Vă amintiţi de minunatul raliu BMW xDrive Swiss Challenge 2015, la care redacţia noastră a participat la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an? A fost o aventură excepţională, în cadrul căreia am avut ocazia să ne delectăm cu tot soiul de modele BMW cu tracţiune integrală xDrive, de la Seria 1 la BMW i8. Iar pe lângă fascinaţia firească dată

de condusului unui i8, eu remarcam atunci o plăcere deosebită şi la volanul lui Seria 4 Gran Coupe. Avusesem atunci o motorizare de top în mâinile noastre – un 435i xDrive, dar nu atât minunatul motor ne-a fascinat, cât plăcerea senzaţiilor din volan, centrul de greutate coborât al maşinii şi ţinuta de drum extraordinar de plăcută.

Şi uite că atunci când ne făceam planurile pentru a merge la salonul auto de la Geneva din acest an, mi-am amintit de Seria 4 Gran Coupe. Dar, în acelaşi timp, îmi doream să combin munca necesară cu plăcutul şi planificam ca, după cele câteva zile intense de muncă la Geneva, să-mi întâlnesc familia care ar fi zburat pe

calea aerului în vreun oraş european, după care să le ofer o scurtă vacanţă în câteva destinaţii europene pe care şi le doreau demult să le viziteze. I-am întrebat, fireşte, pe cei de la BMW Group, dacă intenţiile mele de a combina utilul cu plăcutul vor fi acceptate. Spre bucuria auzului meu, ele au fost acceptate şi chiar ni s-a urat o mini-vacanţă plăcută! Mai mult ca atât, mi s-a oferit un exemplar BMW Seria 4 Gran Coupe 435i xDrive aproape identic cu cel pe care-l savurasem anterior în Elveţia, cu acelaşi motor, aceeaşi transmisie, aceeaşi linie de design şi chiar şi acelaşi set de dotări. Până şi plăcuţele de înmatriculare erau

aproape identice, fiind consecutive – MTD5913 pentru exemplarul de la raliu şi MTD5912 pentru exemplarul care mi s-a oferit acum. Cât e de plăcut să ştiu că tocmai mi se oferise maşina asta pentru vreo două săptămâni, dintre care o săptămână trebuia să muncesc aproape fără întrerupere, şi zi, şi noapte, iar cea de-a doua să o savurez în destinaţii europene cu soţia şi fiul meu de 6 ani la bord! Îmi zisesem că voi avea astfel şansa să o testez pe viu şi ca maşină a unui bărbat care merge cu ea zi de zi la serviciu prin traficul urban sau regional, dar şi ca maşină pentru călătorii de familie. Nu mai zăbovisem prea mult. Intrasem online, le

cumpărasem două bilete de avion celor de acasă într-o singură direcţie din Chişinău spre Paris pentru perioada de după Geneva, apoi mă urcasem în maşina proprie şi pornisem spre Munchen, de acolo de unde trebuia să preiau minunatul BMW Seria 4 Gran Coupe 435i, pentru o experienţă inedită!

Întâi de toate, munca!

Era dimineaţa zilei de dinaintea startului salonului auto de la Geneva când ajunsesem în Munchen, la sediul celor de la BMW. Abia se lumina de ziuă când primeam cheile de la Seria 4 Gran Coupe. Îmi transferasem toate bagajele

şi echipamentul în portbagajul BMW-ului şi pornisem motorul. Un sunet răsunător şi fioros umplu aerul rarefiat al dimineţii, făcând aluzie la bijuteria mecanică de sub capotă. Versiunea 435i xDrive vine echipată cu un motor turboaspirat pe benzină, de 3.0 litri, care livrează 306 CP între 5,800 şi 6,400 rpm, cu un cuplu maxim de 400 Nm, disponibil între 1,200 şi 5,000 rpm. Vă imaginaţi? Cuplul maxim e disponibil de la numai 1,200 rpm! Ferice de mine că am şi un sistem de tracţiune integrală, care permite cuplului imens să fie distribuit tuturor celor patru roţi şi să accelereze maşina, la nevoie, în doar 5.0 secunde de la 0 la 100 km/h!

