Primăvara târzie e timpul în care sângele începe să-ţi fiarbă tot mai mult în tine, iar gândul la soare şi vară te predispune la mai multă adrenalină, la mai mult dinamism, la mai multă poftă de viaţă. Iar dacă mai eşti şi un pasionat de maşini, atunci maşinile performante îţi fac, parcă, din ochi mai mult ca oricând! Aşa s-a întâmplat că ultimele noastre teste drive au implicat multe maşini foarte performante, iar astăzi această tendinţă continuă cu un
test drive exclusiv cu noua generaţie Opel Corsa OPC! Pentru testul ăsta redacţia PiataAuto.md a mers tocmai în Spania, pe drumurile pitoreşti din jurul oraşului Bilbao, la coasta nordică a teritoriului spaniol!
Opel Corsa OPC e cel mai compact model OPC pe de o parte, dar e şi cea mai puternică ipostază a noii Corsa,
pe de altă parte! Micuţa asta se vrea a fi o performantă pur-sânge, care să concureze într-o ligă exclusivistă, populată în prezent de VW Polo GTI (192 CP), Seat Ibiza Cupra (180 CP),
Renault Clio RS (200 CP) şi Ford Fiesta ST (182 CP). În mijlocul acestei concurenţe redutabile, noua Corsa OPC vine cu tocmai 207 CP la activ,
vrând să se impună dominant într-un segment de nişă al hatchback-urilor ultra-compacte de înaltă performanţă? Îi reuşeşte oare lui Corsa OPC să facă asta? Să vedem!
Techno
Segmentul hatchback-urilor ultra- compacte de înaltă performanţă e într-adevăr unul foarte special, cu vânzări relativ moderate, axate în special spre ţările europene cu cel mai înalt nivel de viaţă, acolo unde tinerii îşi permit să experimenteze cu asemenea modele picante, sau familiile îşi permit să achiziţioneze un al doilea vehicul
compact, dar ceva mai performant. Spre exemplu, în mai puţin de un an de la lansare, sau mai bine spus în aproximativ jumătate de an, noua generaţie Opel Corsa a reuşit să înregistreze peste 180,000 de comenzi în întreaga Europă. De cealaltă parte, pe parcursul întregii cariere a precedentei generaţii Opel Corsa OPC, modelul de înaltă performanţă a fost vândut în numai 30,000 de exemplare, pe parcursul a vreo 6 ani. Este vorba,
deci, de un model cu adevărat de nişă, axat spre pieţe mai speciale, gândit să ofere ceva cu totul special celor care ştiu să aprecieze acest segment.
Dar nu determină oare cifrele relativ modeste de vânzări, în comparaţie cu segmentul imediat următor al hatchback-urilor compacte de performanţă, gen Astra OPC, Golf GTI, Focus ST sau Megane RS nu determină oare aceste cifre de vânzări
ale segmentului lui Corsa OPC o atitudine mai superficială din partea inginerilor în dezvoltarea noului model? Un preţ mai mic de vânzare înseamnă şi un profit mai mic pentru producător, iar dacă şi numărul total al vânzărilor e relativ moderat, asta ar putea să însemne că şi bugetul aflat la cheremul inginerilor pentru dezvoltare e relativ restrâns. Vom fi foarte vigilenţi, deci, în analiza acestui model, mai ales că încă ne mai amintim senzaţiile de condus ale precedentei Opel Corsa OPC, senzaţii pe care le-am gustat pe circuitul închis
al celor de la Opel din Dudenhofen, acum câţiva ani. Haideţi să analizăm, deci, noua generaţie, de-a fir-ar păr. Pentru că dincolo de aparenţe s-ar putea ascunde multe curiozităţi, dacă stai să le descoperi.
