TEST DRIVE: Volkswagen Tiguan

Poate suna ciudat să vorbim despre un model ca despre unul nou la peste doi ani după lansarea sa pe piaţa europeană, însă anume atât de lung a fost drumul actualei generaţii Volkswagen Tiguan de la lansarea sa până a ajunge în Moldova.
Iar odată ce noua generaţie a SUV-ului german a ajuns, în sfârşit, în Moldova, am mers de zor să o testăm, mai ales că ţinem minte bine şi precedenta generaţie Tiguan din câteva teste efectuate de noi. Pe lângă asta, am avut de curând o experienţă specială şi cu un frate de platformă tehnică a lui Tiguan, Karoq, cu care am mers într-o lungă expediţie arctică la bordul unei întregi caravane. Aşa că eram extrem de curioşi cum ne va părea noul Tiguan.

Prezenţă intrigantă

Noul Tiguan arată foarte bine, într-atât de bine, încât atunci când a fost expus pentru prima dată la un salon auto internaţional, mai multă lume l-a numit drept „cel mai frumos Volkswagen” lansat în ultimii ani. Tiguan păstrează liniile ascuţite actuale ale mărcii, dar în acelaşi timp le asigură o tranziţie plăcută la scară mai largă, de SUV.
Noua generaţie e simţitor mai lată şi mai lungă decât precedenta, sugerând şi mult mai mult spaţiu rezervat habitaclului. Totuşi, înălţimea e un pic mai mică, dar asta nu e neapărat o problemă dacă se asigură o componenţă inteligentă a interiorului.

La exterior, Tiguan poate veni în câteva interpretări de design, inclusiv una destinată escapadelor mai frecvente de offroad, cu mai multă protecţie pe partea inferioară a caroseriei şi cu unghiuri de atac şi degajare un pic mai bune.
Fabricat în Rusia

Mmmmda. Noul Tiguan se fabrică în mai multe locuri de pe glob, inclusiv în Wolfsburg, Germania, dar exemplarele importate în Moldova sunt fabricate la uzina din Kaluga, Rusia. Uzina rusească a avansat suficient de mult încât să nu mai practice doar asamblare de componente majore într-un tot întreg, aşa cum a început în perioada primului Tiguan, ci să desăşoară o producţie de ciclu complet.
Fireşte, stereotipurile din minţile noastre, fortificate adeseori de fapte reale, ne-au determinat să privim îndoielnic originea producţiei noului Tiguan, aşa că vom atrage o atenţie deosebită calităţii asamblării şi a materialelor pe parcursul acestui test. În acelaşi timp, experienţa noastră din alte câteva teste drive cu modele asamblate în Rusia ne-a demonstrat că pot exista modele cu o calitate foarte demnă a asamblării, chiar dacă ele vin de la o uzină din ţara răsăriteană.

Interior

Detaliul pe care îl observi imediat la interior, de la volan, sunt cadranele digitale de bord, care arată foarte hi-tech şi care pot fi personalizate în afişaj cu informaţiile care îţi sunt cele mai necesare la drum. Dar este o dotare opţională, nu una standard. Totuşi, disponibilitatea acesteia e deja un avantaj, întrucât mulţi dintre concurenţii lui Tiguan n-o pot oferi nici măcar opţional.
Designul interior este germanic de strict şi previzibil, ceea ce înseamnă o ergonomie bună, cu care te adaptezi imediat. Doar butonul de pornire a motorului, poziţionat pe tunelul central, lângă levierul cutiei, e mai neobişnuit şi încă mai ai tendinţa să opreşti motorul din altă parte.
Calitatea materialelor e în general bună, bordul fiind acoperit cu polimer moale în partea superioară, dar materialele din jumătatea de jos par un pic mai rugoase decât pe exemplarele europene. Pe partea vizibilă toate alinierile componentelor sunt corespunzătoare, fără spaţii neregulate. Dintr-o parte, pe spaţiul lateral lăsat după deschiderea uşilor, se mai pot vedea mici păcate de aliniere.
Scaunele exemplarului nostru sunt tapisate cu material textil pe margini şi un soi de Alcantara pe centru, o combinaţie mai rară, dar care se poate dovedi foarte practică. Există multe spaţii de depozitare la interior, inclusiv sertare uriaşe în tavan, pe centru, dar şi spaţii pentru sticle mari în portiere, acele spaţii fiind căptuşite cu material textil.
Vizibilitatea şi poziţia la volan sunt plăcute, scaunele având şi un sezut lung, ce dă senzaţia unei extensii suplimentare lângă genunchi.

