Testul ăsta drive şi-a aşteptat apariţia multă vreme. Am condus această KIA Stinger la sfârşitul verii, atunci când am fost cu colegul Dan Untură, timp de o săptămână prin cele mai frumoase drumuri ale României, cu câteva din cele mai interesante modele sportive ale momentului. Şi înainte de asta aşteptasem mult să conduc o Kia Stinger — un prim sedan sportiv al mărcii coreene, în care s-a regăsit ingrediente savuroase precum tracţiunea spate, un motor V6 şi multă dorinţă de a alerga la turaţii maxime! Din păcate, prin Moldova n-am avut oportunitatea unui asemenea test, deşi se zvoneşte că un exemplar Kia Stinger îşi aşteaptă de multă vreme clienţii într-un showroom Kia din Chişinău.
Dar să revenim la chestiile gustoase, trăite pe viu. Şi să vă zicem cum se simte, de fapt Kia Stinger!
Fanii modelului şi ai mărcii ar putea şti deja că există atât versiuni cu tracţiune spate, cât şi cu tracţiune integrală. Iar pe lângă gustosul motor V6 din ipostaza de top, există şi motoare mai mici, de 4 cilindri, ba chiar şi dieseluri! Dar, din fericire, noi avem azi cea mai plenară versiune posibilă — o Kia Stinger GT, cu motor V6 de 3.3 litri şi cu tracţiune integrală permanentă! Să-i dăm bice!
Apetisantă pe dinafară. Curioasă pe dinăuntru.
Nu pot să nu recunosc că maşina asta arată chiar mai bine pe viu decât în imagini. Am tot văzut-o câteva zile la rând până am apucat s-o conduc şi eu. Şi de fiecare dată când o priveam, îmi reconfirmam da, Stinger arată foc!. Chiar dacă unii dintre noi ziceau că silueta sa vrea să ne amintească de prima generaţie Audi A7. Arată bestial de bine oricum!
Abia când am urcat, în sfârşit, la volan, mi-am dat seama cât de joasă e maşina asta, de fapt. Adică o vezi pe dinafară că e foarte lungă şi joasă în acelaşi timp, dar nu înţelegi ce înseamnă cei 1.40 metri înălţime totală decât când urci la volan. Eu, omul de 1.87 metri înălţime, prefer să conduc maşinile cu caracter sportiv cu o poziţie cât mai coborâtă a scaunului. Am coborât la maxim şi scaunul lui Stinger. Dar oricum, mai aveam deasupra capului spaţiu liber de maxim 2-3 degete. Un om de vreo 1.95 metri şi mai mult ar putea sta cu capul lipit de plafon.
În interior, designul e mai pestriţat, în sensul în care prin unele locuri se simte atenţia la detalii demnă de o maşină cu caracter sportiv şi pretenţii premium, iar în altele se simte lipsa ei. Spre exemplu, centrul volanului pare a fi luat de la vreun Soul de generaţie precedentă, lipsându-i orice contur sau inserţii, fiind vorba doar de un cerc negru tras de jur împrejur. Pielea roşie perforată ar trebui de asemenea să mă inspire la sportivitate şi să-mi amintească de roşul bestial de dinafară al maşinii, dar adevărul e că arată un pic a kitsch din cauza calităţi mai mediocre.
Scaunele, însă, sunt profilate excelent şi au un suport lombar şi lateral foarte bun, aşa cum se cuvine unei sportive. Mai târziu aveam să aflu şi cât de multă nevoie are Stinger de acest suport.
Planşa de bord, per general, e cam pustiită în design. Pe centrul ei domină trei guri de ventilare mari, circulare, cu design inspirat din cel al turbinelor... Dar, ca să vorbim pe de-a dreptul, acestea par identice cu cele din modelele Mercedes. Până şi se închid la fel.
Aşa că în scurt timp de simţi ca-n mijlocul unui amalgam de elemente de design inspirate de la alte mărci premium. Dar noi n-am prea venit să judecăm designul aici. Am venit să turăm inima acestei maşini roşii!
Kia Stinger GT. Cum se conduce?
Primii kilometri i-am parcurs relativ domol, pentru că eram încă în zone urbane. Dar micile ciudăţenii s-au lăsat observate din start. Prima şi cea mai enervantă de ele, care mi s-a părut enervantă pe tot parcursul testului, e faptul că la acţionarea uşoară a indicatorului de direcţie, el nu va aprinde lumina de direcţie de 3 ori, ci de... 7 ori! Ce??? De 7 ori? Asta te face să pari întotdeauna un şofer stângaci şi uituc în trafic, care a tras de manivelă şi a uitat să deconecteze indicatorul de direcţie. Adică, nu văd nici o explicaţie logică pentru treaba asta!
