Tocmai când ajunsesem în Stockholm,
Suedia, la testul internaţional al
noului Volvo V90 Cross Country, cei

de la Volvo au anunţat şi campania publicitară pentru acest model şi şi-au numit, practic, creaţia drept o maşină pentru evadare. Suedezii au făcut studii de piaţă şi s-au convins de un rezultat

ce vă va părea absolut firesc: majoritatea oamenilor consideră că petrec prea mult timp muncind şi prea puţin timp dedicându-se activităţilor care le aduc plăcere – hobby-urilor sau pur

şi simplu plăcerilor din aer liber. Trăim prea mult în oraşe, aşadar, înlănţuiţi de rutină şi de necesitatea de a câştiga mai mult, de a avansa în ierarhia profesională, şi uităm de frumuseţea planetei de lângă noi, de dealuri şi văi, de munţi şi de cer, de lacuri şi râuri, de

drumuri pustii ce duc în locuri extraordinare.

Nu poţi nega o asemenea constatare şi o simţim cu toţii, probabil, pe propria piele. Iar Volvo vine să ne amintească, prin lansarea lui Volvo V90 Cross Country, că există evadare, că există

maşini potrivite pentru evadare şi că ar trebui să evadăm mai des din rutina cotidiană. Ba mai mult ca atât, unul din oamenii din tabăra Volvo, prezenţi la acest test drive a scăpat o frază monumentală, atunci când a fost întrebat care e diferenţa în profilul clientului ţintit de ei pentru Volvo XC90

şi V90 Cross Country: „noi considerăm că posesorii lui Volvo XC90 sunt mai ataşaţi de mediul urban, preţuind mai ales spaţiul interior al maşinii, eventual disponibilitatea a 7 locuri, în timp ce cumpărătorii sunt V90 Cross Country sunt aventurierii şi exploratorii veritabili, cei care se vor aventura pe drumuri de o mai mare dificultate, cei care vor ieşi mai des în offroad.”

Toate frumoase, mai ales dacă luăm în considerare cei 20 de ani de experienţă ai celor de la Volvo în materie de break-uri cu capacităţi sporite de trecere, ei fiind printre primii care au lansat asemenea automobile, dar menirea noastră la acest test drive este să trecem dincolo de campanii publicitare şi să simţim direct şi onest ce oferă acest nou model cu adevărat, dar şi

unde e locul lui astăzi printre modelele concurente de pe piaţă. Acest test drive este cu atât mai intrigant pentru noi, cu cât acum o lună am fost şi la testul internaţional al noului Mercedes-Benz E-Class All-Terrain în munţii Alpi, iar să conducem astăzi noul Volvo V90 Cross Country înseamnă să simţim gama completă a celor mai proaspete break-uri cu capacităţi sporite de trecere de

pe piaţă! Mai mult ca atât, testul nostru drive n-a pornit din Stockholm, capitala Suediei, ci în ţinuturile îndepărtate ale patriei celor de la Volvo, în ţinuturi în care producătorii îşi aduc maşinile în stadiul de elaborare, pentru a le supune testelor climaterice extreme! Aşadar,

haideţi să descoperim împreună ce înseamnă cu adevărat noul Volvo V90 Cross Country!

Am testat:
• D5 AWD (235 CP/480 Nm)
• T6 AWD (320 CP/400 Nm)

Exterior. Muncă grea făcută graţios

Designul lui Volvo V90 Cross Country e marcat de un contrast izbitor şi pătrunzător. Pe de o parte, maşina arată extraordinar de graţios, în stilul lui S90 şi V90, cu nişte faruri hi-tech cu LED-uri în formă de T, cu un calandru

pestriţat de puncte cromate şi cu o formă conturată perfect, asemeni ochelarilor scumpi şi eleganţi, cu o siluetă foarte suplă privită din lateral şi un posterior tonifiat. Pe de altă parte, maşina pare să aibă o gardă la sol uriaşă, iar zonele masive de protecţie din plastic de pe caroserie îţi sugerează că se poate descurca în cele mai

dificile condiţii. Şi acest contrast epatează, îţi creează senzaţie vizuală, îţi place şi devine elementul definitoriu pentru noul model suedez. Da, trebuie să recunoaştem că echipa de design a celor de la Volvo merită un calificativ maxim pentru această creaţie, ca de altfel pentru tot ce a creat de la XC90 încoace.