Afară ploua, însă, în acea zi, iar noi aveam timp destul de mult să ajungem în Geneva, la vreo 600 km depărtare, unde trebuia să fim tocmai pe la 15:00. Am decis, deci, să adopt un ritm mai lejer de condus, ca să obţin o medie de consum mai eficientă. Nu de alta, dar la raliul elveţian, atunci când goneam şi acceleram fără milă, media de consum a acestei versiuni oscila între 11 şi 14 litri la sută. În fişa tehnică oficială, cifra de consum mixt pentru condiţii de laborator constituie 7.8 litri/100 km. Să vedem ce voi obţine eu!

În Germania am menţinut o viteză medie de 130 km/h, deşi aş fi putut

accelera la viteze mai mari. Înconjurarea Munchen-ului în orele dimineţii a însemnat vreo jumătate de oră de trafic mai aglomerat, până la limita în care putea fi numit ambuteiaj. Ulterior, însă, am ieşit la autobahn-ul mult mai liber spre Elveţia şi mi-am continuat liniştit drumul. Aproape de hotarul elveţian, ploaia devenise mult mai puternică, făcând înaintarea ceva mai dificilă din cauza vizibilităţii. Dar remarc deja că Seria 4 Gran Coupe are o izolare fonică foarte bună, în ciuda lipsei cadrelor metalice ale portierelor şi a căptuşelilor specifice de acolo. De fiecare dată, când urc în BMW-urile moderne pe teritoriul UE şi al Elveţiei,

savurez sistemul BMW Online Entertainment, care permite ascultarea pieselor online, în funcţie de genul dorit, sau formaţia dorită, spre exemplu! Iar pe timpul ăsta ploios, care te impune să savurezi şi mai mult ambianţa, o muzică bună, sonorizată într-un sistem audio de înaltă fidelitate Harman Kardon, e tot de ce ai nevoie.

Savurez condusul cu aceeaşi plăcere în volan, pe care o descoperisem la raliul elveţian. Seria 4 Gran Coupe are o senzaţie foarte specială în volan, pe

care n-am reuşit să o simt nici la Coupe,
nici la Cabrio din aceeaşi familie. Şi parcă şi silueta maşinii e mai pe placul meu. Are maşina asta ceva foarte special în ea, care îmi atinge o coardă a sufletului!

Între Germania şi Elveţia am trecut printr-o fâşie de Austrie, iar în Austria combustibilul e mult mai ieftin decât în Germania şi Elveţia, aşa că nu am ezitat să umplu rezervorul la un preţ mai avantajos. Am intrat apoi în Elveţia şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să

opresc la o staţie peco pentru a cumpăra vinieta obligatorie de 40 de franci elveţieni. Am lipit-o pe parbriz şi mi-am continuat drumul elveţian spre Geneva, iar ploaia devenea din ce în ce mai abundentă...

După încă vreo două ore de condus, ploaia era tot mai intensă, însă puteam deja să arunc o privire spre media de condum pe care reuşisem să o formez pe parcursul ultimilor 400 km. Aveam 9.0 litri/100 km. Nu e cea mai optimistă cifră, dar faţă de cei 11-14 litri de la

raliu, e mult mai bine. Cine ştie, poate voi reuşi eu să mai reduc media de consum? Ploaia contenise brusc cu doar vreo 60 de kilometri înainte de Geneva. Între timp media de consum scăzuse la 8.5 litri/100 km! E mult mai bine aşa! E un consum mult mai bun pentru un monstru de 306 CP!

În scurt timp, am ajuns şi la Geneva, unde în clipe numărate a început perioada mea de lucru de intensitate maximă. Maşina avea să-mi devină

pentru următoarele zile doar un instrument de transport, care să mă ajute să mă deplasez dintre pavilionul expoziţional din Geneva spre hotelul meu din orăşelul Annecy, din Franţa, aflat la vreo 40 km depărtare, şi înapoi spre Geneva.

Chiar dacă eram total absorbiţi de munca aproape fără pauze, momentele de condus erau adevărate plăceri. BMW Seria 4 Gran Coupe e excepţional de plăcută în condus, fie că mergi în traficul urban, fie că mergi pe drumuri extra-urbane curbate, fie că accelerezi din plin pe un autobahn.

