A trecut ceva vreme de la primul nostru test drive cu un model Datsun. Atunci am testat sedanul mărcii, numit on-DO, iar astăzi avem la test hatchback-ul, numit mi-DO. Şi adevărul e că aici se termină gama de modele Datsun.
Iar în zilele noastre, cu doar două modele, dintre care nici unul nu e SUV, e cam greu să ai un succes consistent. Da, filosofia actuală a mărcii japoneze Datsun care a renăscut celular în câteva regiuni subdezvoltate ale lumii, unde există o cerere mare de automobile ieftine şi practice, iar regulatorii încă nu impun cerinţe prea stricte e un pic alta şi cifrele lor de vânzări pe aceste pieţe sunt bune. Dar să revenim la testul nostru drive cu hatchback-ul mi-DO.
V-aţi putea gândi, aşa cum ar fi logic, că sedanul on-DO şi hatchback-ul mi-DO împart aceeaşi platformă tehnică, diferenţa reflectându-se doar la forma caroseriei, însă nu este aşa. În testul drive cu Datsun on-DO, vă spuneam că acel model e construit pe o platformă perfecţionată a lui Lada Granta pentru că uzina VAZ e deţinută astăzi parţial de Alianţa Renault-Nissan şi era logic să se opteze pentru platforme tehnice mai ieftine pentru un automobil ce se dorea a fi mai ieftin. Şi tot acolo vă spuneam că acel model Datsun se producea la aceeaşi uzină VAZ din Rusia, fapt care era din nou foarte logic.
Ei bine, locul asamblării este acelaşi şi pentru modelul de azi, mi-DO. Doar că hatchback-ul e construit pe baza platformei lui Lada Kalina. Ştim, vreţi să puneţi cruce pe acest model, pe ceea ce semnifică el, dar adevărul e că noi n-am mers nici pe Lada Kalina niciodată până acum şi până la urmă vrem să fim obiectivi faţă de acest automobil, care ne spune că a fost perfecţionat de ingineri niponi. Datsun mi-DO se mai declară un automobil perfect adaptat pentru condiţii grele de exploatare. Haideţi să vedem împreună câte din aceste afirmaţii sunt adevărate şi câte surprinze ne poate demonstra maşina asta pe parcursul unui test drive!
Avem la test un exemplar bine dotat, echipat chiar şi cu o cutie de viteze automată! Ba mai mult, acest model Datsun poate fi echipat şi cu sistem de navigare! Exemplarul nostru de test, însă, nu s-a învrednicit de o asemenea dotare.
Forme
La asemenea maşini proporţiile derivă din funcţii şi din origini, şi nu din inspiraţile desenatorilor. Iar profilul şi proporţiile lui Datsun mi-DO derivă din necesitatea de a fi practic şi încăpător la interior, dar şi din originea pe nume Kalina pe care o are implantată în ADN. Designerii Datsun s-au concentrat în a-i desena o faţă drăguţă, nişte faruri cu lentile şi o linie mai dinamică a lunetei.
În rest, spiritul practic domină peste tot, de la garda la sol de 174 cm şi capacele pe jantele de oţel până la mânerele nevopsite, lacătele la vedere şi accesul imediat spre cârligul de tractare. Oglinzile au nişte inserţii vopsite, însă, nu sunt chiar numai din plastic, însă vopseaua nu e cea din tonul caroseriei, ci una neagră, care s-a vrut a fi contrastantă.
Nu, fireşte, despre Datsun mi-DO nu se poate spune că e un automobil frumos. Dar nimeni nici nu aşteaptă una ca asta într-un asemenea segment, nu? E suficient să nu fie hidos.
Interior
Materialele de interior sunt mai bune decât la Kalina, însă tot în zona bugetară sunt plasate. Rolul lor principal nu e aspectul sau plăcerea atingerii, ci mai degrabă durabilitatea în timp. Volanul ne aminteşte cum poate arăta un cerc fără butoane într-o maşină din zilele noastre, iar comenzile de pe consola centrală sunt grupate destul de ergonomic şi intuitiv. Sistemul de aer condiţionat e semi-automat, ceea ce vrea să sugereze că el poate ajusta singur viteza suflării în funcţie de necesitate.
Sistemul audio poate citi suporturi USB şi SD card şi dispune chiar şi de conexiune Bluetooth cu telefoanele moderne, deşi ecranul sistemului e unul arhaic, monocolor şi foarte slab vizibil pe timp însorit. Dacă vă împinge păcatul să aprindeţi farurile pe timp de zi, aşa cum se cere în unele ţări la călătoriile extraurbane, toate afişajele devin şi mai slabe, pentru regim de noapte, şi sunt de necitit.
Între cele două cadrane de bord e un ecran monocolor din ăla alb negru, care se citeşte mai bine pe orice timp. Aici se afişează nivelul de combustibil, consumul, autonomia, treapta transmisiei şi chiar temperatura uleiului în motor.
Datsun mi-DO e destul de spaţios pentru pasagerii faţă, însă lipsa cotierei şi scaunele slab profilate nu-l recomandă pentru drumuri prea lungi. Profilul aproape plat e valabil şi pentru bancheta spate, deşi aceasta e destul de moale. Spaţiul de aici e mai restrictiv pe înălţime şi pentru genunchi, însă rămâne acceptabil. Din păcate, pasagerii de aici vor trebui să-şi acţioneze manual geamurile dacă vor dori, în dotarea testată de noi.
Portbagajul e mai încăpător decât am fi aşteptat, cu o gură practică şi o configuraţie foarte rectangulară, ce sporeşte eficienţa încărcărilor. Evident, bancheta spate se poate rabata pentru sarcini mai speciale.
Senzaţii de condus
Sub capota lui Datsun mi-DO din acest test drive e amplasat un motor pe benzină, aspirat natural, de 1.6 litri, cu 8 valve, care dezvoltă 87 CP şi 140 Nm. E un motor deja clasic de VAZ, adaptat şi perfecţionat un pic de niponi, mai ales pe partea supapelor, admisiei şi evacuării. Totuşi sunetul motorul e foarte asemănător cu cel de pe modelele Lada.
Cutia de viteze automată e una de tip clasic, cu convertor de cuplu, şi e într-atât de clasică, încât are doar 4 trepte. Şi vine din timpurile când creierii electronici ai cutiilor automate analizau mult mai puţini parametri de condus, schimbând rar şi adeseori întârziat, şi tocmai ăsta e şi comportamentul acestei cutii de viteze atunci când ieşi un pic din tiparul unui ritm standard de condus. Dar, atunci când conduci obişnuit, cutia de viteze operează mai logic şi mai neintrusiv decât ai putea aştepta.
Senzaţiile în volanul lui Datsun mi-DO sunt foarte inexacte, direcţia fiind chiar un pic flască. Dar asta e o caracteristică foarte răspândită pentru modelele ruseşti, parţial prezentă şi ca o necesitate de protecţie de şocurile drumurilor rele. Volanul cursează mult de la un capăt la altul, aşa că atunci când vrei să faci slalom prin gropi îl vei roti mult dintr-o parte în alta.
Ţinuta de drum la virările rapizi este şi ea foarte volatilă, maşina aplecându-se cu ruliu pronunţat dintr-o parte în cealaltă, dar chiar şi aplecată pe lateral, ea-şi menţine aderenţa şi traiectoria dacă n-o forţezi dincolo de limitele logicii. Prin urmare, după ceva timp de condus, te obişnuieşti cu acest ruliu accentuat şi înţelegi că poţi forţa nota un pic mai departe cu abordarea curbelor, dacă ai curaj s-o mânuieşti mai departe cu încredere.
Ceea ce ne-a lăsat cu adevărat consternaţi este suspensia maşinii. Are o cursă extrem de lungă, şi are o capacitate de absorbţie pe care n-am întâlnit-o demult de tot pe automobilele moderne! Orice groapă, chiar şi ceva mai mare, pe care o întâlneam în cale, era tratată cu uşurinţă de suspensie. Am început a le lua chiar intenţionat şi deveniserăm de-a dreptul fascinaţi de ce poate face suspensia acestui Datsun mi-DO prin gropi!
Ba mai mult ca atât, la un moment dat am mers pe cea mai distrusă stradă a capitalei, str. Transnistria, şi am mers pe acolo mai repede decât mi-aş fi imaginat vreodată. Gropi la fiecare câteva zeci de centimentri, gropi mari şi dure, linii de cale ferată toate gogomăniile unei infrastructuri defecte erau pe acolo şi noi puteam înainta cu viteză mare, abordându-le pe toate cu o uşurinţă pe care n-am fi putut-o bănui niciodată atunci când am luat la test acest Datsun! Care SUV-uri, dragilor? Care offroadere? Buburuza asta de hatchback, construită în Rusia, le va lăsa în urmă prin cele mai înfundate cătune din Taiga sau Siberia. E pur şi simplu paradoxal cât de bine merge Datsun mi-DO prin gropi şi drumuri avariate!
Şi ăsta e principalul as din mânecă a lui Datsun mi-DO, e evident. Alte cărţi tari în palmares nu prea sunt sau sunt mai rarefiate. Poate doar simplitatea construcţiei şi costurile foarte ieftine de întreţinere. Pe puntea spate Datsun mi-DO vine cu o bară fixă, pe cea din faţă cu o suspensie de tip McPherson, şi nu putem să nu vă spunem că am observat componente de suspensie cu rugină depusă pe ele încă în această stare de automobil nou.
Preţ şi verdict
Toată simplitatea aceasta, asociată cu un comportament atât de exemplar pe cele mai accidentate drumuri, ar fi foarte tentantă ca idee de maşină practică, simplă şi ieftină, dacă Datsun mi-DO ar fi o maşină ieftină. Însă hatchback-ul mi-DO porneşte de la 9,200 euro cu cutie manuală şi dotări mai simple, iar versiunea testată de noi costă 10,400 euro. Sub nici o formă acest model nu-şi poate justifica preţul în faţa unor concurenţi mult mai moderni ce sunt oferiţi pe piaţa din Moldova la preţul similare sau la preţuri cu câteva sute de euro mai mari.
Şi apoi, un element de care noi nu uităm niciodată şi vă îndemnăm să nu uitaţi nici Dvs. e siguranţa. Datsun mi-DO vine cu sistem ABS şi două airbag-uri în dotarea de bază, pe când majoritatea automobilelor moderne vin deja cu 4-6 airbag-uri în bază şi, fireşte, sistem de stabilizare a traiectoriei ESC. Prin urmare, dacă analizăm consistenţa adevărată oferită de Datsun mi-DO, raportată la preţ, ea n-o poate echivala pe cea a concurenţilor mai moderni şi poate fi atractivă doar pentru conservatorii care vor simplitate în construcţie, suspensie capabilă să înghită orice şi o maşină pe care s-o poată repara şi singuri dacă vor. Eventual, aici se pot alătura şi unele companii cu exploatare mai specifică a flotelor lor, ce vor să pună accent pe costuri mici de exploatare. Undeva, într-un areal al acestei lumi, are şi Datsun mi-DO dreptul la viaţă, însă adevărata atractivitate i-ar putea veni abia cu un preţ simţitor mai mic sau cu o consistenţă simţitor mai mare.