Habitaclu. Pace şi linişte.

Designul interior al noului Volvo V90 Cross Country este identic cu cel al break-ului V90, dar şi S90, aşa cum era şi firesc. Avem aceeaşi filosofie aerată şi totodată hi-tech, scăldată în materiale plăcute la atingere şi vedere, iar dacă vă încumetaţi la o bifă în plus în lista de opţionale – şi de unde acustice cristaline de la sistemul Bowers & Wilkins. Da,

încă mai considerăm acest sistem
audio drept unul din cele mai
bune din lume, instalate pe
vreun automobil curent!

Exemplarele conduse de noi
erau dotate şi cu head-up
display – o opţiune cu care te

obişnuieşti imediat la orice model şi de care nu vrei să te desparţi mai apoi. Doar că la Volvo V90 Cross Country pe parbriz nu se proiectează şi informaţiile din sistemul de navigare, ci doar viteza curentă şi limita de viteză valabilă pe un anumit sector de drum. Indicaţiile sistemului de navigare sunt afişate pe cadranele digitale de bord, pe centru, dar la o adică tot acolo e afişată şi viteza, astfel încât asta nu anulează faptul că am prefera să avem îndrumările de navigaţie integrate în head-up display.

Izolarea fonică a lui Volvo V90 Cross Country e foarte bună, demnă de un model premium, pe modelele noastre de test ea fiind parţial diminuată de anvelopele cu crampoane, în care erau încălţate maşinile de test. Se ştie că

aceste roţi produc zgomot specific la rulare, chiar şi cele mai bune dintre ele.

Deşi are o gardă la sol foarte mare – de 21 cm – caroseria lui Volvo V90 Cross Country nu este ea însăşi foarte înaltă,

fiind identică celei de la break-ul V90, astfel la interior nu veţi avea spaţiu pe înălţime comparabil cu un SUV. Totuşi, până şi adulţii foarte înalţi, ce iau loc pe bancheta spate, nu se vor putea plânge de lipsa spaţiului pe înălţime – bancheta

modelului e inteligent configurată şi subţire în sezut, astfel încât ocupanţii beneficiază de confort. De altfel, aş vrea să menţionez în mod deosebit profilarea foarte neobişnuită şi foarte plăcută în

acelaşi timp a banchetei de aici – pe de o parte totul pare foarte subţire, însă spatele ia o poziţie anatomică extraordinar de confortabilă, care să te ţină într-un mediu savuros în călătoriile

de orice distanţă. Tot aici există spaţiu cu multă rezervă şi pentru genunchi, şi pe lăţime, chiar şi pentru trei ocupanţi eventual, aşa că la acest capitol Volvo V90 Cross Country stă excelent!

Mai multă viaţă în Volvo!

Modele Volvo au fost multă vreme renumite pentru confort şi pentru o stare de bine pe care ţi-o creau la interior, dar n-au prea excelat cu senzaţii foarte conectate cu drumul, pe care le-ai simţi în volan, din cauza unor direcţii un pic

neinformative. Totuşi, primul zâmbet
de la bordul noului Volvo V90 Cross
Country mi-a fost adus de senzaţiile
din volan! Da, senzaţiile din volan!
În sfârşit! Noul break suedez are
o direcţie mult mai informativă
şi mai bine conectată cu drumul,
iar astfel condusul nu mai e