Pasagerii din spate beneficiază de un spaţiu foarte generos, cu rezervă mare la genunchi, pe înălţime, dar şi pe lăţime. Tunelul central e ieşit simţitor în evidenţă la versiunea testată de noi, cu tracţiune integrală, ceea ce l-ar incomoda pe un al treilea ocupant al banchetei, dar ceilalţi doi ocupanţi au parte de spaţiu mai mult decât suficient. Exemplarul testat de noi are chiar şi mese încorporate în scaunele faţă, destinate pasagerilor spate.
Şi unghiul banchetei e înclinat corect, sugerând un confort demn la drum lung. Bancheta poate culisa înainte şi înapoi, pentru a spori spaţiul din portbagaj, însă în asemenea caz nu mai vorbim de aceeaşi generozitate la spaţiul pentru genunchi. Aşa că e mai bine s-o lăsaţi în cea mai depărtată poziţie.
Portbagajul nu e foarte mare, podeaua lui fiind înălţată de existenţa unei roţi de rezervă, dar are o gură de acces mare şi spaţii de depozitare pe lateral, care-i sporesc practicismul. Hayonul e acţionat electric, iar înălţimea deschiderii poate fi ajustată pentru parcările cu poduri mai joase.

Senzaţii de condus

Primele ciudăţenii cu iz estic s-au făcut simţite chiar din prima clipă a condusului. La apăsarea scurtă a indicatorului de direcţie nu există efectul de aprindere de 3 ori a luminii de direcţie, ca şi la modelele europene, ci doar o singură dată, exact atât cât manivela indicatorului generează contact. Ca să indici schimbarea benzilor, spre exemplu, trebuie să acţionezi indicatorul, apoi să-i opreşti, spre deosebire de Tiguanul european, care dispune de această funcţie elementară.
Mai apoi, există diferenţe la configuraţia inginerească. Noi conducem un Volkswagen Tiguan cu motor diesel 2.0 TDI de 150 CP, cuplat la o cutie de viteze automată cu 7 trepte, DSG, dotat şi cu sistem de tracţiune integrală. Acest motor există şi pe versiunea europeană a lui Tiguan, ba chiar şi pe fratele de platformă din Cehia, de care vorbeam mai sus. Doar că Tiguanul din testul de azi, fiind produs în Rusia pentru pieţe cam străine de normele ecologice, nu dispune nici de sistem de tratare a emisiilor prin aditiv AdBlue, nici măcar de filtru de particule, DPF! Pe de o parte, lipsa acestor elemente înseamnă şi lipsa oricăror viitoare bătăi de cap pentru proprietarii autohtoni în exploatare, precum grija ca filtrul DPF să fie tratat corect. Însă, de cealaltă parte, un asemenea Volkswagen Tiguan nu se încadrează în normele de emisii Euro 6, ba chiar nici în standardul anterior, iar asta înseamnă că, din punct de vedere legal, lui nu i se va permite accesul în oraşele europene pe măsură ce restricţiile se vor extinde.
Fiind lansat primul dintre toate SUV-urile grupului Volkswagen de pe aceeaşi platformă, Tiguan beneficiază şi de opţiuni un pic diferite de motorizări. Spre exemplu, pe Tiguan nu se regăseşte noul motor pe benzină, de 1.5 litri TSI, ci ipostaza mai timpurie de 1.4 litri TSI, dar care livrează tot 150 CP, sau 125 CP pe versiunile incipiente. În Uniunea Europeană acest motor de pe Tiguan a fost deja dotat cu filtru de particule, dar, fireşte, nu este şi cazul motorizării similare disponibile în Moldova, ce provine din Rusia. Totuşi, s-ar putea ca la facelift acest motor să fie înlocuit de mai noul 1.5 TSI.
O altă parte extrem de curioasă e că noul Tiguan nu dispune decât de suspensie spate multilink, indiferent de puterea motorului sau de tipul de tracţiune ales, spre deosebire de fraţii de la Skoda şi Seat. Asta e, fără îndoială, un plus major pentru ţinuta de drum, iar noi intuim că astfel germanii au vrut să-l diferenţieze pe Tiguan mai clar de fraţii de platformă.
Volkswagen Tiguan e şi mult mai generos cu disponibilitatea tracţiunii integrale, ea nefiind posibilă doar cu motorul incipient 1.4 TSI de 125 CP. În rest, toate motoarele superioare sunt disponibile cu tracţiune 4MOTION, iar motoarele sunt multe la alegere – 2.0 TDI de 150 CP la capitolul diesel şi tocmai 3 motoare la capitolul benzină, 1.4 TSI 150 CP, 2.0 TSI 180 CP şi 2.0 TSI 220 CP. Astfel, gama de putere este mai largă, cei care-şi doresc parametri dinamici mai generoşi având la alegere motorizările de top pe benzină, e 180 CP şi 220 CP. Pe de altă parte, aşa cum spuneam, propulsoarele mai noi – 1.5 TSI şi 1.6 TDI – nu sunt disponibile.
Aşadar, noi conducem unicul motor diesel disponibil în Moldova pentru Tiguan, 2.0 TDI de 150 CP, pe care-l cunoaştem deja bine de pe fratele ceh de platformă. Fiind „eliberat” de filtre şi sisteme de tratare, ne aşteptam să descoperim un motor ceva mai emancipat, mai dinamic, mai dornic să prindă turaţii, însă am descoperit exact inversul. Motorul împinge, dar o face parcă un pic mai sfios decât aceeaşi motorizare de pe fratele ceh. Cutia mai ezită un pic la retrogradare, iar motorul pare destul de ţinut în frâu, evitând să te împingă în scaun.

Am apăsat cu putere pedala de acceleraţie în mai multe episoade succesive şi tandemul dintre motor şi cutie a început a reacţiona mai bine. Dar oricum senzaţia unui dinamism un pic mai moderat a rămas prezentă. Ea poate fi parţial provocată şi de anumite setări un pic diferite ale versiunii venite din Rusia, dar şi de greutatea un pic mai mare. Ruşii vor fi cu siguranţă foarte precauţi în procesarea cuplului şi a acceleraţiilor culminante prin cutia de viteze DSG.
Uzina rusească mai menţionează că versiunea produsă de ei e mai bine izolată fonic faţă de cea europeană, dar, în condus, nu am simţit o diferenţă notabilă între Tiguan şi fratele ceh. Totuşi, despre Tiguan se poate spune că e un model relativ bine izolat fonic. Sistemul audio prezent pe exemplarul nostru e un pic mai bun decât cel de bază de pe fratele ceh. Ambele modele pot oferi, însă, sisteme audio ceva mai calitative şi mai puternice.

Când am deschis capota, am zărit un soi de polietilenă dinspre spaţiul de după aripă. Am constatat că acolo sunt nişte bureţi înveliţi în polietilenă, fapt care ori face parte din izolarea fonică suplimentară, ori din protecţia împotrivă pătrunderii apei în acele zone. Mai există noduri de cablaje tratate mai arhaic, cu bandă izolatoare, dar asemenea detalii sunt prezente şi pe modelele de fabricaţie europeană.
Ţinuta de drum a maşinii, însă, e foarte bună şi bine închegată. Suspensia e destul de fermă în reacţii, dar în acelaşi timp relativ moale la tratarea gropilor şi denivelărilor. Şocurile mai mari se mai transmit la interior, dar în general tratarea e destul de silenţioasă. Iar graţie suspensiei multilink pe spate, Tiguan păstrează o manevrabilitate bună la abordarea virajelor.
Am ajuns şi la un sector în care asfaltul sfârşise, iar după el aveam în cale un drum lung de prundiş. Am putut merge pe el cu o viteză de 70 km/h, păstrând o bună aderenţă, iar în habitaclu nu aveam parte de zgomot infernal, aşa că noul Tiguan a trecut cu bine testul absorbţiei suspensiei. Mai mult ca atât şi foarte important pentru o maşină analizată din perspectiva asamblării în Rusia, nici măcar la o asemenea viteză pe prundiş provocator componentele din habitaclu n-au scos sunete şi vibraţii. Prin urmare, la calitatea asamblării interiorului, putem să-i dăm o notă foarte bună lui Tiguan.
Am încercat mai multe echilibrări pe diagonală,cu deschiderea uşilor şi a hayonului – din nou un test mai mult actual din perspectiva originii maşinii, însă şi aici Tiguan s-a descurcat bine. Toate uşile de închid şi de deschid bine, inclusiv hayonul acţionat electric, aşa că integritatea structurală şi rigiditatea torsională ale acestui exemplar sunt comparabile sau chiar identice cu cele ale unui Tiguan asamblat în Germania.
Sistemul de tracţiune integrală e unul part-time, aşa cum era şi la generaţia precedentă, însă pe noul Tiguan e mult mai inteligent, cu mult mai multă informaţie adunată de la senzori. Noi l-am condus într-o zi caldă de primăvară, însă, la un moment dat, când înaintam pe un imaş verde, am sesizat că roţile încep a derapa şi atunci am constatat că avem o mică mlaştină dedesubt. Am continuat să înaintăm constant, dar foarte îngrijoraţi să nu împotmolim. Deşi maşina înainta cu derapaje simţitoare, Tiguan nu s-a oprit, ci şi-a continuat înaintarea până ne-a scos la uscat. Toate astea în regim normal de condus, nu în cel destinat offroad-ului, pentru că Tiguan are câteva regimuri. Aşa că sistemul 4x4 e foarte similar celui de pe fratele ceh, pe care noi l-am lăudat foarte mult prin zonele arctice, cu senzaţia minoră că pe Tiguan viteza de reacţie un pic mai lentă, fapt ce ar putea fi de asemenea explicabil prin temperaturile primăvăratice de afară, în loc celor polare. Aşadar, e un sistem 4x4 part-time, dar care va interveni prompt, de cele mai multe ori cu premeditare, atunci când veţi avea nevoie de el.
Preţuri şi verdict: Volkswagen Tiguan

Preţul de start pentru noul Tiguan în Moldova este de 19,435 euro, valabil pentru versiunea 1.4 TSI 125 CP cu tracţiune faţă şi cutie manuală, în dotare de bază. Cea mai accesibilă versiune 4x4 costă 21,064 euro, iar cea mai accesibilă combinaţie cu tracţiune 4x4 şi cutie automată costă 23,420 euro.
Dieselul 2.0 TDI de 150 CP, testat de noi, vine doar cu cutie automată şi doar cu tracţiune integrală, pornind de la 27,185 euro, un preţ care e deja destul de piperat. Cu toate dotările opţionale, maşina de test a ajuns să coste peste 30,500 euro.

Pe fratele ceh, motorizarea diesel de 150 CP cu cutie automată şi sistem 4x4 a fost extrem de eficientă, în cele mai dure condiţii de iarnă. Astăzi, Volkswagen Tiguan n-a fost atât de eficient în scurta distanţă pe care l-am condus, indicând la final un consum mediu de 8.4 litri/100 km. Bănuim, însă, că se pot obţine şi cifre mult mai optimiste cu Tiguan 2.0 TDI.
Per total, Volkswagen Tiguan e un model foarte interesant şi consistent, cu multe dotări cu iz hi-tech, care-l evidenţiază printre concurenţi. E simţitor mai spaţios şi mai confortabil decât predecesorul său, iar ţinuta de drum e excelentă, aici Tiguan câştigând în faţa multor concurenţi de-ai săi, care vin cu bară de torsiune pe versiuni incipiente. Gama largă de motorizări îl face de asemenea atractiv, dar trebuie să ţineţi cont şi de specificul acestora de a nu se conforma standardelor de emisii europene, care v-ar putea crea eventuale incomodităţi pe viitor.

Asamblarea în Rusia îi aduce anumite difrenţe şi ciudăţenii deci, printre care şi logica indicatorului de direcţie sau izolarea fonică diferită cu elemente curioase. De asemenea, la o inspecţie dedesubtul maşinii se observă anumite zone oxidate din start, cu un aspect pe care nu l-am observat la fratele de platformă, asamblat în UE. Nu ştim ce va demonstra Tiguan în timp prin prisma locului asamblării sale, dar în ziua testului ne-a lăsat impresia unei calităţi demne de asamblare, inclusiv atunci când l-am forţat la viteze mari prin vibraţii de prundiş.
Ne-a fost interesant dacă Tiguanul asamblat la răsărit nu se deosebeşte la dotările de siguranţă elementară, iar răspunsul e liniştitor: modelul vine cu 6 airbag-uri standard şi sistem ESC, aşa că putem spune că germanii n-au făcut rabat la siguranţă odată cu activarea producţiei răsăritene a modelului.
Deci, până la urmă Volkswagen Tiguan e un model plăcut şi interesant, iar preţuriel lui concurează mai ales în zona cu dotări mai generoase în comparaţie cu concurenţii, la cele incipiente fiind devansat. Totuşi, dacă mergem în cealaltă extremă, la un nivel foarte generos de dotări, atunci Tiguan are în zilele nostre foarte mulţi concurenţi care vă pot face din ochi la preţuri cel puţin la fel de atractive, venind şi cu origini mai liniştitoare. În forma în care vine în Moldova, nu e o alegere pe care s-o faci cu sufletul, din prima, dar în acelaşi timp fanii care vor anume Volkswagen ar trebui să rămână încântaţi pe termen lung de exploatarea acestui model.
3
20,871
GALERIE FOTO (60 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!