Opel Corsa CDTi ecoFLEX. Cât de eficient e un diesel alergat la maxim?
13 Iunie 2016
Testul ăsta a fost încă unul din acele foarte speciale şi necovenţionale ale redacţiei noastre, în care am avut şansa să supunem o maşină multiplelor încercări de viaţă reală în condiţii mult mai diverse decât ar presupune-o în mod normal un test drive. Povestea lui începe cu un zbor spre Germania al subsemnatului împreună cu Alex Bred, maestrul nostru fotograf de expediţii...
După ore lungi de zbor şi aşteptat în aeroporturi, apoi şi o călătorie cu trenul, am coborât în Russelsheim, patria celor de la Opel. Am pornit într-o plimbare pe jos spre uzina mărcii germane, amândoi
târând după noi câte două geamantane. Deşi acum mai bine de un an eu fusesem la testul internaţional al noii generaţii Opel Corsa OPC, încă nu apucasem să testăm versiunea normală a noii Corsa, aşa că astăzi urma să ridicăm direct de la uzină o Corsa diesel, iar următoarea săptămâna aveam să ne facem munca prin Germania alături de ea, într-un test drive lung şi solicitant pentru maşină.
Peste vreo jumătate de oră primeam cheile şi actele de la maşina noastră. Era un Opel Corsa 1.3 CDTi EcoFLEX,
sub capotă fiind amplasat un motor diesel de 95 CP, cuplat la o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte. Am mers în parcarea uzinei şi aici au început primele probleme...
Primele probleme
Primul lucru pe care l-am făcut a fost, evident, să deschidem portbagajul maşinuţei noastre compacte în versiune cu 5 uşi pentru că există şi versiuni cu 3 uşi ale lui Corsa. L-am deschis pentru a scăpa mai repede de sarcina grea pe care o târam din urma noastră de ceva vreme bună. Şi n-aveam timp de
pierdut, pentru că în această primă zi a testului aveam deja programată o rută de vreo 320 km, iar acele ceasornicului indicau deja ore ale după-amiezii. Dar, deşi intuiam cumva că portbagajul nu e de dimensiuni foarte generoase, văzul lui acum, în faţa noastră, ne-a pus în faţa faptului că e posibil ca genţile noastre să nu încapă acolo pur şi simpu. Am ridicat podeaua lui şi când
colo, încă o mulţime de loc, datorat lipsei unei roţi de rezervă! Am luat geanta de dimensiunile unui bagaj de mână la avion şi ea a încăput dosită acolo, sub podeaua portbagajului, în locul roţii de rezervă! Am închis apoi podeaua şi am pus ditamai geanta uriaşă, dar părea că nu-i ajung câţiva centimetri pentru a încăpea cu bine. Am mai mişcat-o puţin şi până la urmă
ea şi-a găsit o poziţie niţel oblică, încăpând astfel cu bine în portbagajul micuţ de doar 280 de litri. Am putut închide uşa portbagajului! O primă mică realizare! Iar celelalte două genţi mai maleabile ca formă au mers pe bancheta spate şi în zonele dintre scaune. Cel puţin genţile cele mai mari le-am putut dosi în portbagaj cu bine!