doar o activitate confortabilă, ci şi
antrenantă. Încă nu s-a ajuns la
un nivel etalon pentru acest
segment, dar deja se simte mult mai
multă viaţă în coloana de direcţie a
acestui break, iar dacă modelul se tot
vrea o maşină de evadare, senzaţia
de viaţă şi antrenare în timpul
condusului e crucială! Şi acum ceea
ce-am simţit eu e chiar mai puţin
decât senzaţia obiectivă a maşinii,
din cauza anvelopelor cu
crampoane, care reduc
contactul cu drumul,
deci cu nişte anvelope
normale direcţia ar fi

asta mă bucură extrem, pentru că anume acest element îmi lipsea, spre exemplu, la XC90!

Senzaţii de condus –
Volvo V90 Cross Country T6

Şi acum, cu toată bucuria senzaţiilor din volan, mai imaginaţi-vă că am început

testul ăsta prin a conduce versiunea cu motor pe benzină dintre cele două ipostaze oferite la test. Motorul T6 e unul turboaspirat, de 2.0 litri – o cilindree comună pentru toate motorizările lui V90 Cross Country. Doar că motorul T6 n-are doar turbină, ci şi compresor mecanic, componente care se completează una pe cealaltă

pentru o admisie supraalimentată, astfel încât reacţia motorului la apăsările pedalei e uimitor de bună. Ştiam acest propulsor de pe Volvo XC90, însă acum conduc o maşină de o cu totul altă talie, iar diferenţa în senzaţii e enormă. Acelaşi motor reuşeşte să-i imprime lui V90 Cross Country un dinamism mult mai pronunţat, cu reacţii

admirabile. Puterea, pe care o oferă, creşte linear pe măsura urcării turaţiilor, aproape ca la un motor aspirat natural, dar până şi la turaţii moderate există întotdeauna suficientă elasticitate pentru pornirea unei manevre spontane.

Atunci când am ajuns să alerg acest model pe drumurile pustiite ale Suediei, unde asfaltul se transformase în pietriş, am ajuns la un grad de savurare a condusului pe care nu l-am experiment demult la volanul unui Volvo. Săream pe dâmburi ale drumului, iar în

momentul minim de aderenţă maşina aluneca într-un mic drift la vreo 80 la oră, ca la un raliu, apoi se lăsa stăpânită şi corectată la traiectoria iniţială. Şi în toiul acestor sărituri se face remarcată o diferenţă enormă între un Volvo V90 Cross Country şi între un break sau sedan din aceeaşi familie – capacitatea de absorbţie a suspensiei lui V90 Cross Country este mult superioară faţă de fraţii săi de familie! Chiar şi faţă de Volvo XC90! Da, Volvo V90 Cross Country face salturi peste dâmburi, trece denivelări şi gropi şi în toate

scenariile mi-a lăsat impresia că nu se lasă deloc sinchisit, iar şocurile pe care le înghite sunt departe de limita de absorbţie pe care o are suspensia! Şi anume asta vreau de la un break cu capacităţi sporite de trecere, dar şi de la un offroader!

Garda aia la sol nu doar pare imensă, ci chiar e imensă. Am agăţat zone înzăpezite, m-am căţărat pe ele ca să înţeleg mai bine limita la care voi auzi zăpada dedesubt. Şi e o rezervă uriaşă! La acest capitol, al gărzii efective la

sol, Volvo V90 Cross Country îşi bate nemilos concurenţii! Doar că modelul suedez nu-şi poate modifica garda la sol, chiar dacă e dotat cu suspensie pneumatică, precum erau şi modelele de la testul nostru din Suedia. Adevărul e că Volvo V90 Cross Country poate avea suspensie pneumatică doar pe puntea spate, nu şi pe cea din faţă, iar asta îi face imposibilă modificarea gărzii la sol. Totuşi, suspensia pneumatică spate are un rol variabil în acest sens – atunci când în maşină iau loc mai mulţi ocupanţi sau multe valize grele, ea se auto-nivelează înapoi.

