Atunci când te apropii de Hilux, e ca şi cum te-ai apropia de un mare maestru, care are în experienţa sa o muncă onorabilă uriaşă, recunoscută unanim. Toyota Hilux şi-a câştigat renumele de model legendar de-a lungul a multe decenii, demonstrând mai ales durabilitate exemplară, fiabilitate extraordinară şi capacităţi de trecere excepţionale, care o fac capabilă să
înainteze acolo unde alte maşini de teren cedează. Iar acum legenda a ajuns la o nouă generaţie, o nouă interpretare care vine într-o epocă în care toate se schimbă cu o viteză ameţitoare. Rămâne oare noua Toyota Hilux fidelă caracteristicilor sale legendare? Rămâne ea a fi un pick-up la fel de capabil să îndure cele mai dure
tratamente cu dârzenie, rezistând nemuritoare? Dar, în acelaşi timp, păşeşte ea în pas cu timpul la ambianţa interiorului său, la personalitatea exteriorului? Haideţi să descoperim împreună acest fapt la primul test drive cu noua generaţie Hilux în Moldova! Iar ca lucrurile să fie şi mai captivante, avem la test o maşină echipată cu noul motor diesel de 2.4 litri D-4D al celor de la Toyota!
Design şi personalitate
În materie de design, de câţiva ani cei de la Toyota lansează modele destul de bine desenate, mai pe gustul europenilor, parcă. Totuşi, proaspăt lansatele Mirai şi Prius, deşi sunt nişte mostre inginereşti admirabile, sunt extrem de hidoase şi par şi mai deocheate atunci când le vezi pe
viu. Dar nu e şi cazul noului Hilux. Maşina asta rată foarte, foarte bine! Un calandru foarte bine profilat îi dă un accent central modelului, iar blocurile optice pornesc mai late din extremităţi şi se îngustează spre calandru abia observabil. Capota proeminentă şi arcurile foarte evazate ale roţilor faţă completează acest tablou de forţă, iar
în rezultat Hilux pare o maşină de teren foarte inspirată, care emană forţă, dar care reuşeşte să nu fie excesiv de agresivă în acelaşi timp. Nouă ne aminteşte de familia Land Cruiser. Maşina parcă ar vrea să spună „muşchii mei bine profilaţi nu sunt făcuţi trăgând de fiare la o sală de sport, ci sunt lucraţi pe teren, în cele mai dure condiţii de
viaţă”. Noul Hilux emană o forţă imensă, dar fără patos inutil.
Posteriorul are nişte blocuri optice interesante, cu o linie oblică pe lateral, care continuă pe caroserie. Simplu, dar cu efect. Iar bara de protecţie metalică ne aminteşte nouă, parcă, de modelele americane. Într-un cuvânt, suntem convinşi că noua generaţie Hilux are cel mai reuşit design din toate generaţiile de până acum.
Ambianţă în habitaclu
Dar cum au evoluat lucrurile la interior? În ultimii ani în lumea pick-up-urilor s-a pornit un val de convertire la tehnologii de aluminiu în construcţie, de echipare cu nişte interioare de limuzine, cu materiale pufoase şi moi, iar unele din ele chiar au renunţat la suspensia cu foi de arcuri pe spate şi au adoptat una de tip multi-link. Toate bune, dar un pick-up trebuie să fie capabil de munci şi
scopuri bine definite, că doar nu vorbim de o maşină de ieşit la shopping.
În habitaclul lui Hilux materialele au fost îmbunătăţite simţitor, iar calitatea de asamblare a lor pare şi mai precisă acum. Însă cei de la Toyota nu s-au lăsat păcăliţi prea mult de valul ăsta de modă şi au lăsat materiale mai rugoase şi mai durabile în zonele de uzură sporită. Şi asta nu e un punct negativ, ba dimpotrivă. Imaginaţi-vă că urcaţi cu mâinile un pic murdare la volan după ce aţi încărcat ceva în benă. Vor rămânea urme pe volan, pe mânerele uşilor, pe
tunelul central, iar în zona inferioară a planşei de bord astfel de urme vor fi şi mai multe. Nu e grav, dacă materialele sunt durabile şi se pot spăla şi sterge uşor. Iar Hilux are exact materialele potrivite, cu excepţia inserţiilor de
piano black din jurul butoanelor de deschdiere a ferestrelor. Aici alegerea a fost mai puţin inspirată, întrucât acest material poate avea urme iremediabile la un tratament mai dur. Şi un textil ceva mai gros ar fi fost benevenit în zona suportului de mâini de pe portiere.
