TEST DRIVE: Mercedes-Benz GLC facelift. Testăm noile motorizări GLC 300d şi GLC 300 4MATIC

SUV, SUV, SUV şi iarăşi SUV-uri. Tot mai multe modele, cu tot mai multe siluete şi variaţii. Au cucerit lumea cu desăvârşire SUV-urile astea, încât până şi mărcile premium au ajuns să cuantifice câte vreo 40 la sută din vânzări în segmentul SUV-urilor.
Mercedes-Benz a fost unul din pioneri şi astăzi culege roadele. Nu mai vorbim aici de G-Class-ul din 1979, că e clar, însă şi primul ML a venit tot într-o perioadă în care alţi producători premium încă nu lansaseră vreun SUV. În 2018, Mercedes-Benz a vândut peste 800 mii de SUV-uri în toată lumea, iar GLC a fost cel mai bine vândut SUV din gamă. Într-atât de bine vândut, încât familia GLC a ajuns să atingă borna de 1.5 milioane de exemplare vândute de la lansarea lui GLK în 2008 şi continuând cu lansarea actualei generaţii GLC în anul 2015.

Au trecut 4 ani de atunci, lucrurile s-au mişcat repede în lumea auto, aşa că a venit şi timpul unui facelift de mijloc de carieră. Germanii – ca de obicei – au fost mai rezervaţi în a aplica schimbări radicale de exterior, care să sară în ochi de la o poştă. Au preferat să modifice lucrurile doar aşa, niţel, pe dinafară. Însă foarte consistent pe dinăuntru. Într-atât de consistent, încât aproape toate motorizările au sub capote propulsoare noi!
Şi iată că am mers în Germania pentru a testa, alături de jurnalişti din toată lumea, Mercedes-Benz GLC facelift. Ne interesa în special două mari noutăţi ce şi-au făcut loc sup capota lui GLC facelift: noua motorizare GLC 300 4MATIC mild hybrid şi noul diesel OM 654 de 245 CP, de sub capota noii motorizări GLC 300d! Şi anume aceste două noutăţi importante le-am şi testat în Germania, iar astăzi vă vom spune cum se simte fiecare din ele şi căreia dintre cele două am ajuns să-i dăm preferinţă la final! Aşadar, să începem!

Am testat:
• GLC 300 4MATIC (mild hybrid)
• GLC 300d 4MATIC
Ce se poate vedea cu ochiul liber