Şi atunci cum se descurcă maşina
asta în viraje, veţi întreba, sau la viteze

mari, dacă garda ei la sol rămâne întotdeauna de 21 cm? Condiţiile testului din Suedia nu ne-au permis să ridicăm viteze foarte mari, de aceea n-am putea spune cum se simte maşina la 160 sau 180 km/h, însă în viraje Volvo V90 Cross Country se simte foarte încrezut. Are un ruliu minim, iar construcţia suspensiei preia foarte bine forţele laterale, astfel încât să-ţi continui virajul la fel de încrezut.

Traseele noastre au fost, însă, presărate de gheaţă şi brumă, şi asfalt îngheţat, iar atunci când le treci cu roţi cu crampoane, aderenţa şi stabilitatea maşinii e foarte variabilă. La un

moment dat, am intrat într-un viraj strâns în coborâre cu vreo 30 km/h, iar când am apucat să iau virajul maşina a început a derapa în afara lui, spre lateral. A fost un lucru niţel cam neaşteptat pentru o maşină cu tracţiune integrală, cu anvelope bune, dar a trebuit să iau o decizie într-o fracţiune de secundă, iar decizia a fost de a apăsa un pic mai tare acceleraţia, pentru a impune sistemul de tracţiune integrală să funcţioneze mai potrivit şi să-i imprime maşinii un alt vector decât cel centrifug pe care îl avea. A funcţionat, însă asta m-a făcut suspicios dacă sistemul de tracţiune integrală e unul permanent sau nu. Mai târziu, pe

pietriş în viraje, am încercat să forţez nota provocării de derapaje controlate şi maşina denota că primeşte suficient cuplu pe spate încât să poţi face mici scamatorii.

Mai târziu i-am întrebat pe cei de la Volvo despre sistemul de tracţiune integrală şi suspiciunile mele mi-au fost confirmate: în mod normal Volvo V90 Cross Country AWD e o maşină cu tracţiune faţă, dar cu un diferenţial Haldex între axe – numit mai nou Borg Warner – diferenţial care e ghidat

electronic în funcţie de un milion de factori şi care teoretic ar trebui să simtă forţele laterale, temperatura aerului, umiditatea – toate într-un cuvânt, astfel încât să ai tracţiune integrală de facto oricând ai putea avea nevoie de ea. Dar pesemne că eu oi fi dat de un scenariu omis de teorie, când derapajul pe lateral la viteză mică a redus forţa centrifugă simţită de maşină, şi de aia a fost

nevoie de corecţie. După mine, deşi ştiu că e un trend general în industrie să se opteze pentru astfel de ghidări şi intuiri electronice, nu există nimic mai bun decât un sistem de tracţiune integrală permanentă, care trimite întotdeauna măcar ceva cuplu tuturor punţilor.

În acelaşi timp, toate experimentele mele de mai târziu, inclusiv fantasticul episod de condus pe lacul îngheţat pe care ni l-au pregătit cei de la Volvo, mi-au dat de fiecare dată rezultatul aşteptat, cu cuplu suficient pe puntea spate, care a făcut posibile nişte frumoase derapaje controlate!

Dansul lebedelor pe gheaţă. T6 şi D5.

Aşadar, ne-am pomenit pe un lac aproximativ îngheţat cu noul model suedez. Zic aproximativ, pentru că în această parte uitată a Suediei era neobişnuit de cald în ziua testului,

doar -1 grad în loc de obişnuitele -35 de grade din această perioadă. Iar asta a făcut ca lacul să mustească de apă, iar noi să ne întrebăm dacă nu ne vom duce la fundul lacului cu tot cu maşini pe aici. Am fost asiguraţi, însă, că suntem în siguranţă de maeştrii în ale siguranţei – cei de la Volvo. Ni s-a explicat cât de mult a fost tasată gheaţă şi cât de

rezistentă e, dar am fost sfătuiţi să rămânem pe traseul definit, că altfel, cine ştie...