Însă difrerenţa de consum e majoră. De îndată ce pui maşina la accelerări repetate, de la viteze mici, media de consum creşte vertiginos. Dinspre Geneva spre Annecy, spre exemplu, există două căi de a ajunge – una pe un autobahn francez cu taxă, iar alta pe un drum lăturalnic urban şi extraurban, cu câteva zeci de intersecţii cu sens giratoriu, la care trebuie să opreşti şi să accelerezi din nou de fiecare dată. De obicei, alegeam drumul gratuit, cu multe intersecţii, pentru a mai economisi. Însă după primele intersecţii trecute cu BMW Seria 4 Gran Coupe 435i xDrive şi

seriile de acceleraţii care le-au însoţit, am observat o mişcare bruscă a acului nivelului combustibilului, care tindea să se golească dureros de repede. Ne-am gândit atunci, că dacă pe drumurile astea vom obţine un consum de 15 litri la sută în loc de 8.5 litri, nu vom face mare economie. Aşa că am setat sistemul de navigare să ne scoată la autobahn-ul francez, iar acolo am plătit vreo 7 euro pentru a ajunge la destinaţie în condiţii de consum moderat. Din păcate, a trebui să facem la fel pe parcursul următoarelor zile şi am constatat astfel primul neajuns al maşinii noastre – consum foarte mare

în condiţii de trafic urban şi cu ritm foarte variabil. Diferenţa dintre ceea ce consumă maşina asta la un drum extra-urban cu trafic liber şi la unul care te impune la un ritm sacadat e uriaşă. Ce să-i faci, plăteşti tributul unui motor de 3.0 litri şi 306 CP!

După muncă intensă, vine şi mini-vacanţa

După cele câteva zile ale salonului auto de la Geneva, aveam misiunea de a mă îndrepta spre Paris, sau mai bine zis la nord de Paris, către unul din aeroporturile capitalei franceze. Din

momentul în care plecasem din Geneva în ultima zi, aveam vreo 20 de ore să ajung în Paris, într-un ritm fără grabă. Puteam alege să merg pe autostrăzile franceze cu plată, cheltuind, probabil, cel puţin 50 de euro doar pentru taxe de drum. Având timp, m-am gândit că e mai logic să setez în sistemul de navigare „Avoid toll roads”, sau „evită drumurile cu taxă” şi să merg liniştit prin localităţile franceze şi drumurile extra-urbane, având un ritm cât mai eficient de condus.

Traseul iniţial m-a dus spre o zonă muntoasă a Elveţiei, unde am urcat în

doar câteva minute la o înălţime dominată de zăpezi. Eh, sistemul xDrive şi anvelopele mele de iarnă n-au nicio frică de asemenea peisaje! Am oprit şi pentru nişte poze pe zăpadă, cu toate patru roţi poziţionate pe zăpadă. Nicio grijă, la pornire aderenţa a fost impecabilă, aşa că mi-am permis să bruschez un pic pedala acceleraţiei, muşcând cu toate patru roţi din zăpada dedesubt şi aruncând-o spectaculos în spatele meu. Având o maşină ca asta pentru eventuale călătorii spre munţi

cu familia, aproape că nu mai ai nevoie de un SUV. Poate doar pentru spaţiul portbagajului, sau al celor de pe bancheta spate, dacă ai mai mult de doi ocupanţi acolo.

Mi-am continuat înaintarea spre Paris şi în scurt timp am zărit pe partea stângă un hotel cu nume ciudat – Franco-Suisse, adică franco-elveţian. Într-o clipă, însă, mi-am dat seama că denumirea i se potriveşte

perfect, întrucât era poziţionat chiar la hotarul dintre Elveţia şi Franţa. Aşa că, fireşte, în câteva secunde eram deja pe teritoriul Franţei. Aici s-au început orăşelele tipice franceze, cu multe clădiri vechi, dar bine aliniate la drumul principal.

Pe la orele după-amiezii mă apropiam de orăşelul Dijon, pe care l-am înconjurat ţinându-mă în continuare departe de autostrăzile cu plată. Aveam o medie de consum încă foarte bună – 8.9 litri/100 km medie generală. Aşa că strategia mea de a economisi cu un ritm lejer de condus dădea roade. Totuşi, asta nu înseamnă că eram cu totul anemic la volan, atunci când în faţa

mea se aciua câte un francez cu o maşină lentă, era suficient să gâdil un pic mai simţitor pedala acceleraţiei pentru a produce o nouă răbufnire de putere, care mă teleporta imediat dincolo de obstacolul lent din faţa mea. Plăcută senzaţie!

Am oprit la un magazin pentru
a-mi lua nişte merinde şi mi-am

continuat drumul. Au trecut noi şi noi ore, iar kilometrii se scurgeau destul de încet. Dar totuşi, aveam timp suficient.