În primul rând, trebuie să spunem că noua generaţie a lui Opel Corsa, în ipostaza sa civilă, e construită pe platforma generaţiei anterioare, platformă care a fost perfecţionată şi modernizată. Fireşte, Corsa OPC nu
putea face abatere, aşa că şi ea e construită pe platforma perfecţionată a predecesoarei sale. Informaţiile oficiale oferite din belşug de producător ne înfăţişează zeci şi zeci de schimbări majore pe care le-a primit noul model, toate punctate diplomat pentru a scoate în evidenţă un tablou al unui model la care s-a lucrat mult şi cu sârg. Spre exemplu, ni se spune că suspensia noii generaţii Corsa OPC a fost coborâtă cu 10 mm, iar axul spate a obţinut o nouă geometrie! Hm! Anterior acolo era o
bară de torsiune, s-o fi schimbat ceva? Ni se spune apoi că noul model a primit şi noi arcuri pe toate patru roţi. Ah, deci de aici vine reducerea gărzii la sol cu 10 mm. Ceva mai substanţial vine la elementele susţinătoare cu rulmenţi ale roţilor, care au fost înlocuite pentru mai multă rezistenţă la forţele laterale. Au apărut şi noi amortizoare, cu capacitatea de a trata evolutiv vibraţiile în funcţie de frecvenţa acestora cele dese şi mărunte sunt tratate prin migrarea mai scurtă prin canale multiple a masei interioare, în timp ce cele mai lungi şi mai puţin frecvente prin migrarea mai unitară şi mai lungă. Astfel, noua
Corsa OPC reuşeşte să obţină o aderenţă mult mai bună pe asfalt, iar în rezultat timpi mult mai buni pe circuite sportive.
Or, inginerii OPC au şlefuit noul model pe circuitul de la Nurburgring, acolo unde denivelările sunt o regularitate. După cum declară inginerii OPC,
soluţia aplicată la amortizoare e cea mai bună soluţie non-electrică, adică fără a se aplica amortizoarele cu reacţii ajustabile electric.
Toate astea sună foarte frumos, mai ales dacă ne gândim că noua maşină trebuie să transpună pe asfalt o putere de 207 CP şi un cuplu maxim
de 280 Nm doar pe puntea faţă. Păstrarea aderenţei e crucială, deci. Inginerii ne mai promit şi senzaţii foarte puritane în volan şi ne mai spun că noua Corsa OPC are un regim nou de condus, numit Competition Mode. În acest regim, maşina poate fi condusă mai sportiv şi mai extrem, cu intervenţii mai tardive ale sistemului de stabilizare a traiectoriei. Ah, sună de-a dreptul picant! De fapt, Corsa OPC poate primi şi un pachet opţional de performanţă
sporită, care include jante de 18 ţoli încălţate în anvelope Michelin Pilot Super Sport, frâne Brembo, suspensie rigidizată şi un diferenţial mecanic multi-disc cu alunecare limitată, integrat în cutia de viteze! Acesta din urmă e produs de cei de la Drexler şi ajută enorm la o distribuţie mai reuşită a cuplului între roţile faţă, inclusiv în condusul de circuit! Şi uite că suntem anunţaţi că toate maşinile pe care le conducem noi astăzi sunt echipate cu acest pachet opţional de performanţă! Ah, ardem de nerăbdare să gustăm noul model OPC!
Design. Forma urmează funcţia?
Mă apropii de o întreagă parcare plină de exemplare Corsa OPC. Trag cu ochiul spre una roşie şi îmi zic de departe maşina asta arată bestial!. Nişte prize de aer masive pe lateral, conturate cu inserţii cromate, denotă sportivitate extremă prin necesitatea răcirii frânelor. Unirea lor în partea inferioară a barei de protecţie faţă pare şi ea foarte agresivă şi reuşită, iar pe
capotă există o fantă originală, între nervurile capotei, asigurând, parcă, o priză suplimentară de răcire a bestiei de motor de sub capotă. Jantele arată superb, iar de după ele se zăresc etrierele Brembo cu patru pistoane pe puntea faţă. Mă îndrept spre portbagaj şi nu pot să nu admir spoilerul masiv de pe hayon, dar şi difuzorul frumos în partea inferioară a barei de protecţie, din care ies două ţevi groase de eşapament. Mmm! Maşina asta arată
extrem de bine, îmi confirm eu şi deschid portbagajul pentru a-mi pune geanta. Constat că portbagajul e plăcut de încăpător, deşi vorbim de o micuţă ultra-performantă. Se simte că Opel Corsa OPC păstrează o bună doză de practicism în el.
Apoi fac un tur de inspecţie în jurul maşinii şi-mi apar primele dezamăgiri. Nervurile inferioare ale barei de
protecţie spate sunt date de un kit suplimentar aplicat pe bara de protecţie originală a lui Corsa, nefiind vorba de o bară conturată diferit. Bara de protecţie faţă, în schimb, e conturată individual,
fără kituri suplimentare, însă sunt mâhnit să constat că prizele mari de aer de pe părţile laterale sunt false, astupate. Curenţii de aer nu duc nicăieri deci, iar frânele nu sunt răcite cu
ajutorul acestora. La fel se întâmplă şi în cazul fantei de pe capotă e astupată şi ea. Ah, păcat! Ar fi fost frumos să descoperim asemenea elemente veritabile pe micuţa asta, dar n-a fost să fie, ceea ce mă duce din nou cu gândul la necesitatea aplicării unor soluţii de compromis necostisitor pentru o maşină de talia asta.