Şi pe această notă încurajatoare, am pornit să explorez lacul cu un Volvo V90 Cross Country D5, un diesel adică. Chiar şi în regim normal de condus, cu sistemul ESC pornit, maşina tot îţi mai

permite nişte derapaje controlate! Dacă deconectezi ESC-ul însă (nu-l deconectezi cu totul, de fapt), atunci unghiul de derapaje controlate e mai mare şi ai mai multă libertate. Aşadar,

maşina pe care o conduceam mi-a permis repede să o înţeleg şi s-o intuiesc prin volanul ăla informativ de care vorbeam mai devreme, iar cuplul mare al motorului diesel mă ajuta pe

derapaje. Totuşi, uneori motorul şi cutia părea să răspundă întârziat la apăsările mele de pedală, chiar şi în regim sport. Erau momentele când drifturile se opreau din cauza lipsei de gaz, iar

astfel roţile recăpătau aderenţă. A trebuit să mut cutia în regim manual şi s-o pun în treapta a doua din cele opt pentru ca motorul să asculte pedala acceleraţiei mult mai fidel. În acest regim nu se mai simt aceste întârzieri, sau cel puţin ele sunt minimizate.

Apoi am trecut la drifturi pe gheaţă cu T6 şi aici am avut parte de cele mai frumoase momente ale testului. Am pus deodată cutia în regim manual, în a 2-a, şi m-am convins imediat că benzinarul cu compresor mecanic şi turbină

răspunde cu mult mai prompt decât dieselul la micile reglaje ale acceleraţiei, în ciuda faptului că dieselul e dotat deja cu sistemul ăla de acumulare a aerului comprimat, pe nume Power Pulse. Benzinarul e mult mai delicios şi-ţi

dă şansa să-l ajustezi mult mai iscusit în puterea pe care o transmite roţilor, chiar şi la turaţii foarte mari, astfel încât drifturile mele au început a fi mai lungi, mai continue, mai neîntrerupte, tururile devenind încet încet o succesiune neoprită de drifturi dintr-o parte în

alta! Ba mai mult ca atât, la un moment dat a trebuit să-l împing pe fotograf la o experienţă trăsnită, în care el era în portbagajul unei maşini din faţă, iar eu trebuia să mă ţin de acea maşină cât mai aproape, în derapaj continuu! Primul tur a fost de-a dreptul îngrijorător, apoi totul a mers... ca pe gheaţă! Să faci drifturi de asemenea precizie într-un Volvo e ca şi cum ai fi martorul transformării frigidei în nimfă...

Îmi place viaţa din noul model Volvo! E mult mai pe gustul celor activi, celor ce nu vor doar confort şi ambianţă inteligentă la bord, ci şi acţiune, implicare. Dacă stau să-mi amintesc bine, însă, precedentul Volvo XC70 avea o doză de viaţă cel puţin egală în

el, chiar dacă era mai compact. Eu l-am testat acum aproape 10 ani, cu o motorizare T5 în cinci cilindri sub capotă, atunci când cifrele mai însemnau numărul de cilindri şi înnebunisem după el, cât de tare îmi

plăcuse. E greu să-l compar direct cu acel model, pentru că noua creaţie suedeză a devenit mai mare şi mai lungă, dar e cert că Volvo V90 Cross Country vine cu senzaţii neaşteptat de sportive şi de vii în volan!

Senzaţii de condus –
Volvo V90 Cross Country D5

Deşi îl alergasem deja pe lacul îngheţat, mi-am dorit să iau din nou dieselul D5 în mâinile mele pentru a-l conduce pe un traseu public, or cu siguranţă

motorizarea diesel va fi mult mai atrăgătoare pentru cumpărătorii din ţara noastră. Marea mea provocare era să văd cât de eficient va putea fi un Volvo V90 Cross Country D5, spre deosebire de un XC90 D5, consumul căruia e destul de mare în exploatarea în viaţa reală.