Unele segmente de drum au fost de-a dreptul exotice. Francezii au întreaga reţea de drumuri construită în jurul Parisului şi spre Paris, iar dacă ţinteşti să mergi mai la nord, ocolind cumva Parisul şi uzanţele lor de a te îndrepta direct spre capitală, atunci constaţi că ei au foarte puţine drumuri în alte direcţii. Aşa că a trebui să mergem şi pe dealuri în zone agricole, pe nişte fâşii asfaltate. Dacă m-aş fi grăbit, asemenea trasee mi-ar fi zădărnicit intenţia de a ajunge undeva în timp util. Dar aici mă amuzau.

Erau totuşi trasee asfaltate, deci nu era nimic grav. Iar eu aveam o maşină extrem de plăcută în condus!

Pe parcursul nopţii, făcusem un popas de câteva ore, în care aţipisem în maşină. Spre dimineaţă, am pornit să parcurg şi ultimii vreo 70 de kilometri până la destinaţie.

În scurt timp, eram pregătiţi să înaintăm spre mini-vacanţa mult-aşteptată. Portbagajul, care avea deja destul de multe lucruri în el, mai primise vreo

două genţi şi era cam plin. Închiderea automată prin buton nu mai mergea până la urmă, intrau în funcţie senzorii meniţi să prevină prinderea vreunul obiect. Aşa că, la ultima fază de închidere, hayonul trebuia apăsat şi manual, ca să se închidă de tot. Însăşi forma portbagajului e bună, favorizată de silueta de Gran Coupe, dar o poliţă imensă din portbagaj îi anulează acest avantaj şi îl face un pic nepractic.

Fiul meu de şase ani urcase în spate şi remarcase imediat că scaunele de

acolo sunt un pic tari, iar spaţiu nu este prea mult. Într-adevăr, spaţiu există pentru doi ocupanţi de statură medie, în timp ce al treilea nu se va bucura nici de o profilare bună a scaunului, nici de spaţiu pentru genunchi, din cauza tunelului cardanic. Ne cuplasem, însă, cu toţii centurile şi pornisem spre Paris,

unde trebuia să ne petrecem următoarele 3 zile. Nu a durat mult timp până la prima depăşire cu o acceleraţie mai intensă, iar sunetul rezultat a fost tocmai pe gustul unui băieţel de şase ani! „Waw! Îmi place BMW-ul ăsta, e foarte puternic şi rapid!” – a urmat o exclamaţie sinceră şi entuziasmată.

Peste ceva mai mult de o oră mergeam pe străzile Parisului, spre hotelul din apropierea turnului Eiffel. Ştiam că Parisul e un infern pentru maşini, mai ales pentru maşini mari, şi am ales intenţionat un hotel aproape de turnul Eiffel, pentru a lăsa maşina nemişcată timp de 3 zile. Aşa am şi făcut – 3 zile

maşina a rămas staţionară în parcarea subterană a hotelului, iar noi ne-am deplasat pe jos sau cu metroul. În Paris nu prea ai ce face cu un motor de 306 CP...

În ultima zi, am tras o fugă cu maşina la palatul Versailles, iar apoi ne îndreptam deja spre Elveţia, într-o regiune apropiată de Geneva. Aveam timp şi am hotărât din nou să mergem în afara autostrăzilor, şi am ajuns în timp util, pe trasee ceva mai civilizate. Media consumului maşinii se stabilizase la 8.7 litri/100 km şi nu se mai prea modifica. Aveam şi o distanţă destul de mare parcursă de la ultima resetare, de la începutul călătoriei.

Ne-am îndreptat apoi spre minunata regiune Kandersteg din Elveţia, unde am dat din nou peste o iarnă friguroasă şi un hotel foarte rustic şi primitor. A fost, poate, cel mai ospitalier hotel din Elveţia în care am fost vreodată. În

seara acelei zile, coborâsem cu
laptopul în holul hotelului, încălzit de
un cămin, pentru a mai lucra un pic.
Aici am cunoscut un alt oaspete al
hotelului, un om de ştiinţă şi un
fizician care lucrase toată viaţa lui
la CERN – Organizaţia Europeană
pentru Cercetări Nucleare, cea cu
mega-acceleratorul de particule.