Deschid uşa şi la interior dau peste nişte scaune superbe Recaro, tapiţate cu piele. Deşi sunt scaune profund sportive, cu o susţinere laterală foarte fermă, nu-mi ia mult să-mi găsesc o poziţie foarte comodă şi să constat că acestea sunt capabile să ofere şi un confort excelent! Eh,
uite că aici Corsa merită o laudă sinceră scaunele sunt superbe!
Pentru bancheta spate nu prea rămâne foarte mult spaţiu sau confort, dar cine-şi cumpără o Corsa OPC pentru
confortul pasagerilor spate? În faţă se stă minunat şi asta e cel mai important! Designul planşei de bord seamănă cu cel din Adam, la fel ca şi în cazul noii Corsa, dar designerii spun că toate elementele esenţiale au fost personalizate pentru Corsa OPC. Volanul are o grosime impresionant de mare şi e foarte sportiv profilat, iar levierul transmisiei e bine poziţionat pentru un condus sportiv. Mai mult ca
atât, şi frâna de mâna a rămas mecanică, poziţionată la îndemână pentru eventuale ghiduşii cu noua Corsa OPC. Calitatea materialelor e ireproşabilă în interior, aici trebuie să-i recunoaştem onest meritele noii Corsa OPC.
Senzaţii în condus
Noua Corsa OPC e disponibilă doar cu o cutie de viteze manuală cu 6 trepte, prin urmare şi noi conducem o astfel de versiune. Din păcate, o cutie automată nu e oferită deocamdată, deşi unii concurenţi ai săi o au în arsenal, şi noi considerăm că cei de la Opel ar trebui să se grăbească să ofere şi ei una în timpurile noastre. Dar, pentru cei care n-au probleme să opereze cu 3 pedale, cutia de viteze manuală a lui Corsa OPC nu va fi o problemă, dimpotrivă, va fi un atribut al sportivităţii veritabile.
Timoneria cutiei e foarte reuşită şi ambreiajul e potrivit de rigid şi informativ, astfel încât să poţi avea şi starturi fulminante, dar şi înaintări moderate într-un ambuteiaj urban. Totuşi, treptele cutiei de viteze sunt foarte scurte, iar problema se acutizează la treptele 5 şi 6, care sunt mult prea apropiate una de cealaltă. La 80 km/h motorul rulează la 2,000 rpm în treapta 6 şi asta ne face să declarăm că în asemenea condiţii treapta şase îşi pierde complet rostul. Înţelegem că s-a vrut favorizarea acceleraţiei şi consumului urban, dar tocmai
treptele 5 şi 6 trebuiau făcute mai lungi, şi atunci se nimereau doi iepuri dintr-o singură împuşcătură. În aşa mod, însă, rularea la viteză constantă ridicată pe autostrăzi, de exemplu, devine în scurt timp agasantă şi ineficientă în consum, întrucât motorul trebuie să funcţioneze la turaţii foarte înalte.
Motorul are un sunet plăcut şi se mânuieşte savuros. Întreg sistemul de
eşapament e produs de o companie specializată pentru Opel şi îşi face bine efectul. Inginerii Opel ne-au declarat că au schimbat injectoarele motorului, au montat un nou intercooler, iar întregul canal de admisie turboaspirat e unul nou. Totuşi, cuplul maxim vine de la 1,900 rpm, iar aşa cum nu există o cutie de viteze care să salveze motorul prin retrogradare la o apăsare mai intensă
a pedalei de acceleraţie, atunci când acul turometrului e mai jos de 1,900 rpm, cel de la volan va cunoaşte efectul de turbolag. Dacă motorul are 1,700-1,900 rpm, acesta nu durează prea mult, însă dacă e vorba de 1,400-1,700 rpm, atunci turbolag-ul durează câteva secunde. E mai bine să retrogradaţi Dvs. cutia de viteze. Ulterior am deschis capota şi am văzut canalul de admisie
nou, care e mult prea coturos, după părerea noastră. Toate aceste coturi şi întorsături nu fac decât să creeze rezistenţă suplimentară la admisia aerului spre turbină, şi asta ar putea fi un factor determinant în elasticitatea motorului.