Aşadar, aveam un traseu de peste 120 de kilometri în faţă, exclusiv extra-urban, cu excepţia câtorva sătucuri uitate de lume prin care aveam să trecem. Conduceam regulamentar, iar când se isca nevoia, am şi lansat depăşiri prompte. Tocmai în momentul când intri brusc într-o depăşire se simte

cel mai bine promptitudinea sistemului
Power Pulse, care-ţi dă forţă imediat
în motor, fără vreun turbolag sesizabil.
Ceea ce nu-i ajunge lui Volvo V90
Cross Country în asemenea
momente sunt nişte padele lângă
volan, cu care să retrogradezi imediat
treapta transmisiei dacă ţi-o doreşti,
dar poţi face aceeaşi operaţie şi cu
ajutorul levierului de pe tunelul central.
Oricum, elasticitatea motorului diesel
de 235 CP şi 480 Nm este de cele
mai multe ori perfect
suficientă pentru orice
manevre prompte.

Senzaţiile de condus în volan, dar şi cele date de suspensie sunt absolut identice cu T6, ceea ce subliniază o diferenţă minimă de greutate între cele două motoare. Aşa că şi motorizarea diesel e la fel de plăcută de condus.

Şi totuşi, cu ce medie de consum
am ajuns noi la destinaţie după

peste 120 km parcurşi cu motorizarea D5? Ei bine – am atins un rezultat foarte bun prin aceste regiuni îndepărtate ale planetei – 6.0 litri/100 km. Încă nu e cea declarată oficial, de 5.3 litri/100 km în regim mixt, dar nici condiţiile noastre de călătorie n-au fost tocmai de laborator prin aceste

ţinuturi ale pământului. Oricum, faţă de XC90, cifra reală de consum e mult mai mică, iar asta se datorează greutăţii şi siluetei maşinii în primul rând. Asta e avantajul unui asemenea break faţă de un SUV – mai agil, mai uşor, mai manevrabil şi mai eficient, iar în cazul nostru şi mai capabil în offroad!

Preţuri: cât costă noul Volvo V90 Cross Country în Moldova?

Volvo V90 Cross Country e disponibil doar cu tracţiune integrală AWD, iar cea mai accesibilă versiune e singura combinaţie ce vine cu transmisie manuală de 6 rapoarte – dieselul D4 de 190 CP cu cutie manuală, tracţiune AWD şi o dotare generoasă Momentum, care porneşte de la 43,500 euro. Aceeaşi motorizare diesel cu transmisia automată de 8 rapoarte porneşte de la 45,400 euro. Un preţ aproape identic îl are motorizarea incipientă pe benzină – T5, de 254 CP – care vine doar cu cutie automată şi porneşte de la 45,200 euro în aceeaşi dotare Momentum. Deci, în dotare echivalentă şi cu cutie automată şi

tracţiune integrală un Volvo V90 Cross Country diesel e cu doar 200 euro mai scump decât unul pe benzină!

Motoarele testate de noi, dieselul D5 de 235 CP şi benzinarul T6 de 320 CP sunt ceva mai scumpe. Un V90 Cross Country D5 porneşte de la 46,700 euro, fiind deja echipat cu cutia de viteze automată şi beneficiind de acelaşi grad de echipare Momentum. Prin urmare, diferenţa de 45 CP dintre motorizările D5 şi D4 o puteţi obţine la un preţ de doar 1,300 euro. Iar un D5 dotat bine, în dotarea de top Inscription, porneşte de la 50,200 euro. Pe de altă parte, motorizarea T6 porneşte de la 48,800 euro în echipare Momentum şi de la 52,300 euro în echipare de top Inscription. De aici rezultă că nişte

