Am crescut alături de sedanurile japoneze prin anii 90, care ofereau atunci o contraofertă redutabilă modelelor germane. Într-o epocă în care fiabilitatea, manevrabilitatea şi plăcerea de condus erau criterii foarte apreciate, modelele nipone ofereau un aer cu totul special proprietarilor săi. Cu toţii ştiam că modelele nipone sunt ceva mai scumpe în întreţinere decât nemţoaicele, în schimb reparaţiile se făceau foarte rar sau deloc, odată ce
te asigurai că ai pus mâna pe o maşină în stare bună. Şi apoi, mai ales modelele Honda, aveau în ele o inginerie mult mai avansată decât minimul necesar aproape toate veneau cu arhitecturi complexe ale suspensiilor, cu centre de greutate joase şi cu o plăcere imensă în condus în rezultatul acestei inginerii. Până şi
un Civic din 93 se conducea al naibii de plăcut, fie că era vorba de hatchback, fie că era vorba de sedan. Civic-urile şi Accord-urile au fost aşa de speciale şi de incredibile în condus din anii 80 până spre anii 2000, când s-au conformat unor tendinţe mult mai mediocre şi au devenit doar nişte modele oarecare din segmentele lor.
Până şi atunci când am testat actuala generaţie Honda Civic, în caroserie hatchback, am rămas niţel dezamăgiţi că şi astăzi, după un deceniu şi jumătate de la apusul perioadei de glorie, niponii nu s-au încumetat să renunţe la bara aia blestemată de torsiune pe puntea spate, care face maşina să meargă destul de mediocru. Ţine destul de binişor virajele, e destul de confortabilă, dar nu are nici pe departe acea senzaţie specială de Civic pe care o ofereau Civicurile din anii 80 şi 90. Nici nu mai spera să regăseşti
acea senzaţie, veţi spune, maşinile din ziua de astăzi sunt mult mai anoste şi lipsite de suflet, veţi spune, şi aţi putea avea dreptate. Dar uite că în Moldova a ajuns şi actuala generaţie a lui Civic Sedan, graţie noului distribuitor Honda în Moldova, iar însăşi combinaţia de cuvinte Civic Sedan ne-a trezit nouă o nostalgie puternică după anii de glorie ai acestui model, aşa că am mers de zor să testăm pe propria piele ce
înseamnă astăzi cu adevărat Honda Civic Sedan! Aveam mari aşteptări? Fireşte că nu, cel mai probabil vom descoperi pur şi simplu o altă variaţie de caroserie a aceluiaşi Civic hatchback, cu aceeaşi suspensie spate cu bară de torsiune, şi poate doar caroseria sedan ne va alimenta sentimentele nostalgice. Dar să vedem cum stau lucrurile în realitate!
Spirala timpului
Designul Hondei Civic Sedan nu epatează prin nimic, nici prin proporţii deosebit de plăcute ochiului, nici prin detalii mai îndrăzneţe. De fapt, stilul ăsta de design seamănă mai mult cu curentul acelor ani 90, naturalist, care dicta nişte forme cuminţi şi funcţionale. Doar silueta exagerat de aerodinamică,
ce-i diluează capota spre parbriz şi luneta spre portbagaj, mai sugerează timpurile mai contemporane în creaţiile Honda. Aici nu veţi găsi LED-uri de zi sau alte chiţibuşuri de design aflate în trend. Totuşi, despre Civic Sedan se poate spune că e un model drăguţ, plăcut ochiului, fără excese şi experimente nipone nenecesare.
Ambianţa interioară aminteşte şi mai mult de timpurile de odinioară. Scaunele sunt abia profilate, ca în acei ani de demult, şi sunt acoperiţi cu velur, în
acelaşi stil de demult. Dar, să ştiţi că velurul era un material foarte plăcut şi practic în exploatare, deşi astăzi pare un pic demodat.