Am avut cu el o discuţie lungă şi interesantă şi mi-am zis că e întotdeauna foarte plăcut să dai peste oameni culţi în călătorii, de la care poţi să afli atât de multe!

În Kandersteg erau temperaturi de sub zero grade, iar Seria 4 Gran Coupe a fost pusă din nou în ipostaze de a-şi

demonstra capacităţile de înaintare
pe gheaţă şi zăpadă. Ca şi mai
înainte, aceste provocări s-au dovedit
a fi floare la ureche pentru modelul
bavarez cu tracţiune xDrive. În acea
dimineaţă friguroasă, însă, fiul meu
căuta vreun buton de încălzire a
scaunelor spate şi întrucât nu a
găsit vreunul îmi spunea „de ce
cei care fac maşini nu pun un

buton şi pentru scaunele spate, de ce nu se gândesc şi la copii la fel cum se gândesc la maturi?” A trebui să-i explic că, opţional, poate exista un asemenea

buton, şi că în spate pot sta şi maturi , nu doar copii. În schimb, gurile de ventilare dedicate l-au binedispus foarte rapid, când au început a-i sufla aer cald în spate.

Traseul de mai departe a presupus multe serpentine elveţiene. Ne îndretam spre sud şi după vreo sută de kilometri de autostrăzi, am ajuns să parcurgem drumuri pline de curbe. Iar aici e ambianţa perfectă pentru Seria 4 Gran Coupe! Centrul de greutate coborât al maşinii şi şasiul ei excelent o fac superbă la abordarea curbelor! Iar

acea senzaţie specială din volan îţi sporeşte plăcerea cu care treci acele curbe. Şi dacă vrei să ridici totul la un nivel superlativ, mai şi apeşi un pic pedala acceleraţiei în viraje, ieşind cu precizie pe traiectorie, ajutat şi de sistemul de tracţiune integrală! Maşina asta e extraordinar de plăcută în condus, e unul din cele mai plăcute în condus BMW-uri pe care le-am mânuit în ultimul timp!

Au urmat alte câteva zile de călătorie, pentru ca într-un final să ne îndreptăm spre Munchen, atingând 3,410 km parcurşi cu BMW Seria 4 Gran Coupe 435i xDrive! Media finală de consum pe toată distanţa a rămas la 8.7 litri/100 km – o valoare bună, zicem noi, pentru potenţialul motorului. Atunci când am transferat înapoi toate lucrurile în sedanul cu care venisem până în Munchen, se dovedise că portbagajul

acelui model era mai practic şi mai încăpător, aşa că practicismul redus al portbagajului lui Seria 4 Gran Coupe poate fi un neajuns în călătoriile lungi de familie. Dar totuşi, te poţi descurca, la

fel cum m-am descurcat şi eu – mai apeşi un pic hayonul, mai pui ceva în interior şi toate încap până la urmă. Scaunele spate au un şezut cam subţire şi dacă un copil se simte bine acolo, atunci un adult se mai poate plânge de condiţiile de şezut după vreo 5-6 ore de călătorie. În faţă scaunele sunt mai sportive şi mai confortabil profilate, aşa că senzaţiile de oboseală nu vin nici după 9-10 ore de condus (cu mici pauze, desigur).

Maşina asta poate fi o familistă, mai ales dacă ai copii mai mici şi nu foarte mulţi la număr. Poate fi practică în călătorii lungi, dar mai mult decât practică este plăcută. Plăcută pentru toţi la bord, dar cu predilecţie pentru cel de la volan. Dacă sunteţi capul unei familii şi reuşiţi să vă convingeţi familia că o

Seria 4 Gran Coupe răspunde suficient cerinţelor de familie, atunci puteţi spune un „Ura” în gând, pentru că dincolo de toate funcţiile ei obişnuite, Dvs., cel de

la volan, v-aţi pricopsit cu o maşină extraordinară în senzaţiile de condus. Nu e pur şi simplu plăcută în condus, aşa cum vă aşteptaţi de la toate modelele BMW. Înclin să spun că e

printre cele mai plăcute în condus BMW-uri pe care le-am încercat în ultimul timp. Iar dacă vă mai permiteţi să optaţi şi pentru motorizarea de top 435i xDrive, cu tracţiune integrală, atunci veţi deveni proprietarul unei bijuterii mecanice cu totul extraordinare, pe care să o savuraţi cu fiecare nouă turaţie a motorului!

Ilie Toma