Pe autostrăzi, deci, Opel Corsa OPC e plăcută în condus atât timp cât accelerezi, depăşeşti, schimbi benzile sau frânezi. Volanul se simte plăcut şi informativ, într-adevăr, iar frânele par foarte eficiente în a opri micuţa sportivă. De îndată ce începi a conduce cu viteză constantă, zumzetul motorului devine... plictisitor de sonor la interior. De altfel, izolarea fonică a noii Corsa OPC e
foarte bună, mai ales dacă se circulă pe un asfalt perfect. În acest caz roţile nu transmit zgomot de rulare şi maşina e impresionant de liniştită, descurându-se de minune cu curenţii aerodinamici. De îndată ce-am ieşit pe drumuri
lăturalnice, însă, cu un asfalt mult mai rugos, anvelopele sportive şi jantele imense au prins a enera un adevărat vuiet, care pătrunde nestingherit la interior.
În sfârşit, ne-am pomenit pe drumurile curbate, aproape montane, ale regiunii Bilbao. Avem peisaje tot mai magnifice, pefecte pentru condusul unei
sportive! Apăsăm tot mai intens pedala acceleraţiei şi savurăm tot mai gustos cei 207 cai-putere ai motorului 1.6 litri turbo de sub capotă! Puterea lui e într-adevăr impresionant de mare, dar puntea faţă are dificultăţi în a transpune eficient această putere explozivă pe asfalt. Anvelopele sport se luptă pe cât pot, evitând să şuiere, dar se simte cum
acestea pierd aderenţă şi irosesc puterea în van în momentele acceleraţiilor. În viraje şi la ieşirea din ele simtomul se intensifică, în ciuda faptului că alergăm o maşină cu
diferenţial cu alencare limitată. Dacă apeşi din plin pedala de acceleraţie şi ai 3-4 mii rpm, atunci cu siguranţă roţile nu vor putea pune întreaga putere pe asfalt, fie că te afli în treapa 1, 2 sau
chiar 3. Derapajele sunt aproape garantate şi dacă nu le simţi tu, te anunţă indicatorul sistemului ESC de pe cadranele de bord. Îmi amintesc cum conduceam precedenta Corsa OPC, cu 192 CP la activ, şi o sesizam atunci ca fiind mult mai echilibrată şi capabilă să-şi menajeze puterea. Noua generaţie, însă, a primit o putere uriaşă cu dirijarea căreia se descurcă mai greu, iar în rezultat performanţele reale nu au crescut prea mult. Îmi este tot mai clar în timp ce conduc şasiul noii Corsa OPC nu a evoluat într-un tempou comparabil cu puterea motorului şi acum nu-i prea face faţă. E plăcută în
condus, fără îndoială, dar parcă ţi-ai dori un şasiu cu precizie mai mare, care să poată transpune potenţialul pe asfalt şi să-l traducă în realitate.
În virajele strânse Corsa OPC trebuie abordată cu mare precizie şi atenţie
la transferul greutăţii. Dacă acţionezi profesionist, frânând în linie dreaptă înaintea virajului, şi accelerând începând cu apexul, dar nu la întregul potenţial pentru a evita derapajele, îi poţi imprima lui
Corsa OPC o traiectorie sportivă foarte bună la trecerea curbelor. Dacă însă, ai momente de ezitare sau o laşi să traverseze virajul pe inerţie, puntea spate va lăsa maşina să intre într-un ruliu vertical nesportiv şi nu vei mai avea senzaţii ateltice la volan. Apropo de puntea spate, despre ce arhitectură nouă să fie vorba? Am tras pe dreapta pe un drum pustiu, am coborât şi am aruncat o privire sub maşină! Nu sunt de mirare senzaţiile de mai devreme e tot o bară de torsiune! O bară nu prea adaptă puterii motorului, aş putea spune, pentru că uneori inginerii reuşesc să facă minuni şi dintr-o bară de torsiuni. Unde e eschimbarea de
arhitectură, deci? Se pare că e vorba de unghiul a nişte elemente de susţinere a barei şi de o incizie în partea inferioară e ei. Măi să fie... Din păcate arhitectura nouă nu-i determină maşinii un comportament natural foarte sportiv şi trebuie să ai aptitudini de pilot profesionist pentru a face maşina asta să meargă ca o adevărată sportivă pur-sânge.