Motorul sună dulce, frumos, chiar şi atunci când îl conduc mai moderat. E un V6 twin-turbo sub capotă, care dezvoltă 370 CP, cu mici variaţii de putere în funcţie de ţara în care se livrează maşina. Graţie turboaspirării, şi cuplul maxim e super generos — 510 Nm! Mmm!
Şi în condus, motorul lui Stinger GT chiar se simte o miere dulce a ingineriei. Sunetul, dar şi forţa pe care o livrează cu uşurinţă, sunt de natură să te cucerească imediat! Da, maşina asta are forţă să te lipească bine de scaun în acceleraţii şi atunci când mă gândesc că eu conduc o Kia cu asemenea senzaţii, respectul faţă de ea mi se amplifică şi mai mult!
Şi dacă motorul e foarte elastic, cutia e un pic mai neutră, mai amorfă. Uneori, la turaţii mai înalte, schimbă mai prompt, alteori, la turaţii mai joase, e mai evazivă. Regimul manual, activat prin padele, ascultă binişor, dar şi aici există mici întârzieri uneori. E curios şi faptul că odată ce-ai activat regimul manual cu o padelă îl poţi opri doar cu apăsarea lungă a padelei +. Dacă vei conduce pur şi simplu în regim constant după un episod mai sportiv, maşina nu va trece automat în regim D, ca la alte modele.
Dar călătoria noastră sportivă prin România n-a fost doar despre drumuri drept şi întinse, pe care să circulăm domol. Am ajuns şi pe serpentine savuroase, şi prin locuri pustii, pe unde am putut în sfârşit să punem la treabă această Kia Stinger GT aşa cum se cuvine unui sedan de 370 CP!
Ooooo! Ce sunet scoate motorul la turaţii mari! Oh, ce te împinge de bine în scaun! Direcţia, senzaţiile din volan, sunt mai de şcoală veche, mai apropiate de ceea simţeam în epoca servodirecţiilor hidraulce, nu a celor electrice de acum. Şi asta ar putea fi un plus mare pentru amatori de sportivitate mai brută!
Dar în viraje se face simţit şi călcâiul lui Ahile de pe Stinger GT. Greutatea sa. Maşina asta chiar e foarte grea, cu motorul ei V6, cu sistemul de tracţiune integrală permanentă, cu dimensiunile ei, cu suspensia admirabil de complexă pe puntea spate şi doar un McPherson pe puntea faţă, dar şi cu o experienţă mai scurtă în acest sens a celor de la KIA. Da, Stingerul nostru cântărea la gol aproape 2 tone, adică 1,980 kg cu tot cu opţionalele de pe el. Iar asta, dacă e să-l comparăm cu E-Class E450 4MATIC, spre exemplu, înseamnă vreo 140 kg în plus. Ca să vă pară şi mai impresionant, aflaţi că SUV-ul Kodiaq RS din expediţia noastră e mai uşor decât această Kia Stinger GT! Da, Kodiaq RS e cam cu 100 kg mai uşor decât Kia Stinger GT!
Aparent, mai există maşini sport mai grele, iar cumva inginerii reuşesc să menajeze relativ bine greutatea prin construcţii complexe ale suspensiilor, frâne, lăţimi potrivite ale anvelopelor şi multe alte mici perfecţionări. Însă la Kia Stinger GT această greutate excesivă se simte de fiecare dată când ajungi să iei la limită un viraj stâns, cu viteză mare. Dacă abordezi un viraj mai puţin extrem, chiar şi cu niţică apăsare de acceleraţie, Stinger GT îţi va sugera că are o ţinută de drum excelentă. Însă atunci când ajungi în viraje cu adevărat strânse, maşina devine nesigură, aderenţa pierzându-şi-o când puntea faţă, când cea spate, şi tot tabloul se simte un pic imprevizibil, iar tu te vezi nevoit să frânezi pur şi simplu, pentru că altfel te învinge forţa centrifugă. Pentru că Stinger GT vrea să fugă în afară, atunci când abordezi la limită aceste viraje strânse.
Cam aşa se simt şi frânele Brembo, cu care e dotată ediţia Stinger GT. Aparent, sunt frâne mai puternice, ajustate pentru talia şi puterea maşinii. Dar, la frânările intense, la limită, simţi din nou greutatea mare a maşinii şi trebuie să ţii cont de ea.
Dar, de îndată ce treci virajul, apeşi din nou pedala şi motorul îţi readuce zâmbetul pe buze şi fiorul sportivităţii în urechi. Doar că pe urmă aveam să descopăr că şi sunetul e niţel falsat de sistemul audio harman/kardon. Am descoperit că eu condusesem maşina cu amplificarea activată, fără a schimba tonul motorului, adică sistemul audio pur şi simplu îmi amplifica sunetul natural al motorului. Odată ce l-am deconectat, toată epopeea accelerărilor a devenit mai silenţioasă. Aş fi apreciat mai multă naturaleţe aici, una de natură mecanică. Nici sistemul audio, de fapt, nu străluceşte de fidelitate. Da, are subwoofer şi bass-uri adânci, dar parcă vrea să impresioneze doar prin asta şi mai puţin prin fidelitatea sunetului.
Suspensia e ajustabilă în funcţie de regimurile de condus, dar nici ea, nici direcţia, nu-şi modifică radical caracterul când treci în regim Sport, spre exemplu. Sunt doar mici variaţii, esenţa rămânând aceeaşi.
Am ajuns spre seară cu un consum de vreo 12.5 litri/100 km, deşi per total n-am chinuit foarte mult maşina. Dan a apucat s-o chinuie pe relief mai solicinant şi avea 14.5 la sută. În fine, aţi înţeles că nu puteţi miza pe cifre foarte eficiente, dacă aţi optat pentru cel mai delicios motor de pe Stinger. Dar eu zic că un alt motor decât acest V6 nici nu prea are sens pe maşina asta.
În Moldova nici nu mai există un price-list pentru Kia Stinger, din păcate, într-atât de lipsite de speranţă sunt vânzările ei. În România un Stinger cu motor 2.0 benzină începe de la 33,800 euro, dar ceea ce am condus noi, adică o Kia Stinger GT cu motor 3.3 V6 şi tracţiune AWD, porneşte de la 48.195 euro. Cu tot cu opţionale, estimaţi un preţ de peste 50,000 euro pe ea.
Şi tocmai aici vin şi gândurile finale. Am judecat-o aspru, criticându-i greutatea şi comportamentul în viraje dat de acest simptom tocmai pentru că modelul ăsta s-a avântat să concureze într-un segment premium, atât prin preţul de peste 50 de mii de euro, cât şi prin puterea sa de peste 350 CP. Şi aparent, are foarte multe ingrediente care să-l facă să concureze demn în acel segment. Îi lipseşte doar un pic de armonizare a lor, care se învaţă din experienţa unor generaţii de modele.
Dar, în acelaşi timp, dacă facem un zoom out şi ne amintim că noi vorbim aici de o Kia, vă voi spune cu mâna pe inimă că e una din cele mai admirabile maşini conduse în ultima vreme. Şi e admirabil însăşi faptul că cei de la Kia s-au încumetat să lanseze aşa ceva! Kia Stinger GT e o realizare doar prin lansarea sa, într-o lume în care celor care îndrăznesc să se lanseze în liga veteranilor li se pune capac prea repede. E o victorie însăşi faptul că o analizăm în comparaţie cu Mercedes-Benz E 450 4MATIC sau BMW 540i xDrive. Da, nu e la fel de perfecţionată şi echilibrată în micile detalii inginereşti. Dar e un manifest al entuziasmului unei companii mai mici, care ne-a demonstrat că poate crea ceva cu totul admirabil! Iar noi am vrea în lumea asta auto a noastră cât mai multe asemenea modele, născute din încăpăţânare şi entuziasm!
Dan Untură despre Kia Stinger GT: Kia Stinger, cea mai grea maşină din coloană a trecut cu brio serpentinele de pe la Cheile Dobrogei în pofida faptului că cântăreşte puţin sub 2 tone. Da! E aproape de 2 ori mai grea decât Mazda MX-5, cea care era în faţă şi care aşa şi n-a reuşit să se rupă de noi. Ştiti de ce? Cristiana Oprea a fost la volan după amiază pe meleagurile Dobrogei. Ea e de vină.
Peisaje pitoreşti, muzică bună în boxe şi aproape 400 de cai ţinuţi strâns în frâu de mâinile ei! Ce să zic — n-a fost rău deloc să-i fiu astăzi copilot. E pentru prima dată când am avut siguranţă totală la intrarea în curbe din alea în care tot cauţi cu piciorul frâna fiind pasager. Azi n-a fost cazul. Totul a fost sub control. Sigur. Feminin.
Prima parte a zilei însă am condus eu. Autostrada soarelui şi drumuri naţionale din sudul României. Cine a fost pe acolo, ştie despre ce vorbesc. Carosabilul este departe de ideal pe acolo, dar suspensia McPherson pe faţă şi multilink le spate, adapate electronic, au făcut că să fie cea mai confortabilă maşină pentru drumurile de acolo. Nu ştiu ce-o făcut cei din Civic sau Z4. În Stinger a fost decent. Scaune cu profil sportiv, tapiserie de piele roşie, bare de protecţie profilate frumos şi motorul în V de 3.3 litri şi spaţiu mai mult decât necesar pe bancheta din spate — toate o fac pe aceasta maşină să întrunească calităţile unei berline de familie şi a unei maşini sportive cu care poţi să-ţi iei lejer doza de adrenalină, la necesitate.