Apoi am urcat la volan să pornesc motorul diesel pentru o scurtă încălzire, în timp ce aveam să setez direcţiile sistemului de navigare. Ştiam de la testele internaţionale Opel că modelele compacte folosesc nişte interfaţe cu conectivitate la telefoanele mobile moderne pentru sistemul de navigare, iar la acele teste internaţionale producătorul avea întotdeauna grijă să pună şi un telefon
în maşină. Noi întotdeauna am criticat acest sistem ca unul nefiabil, întârziat, greoi şi incomod, din cauza dependenţei prea mare de telefonul mobil, iar în anumite situaţii pur şi simplu nu poţi să te bazezi pe conexiunea la internet a telefonului sau pe funcţionarea unei aplicaţii de pe el, or chiar noi am ratat la acele teste nenumărate intersecţii pentru că aplicaţiile frânau şi ne anunţau despre virări după ce treceam
intersecţiile. Şi pentru că nu ştiam dacă în Corsa de astăzi va fi sau nu un iPhone cu conectivitate necesară şi aplicaţia dorită instalată pe el, ne-am luat pentru orice eventualitate un sistem de navigare autonom Garmin. Acum, odată pornit motorul, am încercat să văd care e starea sistemului de navigare a noii Corsa. Este acolo pictograma aplicaţiei BringGo, folosită de modelele Opel pentru sistemul de navigare, dar, pentru că iPhone-ul
potrivit lipseşte din maşină, putem considera că Opelul nostru are un sistem de navigare inutilizabil pentru următoarea săptămână... Evident, unui proprietar i-ar fi mult mai uşor să prevadă din timp aplicaţiile necesare pentru călătorii, descărcând şi hărţile necesare din timp, dar nouă oricum ne pare nepotrivită ideea ca un sistem de navigare de maşină să depindă întru totul de un smartphone. Aşa că a trebuit să scoatem sistemul nostru Garmin din bagaje şi să-l instalăm simplificat la bordul lui Corsa. Cu el ne vom ghida în următoarele zile.
Habitaclu
Acum, că am rezolvat treaba cu sistemul de navigare, aveam timp şi de un scurt moment de analiză a habitaclului. Exemplarul oferit nouă e într-o dotare foarte generoasă şi beneficiază de un habitaclu mult prea
plăcut ochiului, pentru o maşinuţă compactă. Avem o planşă de bord moale în partea ei superioară, inserţii mediane de un argintiu-bej, urmate apoi de zone de culoare neagră şi o consolă centrală cu piano black, iar în dreapta şi de un sertar bej. Nuanţa de bej e
continuată şi pe tapiseria scaunelor, dar şi pe panourile uşilor. Iar pe scaune există şi striaţii foarte stilate, care-i conferă maşinuţei un aer de glamour dincolo de practicismul obişnuit pentru o ultra-compactă de oraş. Şi unde mai pui că scaunele vin tapisate şi cu piele
neagră pe margini, cusută cu aţă contrastantă bej. Aceeaşi factură a tapiseriei e prezentă şi pe bancheta spate, nu doar pe scaunele faţă, iar ideea pieii negre cusute cu aţă bej e continuată şi pe volan, dar şi pe levierul cutiei de viteze. Toate astea o fac pe noua Corsa să aibă un veritabil aer premium la interior, completat şi de
display-ul color mare de pe consola centrală, dar şi de un design plăcut al cadranelor de bord, între care şi-a făcut loc un alt display mare multifuncţional, de această dată monocolor.
În faţă scaunele oferă o poziţie foarte confortabilă la volan, cu un suport lateral şi lombar neaşteptat de bun şi
abia după vreo 200 de km aveam să remarc incomoditatea dată de lipsa cotierei. Dar, cu o transmisie manuală şi cu ambele mâini ţinute pe volan, de această dată lipsa ei a fost mai puţin acută pentru mine.
În spate spaţiul pentru genunchi e exact suficient pentru o poziţie comodă, fără
restricţionări de confort, dar, evident, şi fără rezerve generoase. Faţă de spaţiul pe care-l ofereau cândva maşinile din acest segment, noua Corsa e extrem de generoasă, oferind şi posibilitatea unor călătorii mai lungi pentru ocupanţii de aici, dar între timp asemenea caracteristici au fost adoptate de mai mulţi reprezentanţi ai segmentului. În ciuda dotărilor foarte generoase ale maşinii noastre de test, pasagerii spate nu se bucură de geamuri acţionate
electric, ci manual, dar judecând după o medie statistică a cât de frecvent vor călători pe bancheta spate pasageri într-o asemenea maşină şi cât de des ei vor avea nevoie să dea geamurile jos în loc să se bucure de răcoarea sistemului de aer condiţionat, de exemplu, această economie în bifarea dotărilor pare extrem de raţională.