Am condus mult mai departe prin virajele spaniole şi am intrat într-un azart deosebit de condus. Colegul meu
îmi spuse la un moment dat că a rămas impresionat de maniera mea de condus şi de cât de bine poate ţine pasul noua Corsa OPC unui asemenea regim. Da, poate, dar trebuie să-ţi gândeşti traiectoria fiecărui viraj, momentele de frânare şi acceleraţie într-un cuvânt trebuie să gândeşti totul în timp ce conduci şi să acţionezi întotdeauna încrezut şi la timp, ceea ce nu e prea relaxant. Dar poate că tocmai asta e farmecul lui Corsa OPC să te impună să gândeşti, să conduci activ, să nu mai ajungi să te plictiseşti vreodată? Pentru
mine noul Opel Corsa OPC e o maşină plăcută, însă nu e pe deplin armonizată în componentele sale mecanice. Se simte ca o maşină cu tuning de uzină, cu componente comandate de la diferiţi producători specializaţi, toate înglobate pe o singură maşină, fără ca un dirijor inginer să fi dictat parametrii lor exacţi pentru un rezultat final ideal. Pur şi simplu cele mai bune frâne, cele mai bune amortizoare, cele mai bune ţevi de eşapament, şi cea mai mare putere din segment s-au
întâlnit pe o singură maşină, dar asta nu înseamnă neapărat şi o prietenie perfectă între ele. Nu se simte coagularea perfectă între ele pe care o aştepţi de la o maşină de înaltă performanţă, deşi există plăcere în condus. Din nou, tind să admit că e vorba de un business plan şi un buget, peste care nu se putea trece şi tind să cred că inginerii OPC au încercat să scoată cel mai bun rezultat din ceea ce au avut la îndemână. Iar până la urmă, o maşinuţă ultra-compactă la preţ
relativ accesibil nici nu putea fi un bolid de circuit. Însă, din nou, viaţa la bordul noii Corsa OPC e foarte dinamică, plină de fioruri tinereşti şi plăceri exaltante.
Preţ
I-am întrebat pe cei de la Opel dacă nu cunosc cât o fi costând noua generaţie Opel Corsa OPC în ţara noastră. Spuneau ceva de un preţ apropiat de
cel al Germaniei, cam spre 24 de mii de euro. Aoleu! La un preţ ca ăsta, Corsa OPC ar avea extrem de puţine şanse, le-am zis! Însă atunci când ne-am întors în Moldova, am contactat distribuitorul Opel în Moldova pentru a afla preţul
exact al lui Opel Corsa OPC. Răspunsul ne-a trezit o adevărată bucurie: 16,800 euro! Eh, domnilor, cu un asemenea preţ îi putem ierta lui Corsa OPC orice disonanţe din tărâmul performanţei extreme, bucurându-ne de cei 207 CP
ai maşinii aşa cum ne sunt oferiţi ei un pic nărăvaşi, care te pun în permanenţă la treabă la volan. Pentru 16,800 euro maşina asta îşi merită din plin banii! Puteţi avea o maşină nouă, atât de stilată şi de puternică la un preţ foarte rezonabil! Dacă vă fierbe sângele în vine, daţi fuga în showroom şi comandaţi-vă maşinuţa asta! E o pastilă de plăcere zilnică, menită să vă facă viaţa mai dinamică, mai frumoasă, mai sonoră!
Consum? Nu vă îngrijoraţi prea tare deşi e un OPC, e relativ eficientă
pentru performanţele pe care le oferă. La un condus foarte intens noi am obţinut o medie de 10.2 litri/100 km. Ce face ea prin gropi şi denivelări? Noi am condus maşina cu suspensie mai dură şi roţi imense de 18 inch, iar Spania mai oferă şi drumuri cariate, aşa că am avut ocazia să constatăm că suspensia lui Corsa OPC rămâne capabilă să absoarbă foarte bine denivelările, în ciuda rigidităţii sale. Aşa că, dragii
noştri, poate că Opel Corsa OPC, la preţul pe care îl are în Moldova, e tocmai cea mai atractivă şi indicată maşină de înaltă performanţă la preţ accesibil, pe care o puteţi cumpăra şi exploata în Moldova! Daţi fuga în showroom şi savuraţi cei 207 CP! În fiecare zi! Coloraţi-vă viaţa!