Un mic şoc poate veni de la comenzile sistemului de climatizare. E vorba de un sistem de aer condiţionat simplu pe maşina din testul nostru, cu comenzi mecanice, iar cel mai curios e levierul
de activare a recirculării de aer. Ăsta e un arhaism demult uitat chiar şi de pick-up-uri, însă noul Hilux îl are. Şi ştiţi, nu te deranjează până la urmă. Mi-am amintit atunci de intenţia celor de la Toyota de a reînvia nişte Land Cruisere
de demult şi m-am gândit cu zâmbet pe buze că o mână de oameni de la Toyota trebuie să fie foarte nostalgică după maşinile de odinioară. Iar asta e un lucru foarte bun, pentru că se obţine
o balanţă între tendinţele moderne şi păstrarea unor caracteristici legendare apreciate.
Sistemul multimedia seamănă cu o tabletă montată acolo şi are o logică şi o calitate grafică destul de bună, dar întotdeauna răspunde cu o întârziere de vreo jumătate de secundă la prima apăsare după o pauză, după care reacţionează prompt.
Planşa de bord e realizată din plastic dur, cu aspect de plastic moale, cu textură ceva mai poroasă şi plăcută ochilor. Calitatea acestuia e foarte demnă, însă, iar pe deasupra mai e
trasă şi o croitură de aţă neagră, menită să-i dea senzaţia căptuşelii cu piele.
Habitaclul noii Toyota Hilux a evoluat, deci, simţitor în direcţia calităţii şi
ambianţei mai plăcute, dar nu a uitat nici de aspectele practice ale exploatării unui pick-up. Spaţiu există din generozitate atât în faţă, cât şi pe
bancheta spate, deşi ultima are un unghi al spătarului cam vertical. Iar vizibilitatea de la volan este pur şi simplu excelentă, aşa cum e nevoie în cazul unei maşini pregătite să înfrunte terenuri accidentate şi dificile.
Senzaţii în condus
Aici aveam cele mai mari aşteptări faţă de Hilux! Aşteptări să rămână în continuare un pick-up la fel de bun şi capabil! Am aruncat iniţial o privire la substratul tehnic al maşinii: avem construcţie pe cadru dur, suspensie spate pe foi de arcuri, tracţiune integrală adevărată. Versiunea testată de noi
dispune de blocaj diferenţial spate, iar alături mai există un comutator al regimului de tracţiune – spate, integrală permanentă sau integrală cu demultiplicator de cuplu! Da, există şi aceste condimente în continuare! Pentru condiţii ultra-dificile, cuplaţi tracţiunea integrală, cu sau fără demultiplicator, şi blocaţi diferenţialul spate – maşina asta ar trebui să înainteze aproape oriunde pe pâmânt!
Pe asfalt fără mari deficienţe, Hilux merge destul de bine şi lin, având şi o direcţie îmbunătăţită. Atunci când vin gropile mari, maşina le trece fără nicio problemă, dar apare acelaşi simptom advers al suspensiei pe foi de arcuri: spatele neîncărcat al maşinii e prea uşor şi sare sacadat, zgâlţâind din plin mai ales pasagerii spate. Cu vreo jumătate de tonă de greutăţi în benă Hilux va trece nesimţit peste aceleaşi
gropi. Apropo, bena maşinii noastre din test este vopsită şi neprotejată de vreo carcasă din plastic: noi vă recomandăm să optaţi pentru o benă acoperită cu plastic pe interior, altfel vopseaua va avea de suferit la încărcări mai neglijente.
Pe drumuri denivelate neacoperite cu aslfalt Hilux aleargă sprinten cu o ţinută de drum chiar mai bună. Se simte din plin că Hilux a rămas la fel de dârz şi
capabil să îndure condiţii extreme. Mergem cu el cu viteză destul de mare pe drumuri acoperite cu pietre şi pământ şi maşina înghite tot, pur şi simplu, lăsând doar praful în urma sa! E una din acele maşini cu care ştii că nu-ţi vei irosi timpul cu amabilităţi, ci vei înainta pur şi simplu, călcând şi păşind tot ce-ţi mai iese prin cale în offroad. Dar atunci când denivelările sunt mari de tot, salturile posteriorului o mai pot face să-şi piardă scurt aderenţa şi asta
necesită un pic de atenţie sporită. Dar, în rest, maşina asta e un un tanc cu roţi de cauciuc!