Iată-ne, deci, împachetaţi la bordul acestei maşini, gata de a porni în
aventura noastră de o săptămână de muncă la bordul ei. Va fi o săptămână dură, cu distanţe mari alergate de la o zi la alta, dintr-un colţ în altul al Germaniei, şi va trebui să chinuim maşinuţa la viteze mari pe autobahnele nemţeşti, pentru că nu vom avea pur şi simplu timp să o menajăm încet şi relaxat! Doar astăzi, în prima zi, putem spune că suntem într-o grabă moderată. Să purcedem la drum, deci!
Forme
Nouă ne place designul actualei generaţii Corsa, în ciuda faptului că silueta ei a rămas
nemodificată faţă de generaţia precedentă, fapt datorat păstrării aceleiaşi platforme tehnice, căreia i s-a aplicat o perfecţionare amplă. Chiar şi
aşa, produsul final e unul plăcut ochiului, modern, stilat, şi în acelaşi timp foarte adaptat cotidianului urban al civilizaţiei noastre. Modelul beneficiază de formele stilate în maniera
mai-compactului Opel Adam în faţă, de nişte profilări interesante pe lateral şi de nişte blocuri optice simpatice în spate, dar în acelaşi timp practicismul este emanat de formele portierelor, mai
ales cea spate, care muşcă mult din montantul alăturat pentru a oferi un acces mai larg în habitaclu, sau de existenţa acelui mic triunghi vitrat înainte portierelor faţă, pentru o mai
bună vizibilitate pentru cel de la volan. Vizibilitatea lui Corsa, de altfel, e foarte bună chiar şi în cele mai strânse manevre urbane.
Cât de econom e un diesel alergat la maxim?
În prima zi am cutreierat niţel şi orăşelul Russelsheim, patria celor de la Opel, dând până şi peste statuia fondatorului mărcii germane, lângă care am pozat
creaţia de astăzi. E clar, în Russelsheim totul e îmbibat de Opel, iar edificiile uzinei ocupă o mare parte a oraşului, şi astfel toate zonele-cheie ale urbei conţin simbolistica Opel sau cel puţin ghidaje către edificiile principale ale producătorului german. Toate frumoase,
dar noi aveam un drum lung înainte şi deja începuse să înnopteze.
În scurt timp am ieşit pe reţeaua de autostrăzi germane şi abia aici am simţit că puterea maşinuţei noastre este,
totuşi, limitată. Motorul diesel de 95 CP este, teoretic, suficient pentru o asemenea compactă urbană, dar cutia de viteze are doar 5 trepte, etajate mai
lung pentru a fi compatibile şi pentru condus extra-urban, iar astfel dezvoltarea turaţiilor nu te împinge deloc în scaun. La viteze de croazieră
puterea e suficientă, însă întotdeauna trebuie să ştii că maşinuţa se va comporta mai modest decât una mai mare şi mai puternică şi de asta trebuie să estimezi bine dacă ai spaţiu suficient pentru a dezvolta acceleraţia dorită. În oraş şi chiar şi pe drumuri extra-urbane până la viteze de 90-100 km/h n-ai niciodată senzaţia insuficienţei de putere, ba chiar Corsa e foarte iute, permiţându-ţi să faci uz eficient de
cuplul maxim de 190 Nm încă de la turaţii moderate. Totuşi, deşi nu există impresia unui turbolag evident, atunci când vrei acceleraţii maxime pe autobahn, spre exemplu, motorul lui Corsa începe a împinge cu putere abia pe la vreo 3,000 şi ceva de turaţii.