La fel de puţin profilată este şi bancheta spate, care seamănă mai degrabă cu o canapea casnică. Cotiera centrală culisează până jos fără un stop, iar spaţiul disponibil pentru genunchi
respectă aceleaşi standarde minimaliste ale anilor 90. Şi pe înălţime spaţiul e cam limitat, şi ne amintim cu toţii că asemenea calităţi erau perfect normale atunci, cu douăzeci de ani în urmă. Despre prize de aer dedicate pasagerilor spate nici vorbă, asemenea modele erau arareori conduse cu mai mult de doi ocupanţi
la bord şi pur şi simplu atunci asta era considerată o normalitate.
Designul planşei de bord preia formele niţel extratereste, înţesate cu un caracter burlesc, a hatchback-ului Civic. Cadranele de bord sunt etajate în două nivele, fără prea mare rost funcţional, iar un alt display informativ e poziţionat
spre dreapta, deasupra centrului planşei. Consola centrală e niţel înclinată unghiular, pentru comoditatea şoferului, şi are nişte butoane uriaşe, pe care le-ai putea apăsa şi atunci când degetele ţi-au îngheţat bocnă. O atenţie sporită a necesară în primele zile de condus la butonul de pornire a motorului şi la cel de pornire a luminilor de
avarie acestea sunt poziţionate foarte aproape unul de celălalt, sunt amândouă circulare şi amândouă roşii, aşa că aţi putea avea tentaţia să le încurcaţi între ele. În rest,ambianţa e dominată de plastic dur, dar de o
calitate bună şi cu o asamblare excelentă, iar frâna de mână e mecanică, la fel ca în vremurile bune. De fapt, despre calitatea de asamblare a maşinii trebuie să facem o remarcă suplimentară nici prin cel mai
provocator prundiş sau prin cele mai nărăvaşe drumuri denivelate componentele interiorului nu scot nici cel mai mic scârţâit. Totul e fixat pe vecie acolo unde a fost gândit să stea.
Senzaţii în condus
Am pornit motorul şi am auzit un sunet cunoscut de motor aspirat natural japonez. E un motor SOHC i-VTEC, cu un singur ax cu came, cu o construcţie simplă ca bună ziua, cel puţin în ceea ce ţine de distribuţie. Propulsorul are o cilindree de 1.8 litri, şi e prezent şi pe hatchback-ul Civic. Puterea lui maximă constituie 142 CP şi se realizează la 6,500 rpm, iar cuplul maxim de 174 Nm se realizează la 4,300 rpm. E un motor tipic nipon, aşadar, cu valori maxime
ale puterii şi cuplului oferite la turaţii înalte, însă asemenea motoare sunt, de obicei, destul de eficiente chiar şi atunci când sunt turate, spre deosebire de cele turboaspirate.
Exemplarul Civic Sedan din testul nostru e cuplat la o cutie de viteze automată cu 5 trepte şi vorbim aici de o transmisie de tip clasic, cu convertor de
cuplu. Acceleraţia de la 0 la 100 km/h se realizează în 10.8 secunde, iar viteza maximă ajunge la fix 200 km/h. Cu aceşti parametri dinamici, modelul
promite un consum urban de 8.8 litri/100 km, unul extra-urban de 5.6 litri/100 km şi unul mixt de 6.7 litri/100 km.
Atunci când motorul e pornit la rece, un indicator pe cadran ne informează că temperatura lui e prea joasă deocamdată, pentru un condus eficient. După câteva minute, acel indicator dispare şi pornirea în condiţii de eficienţă e posibilă.
Din primii metri parcurşi am avut o senzaţie ciudată în volan, demult uitată. Astăzi toate modelel noi tind să vină cu direcţii cât mai precise în jurul punctului zero, astfel încât cea mai mică rotaţie a volanului să imprime o schimbare de direcţie. La Honda Civic Sedan volanul se simte mai relaxat în jurul punctului zero, deşi rămâne informativ. Se simte aşa cum se simţeau de demult maşinile
nipone. Volanul se învârte uşor, dar de la un capăt la altul există mai mult de trei rotaţii complete, aşa că există suficient spaţiu de manevră în jurul punctului zero pentru o direcţie mai relaxată. Şi această primă senzaţie ne naşte deja o nostalgie plăcută după legendarele Civic-uri ale acelor ani.