Motorul diesel de sub capotă e cuplat la o cutie de viteze manuală cu 6 trepte. Am ajuns în zone cu denivelări foarte mari, care ne lăsau câte o roată suspendată în aer şi ne impuneau să înaintăm uneori foarte încet, forţând ambreiajul. La maşinile din ziua de azi, inclusiv la SUV-uri, cea mai mică
forţare a ambreiajului unei cutii de viteze manuale este suficientă pentru a începe topirea lui cu un miros oribil. Spre bucuria noastră, ambreiajul lui Hilux a îndurat chinuri consistente fără mirosuri! Ah, ce maşină!
Am continuat să o conducem în viteză pe offroad, trecând prin denivelări, iarbă şi drumuri neumblate. Ne simţeam ca la un raliu de mare viteză prin offroad. Câteodată maşina mai sare nărăvaşă, dar trece cu uşurinţă peste tot. Hilux
poate mai multe decât vor avea curaj să încerce cei mai mulţi dintre cei care se vor afla la volanul acestui model! Ah, ce maşină cutezantă! O maşină care, deşi e proaspăt lansată, a rămas cu aceleaşi caracteristici legendare admirabile,
multe din ele îmbunătăţite! Toyota a făcut exact ce ne-am dorit cu modelul asta! Nu, noul Hilux nu şi-a trădat identitatea şi numele legendar! Ba dimpotrivă, e cel puţin la fel de capabil şi durabil!
Ne-am făcut de cap mult în offroad, până la apus de soare. Iubim maşina asta. Nu ne place pur şi simplu. O iubim cu sufletul. E practică, dar îţi trezeşte în acelaşi timp şi emoţii prin ceea ce poate face!
Apoi, spre seară, am ieşit din nou la traseu şi am apucat-o spre Chişinău. Aici ne-am zis că ar fi cazul să încercăm cele două butoane de pe tunelul central – Eco şi Sport. Ele se referă la motor,
la felul în care turbina intervine, probabil, şi la felul în care întreaga unitate răspunde apăsărilor. Am apăsat Eco şi într-adevăr motorul a devenit mai prudent şi mai ezitant în a prinde foarte
rapid turaţii. Probabil, un traseu lung în acest regim va economosi semnificativ la cifra de consum, destul de moderată, de altfel – noi am menţinut maşina la sub 9 litri/100 km cu tot cu escapedele lungi de offroad.
Apoi, a venit marele şoc. Am apăsat butonul Sport. Aoleu! Ce s-a întâmplat
atunci! Parcă cineva a mai adăugat un motor sub capotă! Deodată, propulsorul ăla s-a dezlănţuit şi a început a împinge ca nebunul! Nu-mi venea să cred că am doar 150 CP sub capotă! Nu e posibil! Nu-mi aminteam atunci cifra cuplului
maxim, dar eram absolut uluit de modul în care motorul împinge în regim sport. Hiluxul îi depăşea pe toţi ca apucatul, vârându-mă în scaun! E absolut incredibil! Parcă e un motor de raliu! N-am mai condus niciodată un diesel atât de vioi şi dinamic la Toyota! Pe urmă a
venit şi explicaţia din fişa tehnică: motorul dezvoltă 400 Nm! Nu e de mirare, deci, că s-a dat în spectacol în asemenea mod! Excepţional! Un motor de un mare 10! Reacţiile motorului din regim obişnuit şi din cel Sport sunt luate, parcă, din două lumi diferite! E absolut uimitor!
Verdict: noua generaţie Toyota Hilux
Noua generaţie Toyota Hilux porneşte în Moldova de la un preţ de 29,940 dolari SUA, ceea ce înseamnă cam 26,200 euro la rata actuală. Nu e cel mai accesibil pick-up, dar cu siguranţă
nu plătiţi bani în zadar. Noua Toyota Hilux a evoluat cu demnitate acolo unde a trebuit să evolueze pentru a fi un pick-up modern, însă nu şi-a trădat câtuşi de puţin calităţile legendare! Ăsta e un vehicul pe care să-l cumpăraţi şi să-l exploataţi o viaţă! Iar motorul 2.4 D-4D e unur pur şi simplu extraordinar!
Nu vă veţi limita în a vă bucura de experienţa de posesor a acestei maşini. Ea vă va schimba stilul de viaţă, pentru că o veţi îndrăgi cu sufletul foarte repede, iar odată cu asta veţi îndrăgi şi modul de viaţă cu escapade şi aventuri în natură, la care vă predispune ea. O maşină formidabilă!