Revenind la viteza de croazieră pe autobahn, putem spune că la 2,500 rpm
în treapta a 5-a maşinuţa are cam 125 km/h, un raport foarte bun pentru o compactă preponderent urbană. Astfel, cu o asemenea viteză dictată de câteva zone cu limită de viteză pe autobahn, consumul nostru de combustibil s-a stabilizat repede pe la 4.3-4.4 litri/100 km! Apoi limitele au dispărut, dar traficul serii nu ne-a permis să conducem mai repede de vreo 140 km/h în primele
sute de kilometri, aşa că după 190 km parcurşi aveam o medie de 3.9 litri/100 km pe autostrăzile germane! Asta da eficienţă!
La asemenea viteze simţi şi mai bine rafinamentul noii generaţii Corsa. Modelul este foarte bine izolat fonic, cu excepţia motorului, care e destul de intrusiv la turaţii mari. Zgomotele la rulare, însă, sau cele aerodinamice, aproape că lipsesc. Volanul e foarte
bine conectat cu roţile şi-ţi permite să simţi maşina sigură chiar şi la asemenea viteze. O incomoditate de interior observată după prima cafea luată la drum e zona suportului pentru pahar, poziţionată în spatele levierului transmisiei. Pui paharul acolo, însă când porneşti cobori frâna de mână în jos exact peste pahar şi astfel când conduci deja la viteze mari e imposibil să scoţi paharul de acolo să sorbi o
gură de cafea, pentru că ar trebui să ridici niţel frâna de mână pentru a face asta, fapt care poate un pic cam dificil fără ajutorul cuiva şi pe deasupra periculos dacă tragi prea tare de ea. Treaba asta ne-a deranjat pe parcursul întregii săptămâni şi am declarat-o drept lucrul cel mai prost gândit de la interiorul noii Corsa.
Acele ceasornicului indicau deja o oră târzie, iar asta a eliberat traficul de pe autostrăzi. Ultimii o sută şi ceva de kilometri i-am făcut pe un autobahn aproape pustiu. Aşa că am fugărit micuţa noastră Corsa la viteze de 160-180 km/h! Da, micuţa asta de oraş poate alerga şi cu 180 km/h pe autobahn şi e şi mai nostim să vezi cum trece ea cu o asemenea viteză curbele largi ale autostrăzilor. Simţi forţa laterală
şi primul gând e că maşinuţa nu va putea ţine drumul la o asemenea viteză. Dacă iei piciorul brusc de pe acceleraţie la această viteză, maşina se va destabiliza un pic şi-ţi va da nişte fori de pericol. Însă dacă ţii acceleraţia uşor presată la acelaşi nivel, aderenţa maşinii e păstrată impecabil chiar şi la o asemenea viteză şi începi a căpăta tot mai multă încredere în Corsa şi în capacitatea ei de a trece curbele largi chiar şi asemenea viteze demente!
Am ajuns seara târziu la destinaţia noastră, pe malul Dunării, cu un consum de 4.3 litri/100 km. A fost o zi cu sforţări relativ uşoare pentru Corsa.
Următoarele zile au fost un adevărat chin pentru ea, însă! În dimineaţa zilei următoare ploua intens şi am mers pe ploaie, în grabă, aproape o sută de
kilometri. Apoi seara târziu, a trebuit să facem un alt sprint spre o zonă apropiată de nordul Germaniei, la peste 400 de kilometri depărtare. Oh, dragă Corsa, ţine-te! Aici eram deja prea obosiţi pentru a merge încet şi monoton cu Corsa, aşa că am ales să mergem mai repede şi mai tonifiant, ca să ajungem mai devreme şi să mai prindem ceva ore de odihnă. Iar repede pe autobahnele germane înseamnă vreo 170-180 km/h cel puţin, dacă eşti la volanul unei Corsa. Alex, sărmanul, era cam înfricoşat la început la ideea că mergem atât de repede cu maşina asta, dar apoi a văzut cum un întreg val de maşini cu germani care se întorc acasă de la serviciu merg cu viteze
comparabile şi a înţeles că în Germania viteza e percepută altfel, pur şi simplu. Maşinuţa noastră îşi urla motorul la peste 4,000 rpm, dar împingea pofticioasă. Nu mă mai interesa consumul acum, pentru că timpul era mult ma preţios decât jumătatea de litru sau chiar litrul de diesel economisit la sută. Opel Corsa se transformase într-un armăsar de muncă grea pentru noi şi îndura bucuroasă aceste tratamente extreme. La un moment dat vitezometrul maşinii arăta peste 190 km/h, dar m-am mirat să descopăr mai apoi că viteza maximă oficială a motorizării noastre Corsa e de doar 182 km/h. Probabil diferenţa vine dintr-o oarecare eroare de indicaţie a
vitezometrului la asemenea cifre. Totuşi, un fapt era cert: Corsa noastră era alergată acum la maxim. Şi la cât credeţi că a crescut consumul mediu de la startul testului nostru? Ei bine, la doar 4.9 litri/100 km! Păi bine, cu 5 la sută consum maxim real poţi alerga nemilos maşinuţa asta cât vrei! E incredibil de bine!
