2 Active Tourer 225i n-a dat nici măcar un singur rateu, nicio singură defecţiune! A funcţionat impecabil şi fiabil şi ne-a ajutat să încriem un traseu minunat pe harta Europei, asigurând şi îndeplinirea celei mai nobile misiuni posibile în perioada sărbătorilor de iarnă!
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
GALERIE FOTO (343 IMAGINI):
MAI MULTE TESTE DRIVE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter