Swift este, fără îndoială, cel mai iubit model al Suzuki pe continentul european, de vreo trei generaţii încoace. Niponii au reuşit să-i contureze lui Swift imaginea unui Mini la fel de distractiv în condus şi drăguţ în aspect, dar mult mai accesibil, iar asta l-a propulsat rapid şi adânc în inimile
amatorilor europeni de hatchback-uri plăcute.
Acum Suzuki a lansat o nouă generaţie Swift şi, la fel ca Mini, a fost foarte atent cu doza de schimbări pe care a admis-o, preferând să evolueze cu paşi precauţi, decât să distrugă prin
revoluţie un model devenit deja legendar. Iar noi avem astăzi acest nou Suzuki Swift la un prim test drive, iar ca lucurile să fie cu adevărat delicioase, am pus mâna pe o maşinuţă roşie focoasă, echipată cu motorul de 1.2 litri pe benzină şi cu cutie de viteze automată.
Forme
Evoluţia cu paşi precauţi despre care tocmai am pomenit a fost exact de ce avea nevoie această nouă generaţie Suzuki Swift. A păstrat neatinsă silueta consacrată a maşinii, dar în acelaşi timp a adus o faţă complet nouă acestui model, astfel încât nu poate fi confundat pe stradă cu predecesorul său. Iar formele noului Swift sunt cât se poate
de armonizate, inspirate şi europene, fiind în continuare un model pe care să-l placi de la prima vedere.
Farurile nivelului de echipare testat de noi sunt echipate cu LED-uri, aşa cum le stă bine maşinuţelor moderne, iar portierele spate au mânerul ascuns în colţul superior al lor. De asemenea, maşinuţa din testul nostru mai are şi
sistem keyless entry, putând fi deschisă şi închisă prin apăsarea unui buton de pe mâner, având cheia în buzunar.
Silueta maşinii a rămas nemodificată şi e într-adevăr foarte plăcută ochiului, cu proporţii plăcute, apropiate de cele ale unui MINI. Însă cel mai mare deja vu legat de marca britanică vine abia la interior, când urci la volan.
Interior
Şi acel deja vu e dat e plafonul care înaintează mult în faţă şi abia mai apoi se uneşte cu un parbriz ce stă mult mai vertical decât în cazul altor maşini. Ai montanţii depărtaţi de tine, iar tu de la volan ai şi o poziţie destul de coborâtă şi poţi spune imediat că Suzuki Swift a
luat ce-a fost mai bun din senzaţia specială pe care o ai într-un MINI.
Însă, fireşte, având o diferenţă foarte mare de preţ şi neavând nici o pretenţie de segment premium, habitaclul lui Suzuki Swift este totuşi, cel al unei maşinuţe accesibile, cu materiale mai
simple, dar frumos condimentate pe alocuri pentru a păstra alura specială pe care şi-o doreşte un Swift. Volanul e excelent desenat, cu un centru perfect rotund, şi un contur plăcut ochiului, iar pe centrul planşei de bord şi-a făcut loc display-ul sistemului multimedia actual al celor de la Suzuki, pe care noi îl
cunoaştem de la Vitara S, sistem care vine şi cu CarPlay integrat, fiind, deci, perfect pentru viitorii posesori ai
acestui model. Noi am exploatat vreme de o săptămână o maşină cu un asemenea sistem şi putem spune că
în segmentul ăsta e unul din cele mai bune şi mai echipate, aşa că aici Swift primeşte un mare plus.
Materialul textil de pe scaune e mai puţin şic, însă profilarea spătarelor scaunelor faţă e neaşteptat de sportivă, cu un suport lateral excelent. Maşina nu are o cotieră, însă, fiind un automobil preponderent urban şi plăcut în condus, se presupune că vei
vrea întotdeauna să ţii ambele mâini pe volan. Camera de marşarier e destul de informativă şi rezolvă problema vizibităţii cam restrânse la datul cu spatele, cauzată de montanţii laţi din spate. Vizibilitatea în faţă şi pe lateral, însă, e foarte bună.
Spaţiul şi confortul disponibil ocupanţilor spate este mai elementar, dar doi adulţi ar putea călători şi la distanţe un pic mai lungi, nu doar în oraş. Portbagajul este destul de adânc, fapt care-l face destul de practic la cei 265 litri pe care-i oferă, cu 54 mai mult decât generaţia precedentă, deşi e evident că segmentul din care face parte Swift nu-l obligă la volume mari de încărcare.
Senzaţii în condus
Încă unul din atributele care vine odată cu accesibilitatea lui Swift este izolarea fonică redusă, în habitaclu pătrunzând mai ales zgomotele de rulare. În schimb, maşinuţa dă senzaţii neaşteptat de plăcute şi informative în volan, care sunt cu siguranţă parte din acea reţetă devenită legendară, de a fi plăcută în
condus. Centrul de greutate coborât şi roţile destul de depărtate spre colţuri o fac foarte agilă şi sprintenă, aşa că nu ne-a luat foarte mult timp să spunem că Suzuki Swift e una din cele mai plăcute în condus maşinuţe din segmentul său din câte am condus vreodată.
Motorul de sub capota maşinii din testul nostru nu este unul nou în
gama Suzuki, fiind un benzinar aspirat natural de 1.2 litri, dar nu e vorba de un motor în 3 cilindri, aşa cum ne-am obişnuit să vedem în zona acestor capacităţi cilindrice în ultimul timp, ci unul în 4 cilindri, fapt pe care noi îl tratăm ca un avantaj. Motorul dezvoltă 90 CP la 6,000 rpm, iar cuplul maxim atinge 120 Nm la 4,400 rpm. Nu sunt nişte cifre fascinante pe hârtie,
dar nu trebuie să uităm că vorbim de o maşină ultra-compactă de oraş, care măsoară 3.84 metri lungime şi care cântăreşte la gol cam nouă sute şi un pic de kilograme. Dar haideţi să vedem cum se simt aceşti parametri în acceleraţii şi condus.
Vă spuneam că maşina testată de noi e echipată cu o cutie de viteze automată şi ea e una de tip CVT, adică are raport continuu variabil, adică fără trepte. Asta face ca uneori, în acceleraţii, motorul să fie ţinut la aceleaşi turaţii, în timp ce
cutia schimbă uşor şi continuu raportul de transmisie şi face maşina să accelereze. Sunetul motorului turat la aceeaşi valoare, accentuează uneori impresia unui dinamism moderat, fapt valabil pentru aproape toate
transmisiile de acest tip. Însă aceste cutii au şi avantajele lor, în special pentru automobile mai compacte.
În cazul lui Suzuki Swift, atunci când conduci maşina într-un ritm normal de oraş, ai impresia unui motor destul de
elastic, care-şi variază uşor turaţiile, aproape ca la o cutie automată adevărată şi modernă. Atunci când apeşi puternic pedala, însă, cutia pune motorul să muncească constant pe la vreo 4-5 mii de turaţii, iar maşinuţa prinde destul de repede dinamism,
deşi per total nu există senzaţia unui hot hacth. Cu alte cuvinte, în această combinaţie Suzuki Swift poate fi o maşină cu care să ajungi repede la un sprint, atunci când şi tu înveţi să-i ghidezi pedala acceleraţiei într-un mod specific cutiei şi cutia îţi învaţă intenţiile
de condus, dar nu va oferi niciodată o putere din aia mai de rasă, care să vă dea pe spate la depăşiri sau la strecurările din trafic. Puterea de rasă vine, cel mai probabil, la motorul de 1.0 turbo, care poate dezvolta 111CP şi 170 Nm de cuplu maxim, oferiţi de la 2,000 rpm.
Totuşi, pentru a fi corecţi până la capăt, trebuie să spunem că transmisia CVT e cea mai mai temperează dinamismul acestui motor de 1.2 litri din testul nostru de astăzi. În acelaşi timp, către finalul testului tot ea a început e reacţiona mai prompt la apăsările pedalei de acceleraţie, retrogradând
mai repede raportul de transmisie şi menţinând motorul mai sus în turaţii pentru un dinamism mai bun. Cei care se vor mulţumi cu acest dinamism, pot opta liniştiţi pentru această combinaţie, iar cei ce vor mai mult spirit entuziast în condus fie merg pe versiunea cu cutie manuală, fie pe motorul turbo
de 1.0 litri, care poate fi cuplat şi cu o cutie automată cu trepte, 6 la număr.
Iar în ţinuta de drum a maşinii se simte, din nou, o urmă de MINI, care vrea să ia virajele ca un kart. Pe Swift îl ajută poziţionarea poţilor, dar nu şi construcţia suspensiei, ea fiind mult mai simplă decât în cazul micuţei britanice. Swift vine cu suspensie McPherson pe
puntea faţă şi o bară de torsiune simplă pe puntea spate. Totuşi, dintr-o asemenea arhitectură simplă inginerii niponi au scos o ţinută excelentă în viraje maşina fiind foarte ascultătoare, intuitivă şi distractivă în condus. Chiar şi atunci când mai pierde un pic aderenţă dac-o forţezi la limită, ea rămâne oricum sigură şi o poţi corecta uşor, cu zâmbet pe faţă.
Şi cât credeţi că a consumat Suzuki Swift 1.2 CVT la un episod de condus urban? Nouă ne-a ieşit în final 5.9 litri la sută, prin condiţii de trafic moderat dintr-o zi de muncă din Chişinău. Cred că e cel mai bun consum real urban de la un motor pe benzină din ultimele teste!
În loc de concluzie
Da, maşinuţa asta pe nume Suzuki Swift nu se conduce ca un MINI şi nici nu e atât de rafinată ca etalonul britanic, dar având un preţ semnificativ mai accesibil, se apropie îndrăzneţ de mult de acea filosofie admirabilă a etalonului, cerându-ţi mult mai puţin. În versiunea
noastră, cu cutie automată şi cu toate echipările pe ea, costă 11,800 euro cu vopsea normală sau 12,150 euro cu vopsea metalizată, iar în echipare mai incipientă şi cu cutie manuală porneşte de la 8,500 euro, cam jumătate din cât costă un MINI. Însă ea nu-ţi oferă doar jumătate din senzaţiile britanicei, ci mult mai mult, ba chiar o putem declara una
din cele mai plăcute maşinuţe ultra-compacte din segmentul său accesibil! Şi una din cele mai drăguţe în aspect, cu siguranţă!
Aşa că ne-am convins sută la sută că Suzuki Swift îşi merită locul în inima celor fascinaţi de originalitate, agilitate urbană şi plăcere în condus, iar noua
generaţie vine să continue frumoasa poveste cu cel mai interesant capitol de până acum. E suficient să memoraţi doar câteva cifre-cheie ale acestui test
drive: 5.9 litri/100 km reali în consum urban, 8,500 euro preţ de pornire, 11,800 euro cu cutie automată şi cu multe dotări, 265 litri portbagaj, 90 CP
şi plăcere incomensurabilă în condus. Atât. Ăsta e noul Suzuki Swift.