Au mai urmat noi zile de exploatare intensă pentru Corsa noastră. Ambuteiaje urbane, alergări de seară de câteva sute de kilometri. Porniri la rece dimineaţa şi încălziri. Demarări rapizi şi accelerări. Da, Corsa noastră avea şi sistem start/stop instalat pe ea, dar el ne era de folos doar în ambuteiajele urbane, care, în materie de distanţă, nu au constituit mai mult
decât vreo 3-5% din distanţa noastră. Mai importante s-au dovedit a fi etajările lungi şi corecte ale cutiei de viteze manuale, cu o timonerie foarte bună, de altfel, ca în cazul tuturor cutiilor manuale Opel, dar şi rafinamentul motorului diesel. Acesta sună echlibrat şi ritmic din toţi cei patru cilindri ai săi, dezvoltând putere fără a de jumuli de
tot de combustibilul din rezervor atunci când îl turezi la maxim. De doar câteva ori am intrat la staţiile de alimentare cu diesel şi, la un preţ de sub un euro per litru, o reumplere a rezervorului golit pe jumătate ne costa în jur de 20 de euro. Iar sutele de kilometri mergeau una după alta.
În cea de-a 3-a zi consumul mediu total s-a stabilizat la 5.0 litri/100 km. De aici şi pe parcursul întregii săptămâni următoare media consumului a rămas absolut neclintită. Cinci la sută şi basta. Iar cu fiecare nouă zi alergările noastre de autobahn erau mai scurte, dar mai crâncene în menţinerea aproape
constantă a vitezei maxime. Priveam uneori computerul de bord al lui Corsa şi aşteptam majorarea mediei, la 5.1, sau 5.2, pentru că ştiam că alergăm la maxim maşinuţa, deloc eficient, dar micuţa asta germană s-a încăpăţânat să-şi menţină media la fix cinci litri la sută! Şi acum, la suspensia ei cu capacităţi bune de absorbţie, la manevrabilitatea bună, la direcţia potrivită şi la dinamismul mai mult decât demn, o asemenea maşină se poate dovedi pur şi simplu ideală în rol de armăsar de muncă grea de zi cu zi, garantându-vă un consum mai mult decât excelent, iar în zilele mai
relaxante ea vă poate purta familia la bord în confort şi siguranţă. O ştiam pe Corsa drept o maşinuţă bună de oraş, dar peste o săptămână petrecută împreună cu ea în asemenea condiţii solicitante ne-a arătat şi o altă latură a ei, de maşină dârză cu care se poate şi munci, şi alerga la distanţe lungi în timp scurt, cu o eficienţă incredibil de bună! Da, după 1,170 km parcurşi cât am fost
alături de ea, Corsa 1.3 CDTi ecoFLEX a indicat aceeaşi medie totală de 5.0 litri/100 km! Iar pe lângă toate, cu toată izolarea acustică şi ţinuta ei de drum, putem spune cu încredere că noua generaţie Opel Corsa este şi printre cele mai rafinate, echilibrate şi maturizate modele din acest segment!