exemplare burduşite cu toate
opţionalele plăcute, precum maşinile noastre din test, tot vor ajunge să coste în jur de 60 de mii de euro, dar, fireşte, nu e neapărat să bifaţi chiar liste lungi de tot de opţionale. Totuşi, preţul interpretărilor de top îl apropie de V90 Cross Country de interpretările de top comparabile din taberele concurenţilor premium, ba chiar pe alocuri la unele motorizări poate fi şi mai accesibil. Modelul suedez concurează, însă, până sub motorizările opulente, pentru că nu are propulsoare V6 de cilindree mai mare care să concureze cu ipostazele desăvârşite ale modelelor concurente premium. Dar, pentru ţara noastră acele propulsoare imense pentru aceste automobile sunt mult prea puţin relevante.

Verdict: noul Volvo V90 Cross Country

După testul ăsta, ţin să-i dau dreptate frazei scăpate de cei de la Volvo şi să fiu de acord că noul Volvo V90 Cross Country este o maşină mai de offroad chiar decât SUV-ul XC90! Poate părea paradoxal, dar aşa este! Noul Volvo V90 are o gardă la sol mai înaltă, o suspensie cu o capacitate de absorbţie

mult mai bună şi o geometrie ce-l recomandă pentru escapade mai îndrăzneţe în locuri mai puţin prietenoase! Anume garda la sol mult mai mare îl avantajează în faţa concurenţilor! Iar sistemul de tracţiune integrală, deşi i-am găsit o ipostază atipică, reacţionează aproape întotdeauna adecvat solicitărilor de teren peste care „păşeşte” maşina, aşa că te scoate din impas.

Noul break cu capacităţi sporite de trecere e astfel o maşină mult mai plenară decât un S90 sau un V90 chiar, oferind acelaşi nivel de confort la bord, aceeaşi ambianţă de confort absolut şi de inteligenţă hi-tech, dar aducând în plus şi capacităţi de înaintare în cele mai cutezante situaţii. Ei bine, o limuzină S90 rămâne oricum o mostră supremă de eleganţă artistică, pe care break-ul nu e în stare s-o echivaleze, dar în materie de senzaţii pe care le poţi obţine ca şi posesor la bord, un V90 Cross Country îţi deschide în faţă o

gamă de experienţe mult mai diversă, mai interesantă şi mai intrigantă! Şi aici voi spune din nou că noi, cei de la PiataAuto.md, am considerat dintotdeauna aceste break-uri cu capacităţi sporite de trecere ca fiind printre cele mai interesante tipuri de automobile din lume, care oferă posesorilor şi ocupanţilor nişte experienţe unice, luând tot ce e mai bun din toate segmentele populare de automobile. Vă amintiţi, cu un asemenea break am ajuns şi în deşertul Sahara? Iar acum imaginaţi-vă că V90 Cross Country e un Volvo, iar asta

înseamnă că o asemenea maşină va însemna şi siguranţă la un maxim absolut pentru familia Dvs.! Şi asta nu e doar o declaraţie, la testul ăsta am avut ocazia să vorbim şi cu şefa întregului departament ce dirijează elaborările de siguranţă la Volvo şi am putut să ne convingem încă o dată cât de umană este toată filosofia siguranţei la Volvo, cât de axată pentru scenariile vieţii reale imprevizibile, cât de multilateral e tot ce se face la Volvo în această direcţie. „Noi nu creăm măsuri de siguranţă de dragul EuroNCAP sau a oricărui alt test de siguranţă, noi creăm siguranţa

maximă pentru viaţa adevărată” – zic cei de la Volvo. Şi cu siguranţă te-ai simţi bine ştiindu-ţi familia protejată la bordul unei asemenea maşini. Iar tu poţi s-o faci atunci liniştit pe bărbatul explorator, care vrea să cucerească noi culmi, care vrea să evadeze împreună cu familia spre frumuseţile planetei de lângă noi, cu dealuri şi văi, cu munţi şi cu cer, cu lacuri şi cu râuri, cu drumuri pustii ce duc în locuri extraordinare.

Ilie Toma