Primele traversări ale sectoarelor denivelate ne lasă impresi plăcute. Maşina trece cu bine peste ele, le înghite bine, şi în acelaşi timp îşi menţine foarte bine stabilitatea de curs. Nu există nici un exces de rigiditate,
iar de la volan mă simt poziţionat sportiv, cu un centru de greutate jos, într-un echilibru fizic fără efort.
Ieşim la trasee curbate, iar Honda Civic ne demonstrează că poate trece curbele cu o naturaleţe admirabilă. Din cauza jantelor mici şi a anvelopelor înalte, maşina are un pic de ruliu firesc în viraje, însă centrul de greutate coborât şi suspensia ei reuşesc să ţină în frâu maşina cu excelenţă! Simt maşina asta aproape la fel de plăcut ca acele Civic-uri şi Accord-uri din anii 90 cu suspensie multilink pe puntea
spate. Ce-o fi făcând inginerii de la Honda astăzi, să fi reuşit ei să imprime acestui model asemenea senzaţii cu o suspensie spate cu bară de torsiune? Am tras pe dreapta, intrigaţi de curiozitate. M-am dus în spate, am pus un genunchi jos şi m-am uitat dedesubtul maşinii. Aoleu! Nu-mi vine să cred! Civicul ăsta Sedan are o suspensie independentă pe puntea spate, un soi de multilink simplu, parţial asemănător cu ceea ce se oferea dedemult pe Civic-uri! Deci... Deci... În ciuda faptului că Civic hatchback e dotat cu suspensie spate cu bară de torsiune,
inginerii Honda i-au montat lui Civic Sedan o suspensie independetă pe puntea spate! De aici vine această naturaleţe şi plăcere în condus!
Din acel moment, aflarea mea la volanul acestei maşini a fost o adevărată revelaţie. Din acea clipă am
început să respect modelul ăsta mult mai mult, să-l consider mult mai special. Nu-mi putea ştirbi această admiraţie nici măcar designul cosmic interior, nici cel anost exterior, nici măcar aerul uşor demodat al unor elemente. Ceea ce părea până acum un neajuns s-a transformat brusc într-un criteriu select,
al unei maşini old-school, care vine să le aducă fericirea supremă acelor îndrăgostiţi de spiritul maşinilor japoneze de altă dată! Acum aceşti îndrăgostiţi nu mai sunt limitaţi în a cumpăra o maşină veche, pe care s-o restaureze sau s-o repare, ci pot cumpăra una nouă, la fel de fiabilă şi plăcută în condus, şi să aibă doze
nelimitate de plăcere pentru foarte mulţi ani înainte! Nu ştiu cât va mai exista modelul ăsta în gama celor de la Honda, dar acum şi aici, vreau să le strig tuturor fanilor ăia de maşini nipone legendare, să alerge şi să-şi cumpere una! Ăsta e modelul pe care cu toţii vi l-aţi dori, indiferent de vârsta pe care o aveţi şi de modelele care v-au făcut acum mulţi ani să îndrăgiţi aceste maşini!
Cât costă maşina testată de noi? Ea face parte dintr-o partidă la ofertă specială, cu multe dotări, inclusiv transmisie automată, sistem audio şi multimedia, keyless entry, etc, şi costă, cu tot cu dotări, 16,990 EUR. Noi zicem că ea îşi merită pe deplin preţul promoţional, dar vă mai amintim, totuşi, că această maşină poate fi savurată
cu adevărat doar dacă aveţi o dragoste pentru modelele japoneze clasice, dacă aţi condus vreodată vreun asemenea model, fie şi la mâna a doua, şi dacă sunteţi pe aceeaşi lungime de undă cu filosofia lor. Dacă răspunsul e pozitiv, daţi fuga imediat în showroom, pentru că veţi avea parte de o mare descoperire!