Aşadar, schimbările estetice sunt discrete şi nu sar prea tare în ochi, dar sunt suficient de notabile, încât să-i confere modelului o briză de prospeţime pentru următorii câţiva ani de carieră. Pe dinafară veţi putea recunoaşte un GLC facelift după forma nouă a blocurilor optice şi a fâşiilor de LED din acestea, mult mai asemănătoare cu fratele mai mare GLE. S-a modificat niţel şi calandrul, şi zona profilările inferioare ale barei de protecţie, dar acestea pot fi observate doar în comparaţie cu versiunea de până la facelift. În schimb, conturul calandrului a devenit mai proeminent şi mai agresiv.
Blocurile optice spate au fost de asemenea actualizate, iar fâşiile de LED-uri de aici amintesc, din nou, de fratele mai mare GLE. Apropo, în faţă farurile full LED beneficiază acum de tehnologia mai nouă MULTIBEAM LED, în loc de LED-urile inteligente cu actuatoare. Acum noile blocuri optice au atât de multe LED-uri în componenţă, că a dispărut necesitatea de a mişca fizic lentilele pentru a crea celulele de umbră, cum se întâmpla anterior.
La interior, modificările sunt, aparent şi mai discrete. Designul a rămas neschimbat, iar marile noutăţi se referă la tehnologii şi multimedia. Aici şi-a făcut loc noul sistem multimedia MBUX al mărcii, însă el n-a debutat cu renumitele două display-uri lipite într-un corp comun, ci a păstrat două entităţi diferite – una cu un display suspendat, poziţionat în partea de sus a consolei centrale, păstând simetria, şi altul luând locul cadranelor analogice de bord. Aşa s-a întâmplat şi la C-Class facelif. Şi sincer, impresia mea subiectivă este că a fost o soluţie mult mai corectă decât dacă se recurgea la cele două monitoare lipite. Designul interior al lui C-Class şi al lui GLC e atât de reuşit, încât era păcat să se strice simetria şi armonia. Aşa – aceste calităţi au fost păstrate, iar GLC arată acum foarte bine la interior – suficient de armonios încât să te simţi într-un interior rafinat, dar şi suficient de hi-tech încât să te simţi într-o maşină demnă de anul din calendar.
Calitatea grafică a acestor display-uri este superbă şi nu lasă loc de vreo critică. Apropo, display-ul central este tactil acum, aşa că se poate naviga şi opera cu el şi apăsându-l direct. Oricum, touchpad-ul central – de formă mai pătrăţoasă acum – a rămas funcţional, iar pe lângă asta comenzile de pe partea dreaptă a volanului operează cu meniul din dreapta, în timp ce cele din stânga, cu meniul din faţa volanului.
Despre sistemul MBUX am mai vorbit şi la alte teste drive recente Mercedes-Benz – nouă ne place logica lui, mult mai bună decât la sistemele multimedia anterioare, dar şi posibilităţile mult mai mari de interoperare cu smartphone-urile moderne, de la conectivitate şi aplicaţii, până la comenzi vocale. E un sistem demn de anul 2019, care să-ţi facă viaţa la bord plăcut de interactivă atât dacă eşti un programator avansat în ale IT-ului, cât şi dacă eşti doar un utilizator distanţat de asemenea funcţii. Dar credeţi-ne, e mult mai interesant să faci uz de toate aceste funcţii avansate în zilele noastre, cu asemenea maşini!
Calitatea materialelor, designul restului componentelor, precum şi nivelele de echipări au rămas cam aceleaşi. Noi am condus mai multe exemplare cu interioare Designo cu combinaţie de alb şi negru, ca arată foarte bine. Nici nu putea fi altfel pentru un interior cu emblema Designo. Sistemul audio Burmester sună în continuare ca un Hi-Fi bun, care-şi merită preţul de vreo 800 euro, cât costă ca şi dotare opţională în Moldova. Nu te copleşeşte prin putere în Watti, însă te impresionează prin calitatea sunetului până spre volumul maxim.
Spaţiul interior şi confortul, aşadar, au rămas la fel ca şi până la facelift. GLC nu e tocmai cel mai spaţios SUV în segmentul său, mai ales în spate, dar nici nu te privează în vreun fel. După mine, anume GLC are mărimea potrivită a habitaclului, perfect pentru o familie cu 2 copii, sau chiar 3, sau chiar pentru o călătorie la drum lung cu 4 adulţi.
Senzaţii de condus: GLC 300 4MATIC (mild hybrid)

Da, am vrut să începem testul cu versiunea mild hybrid, cea care ne intrigă cel mai mult. Apropo, când a apărut C-Class facelift, germanii anunţaseră iniţial că au aplicat tehnologia mild hybrid pe noua motorizare C 200, care făcea uz de un motor nou de 1.5 litri. Noi aşteptam ca şi pe C 300 să debuteze o motorizare mild hybrid, dezvoltată pe baza propulsorului de 2.0 litri, disponibil anterior. Dar la C-Class nu s-a întâmplat, cel puţin deocamdată. S-a întâmplat, însă, la GLC facelift. Aici motorizarea GLC 300 4MATIC a primit un sistem mild hybrid.
Primul mild hybrid Mercedes-Benz pe care l-am testat noi a fost Mercedes-Benz S-Class S450 4MATIC, acolo fiind vorba de un motor nou cu 6 cilindri în linie. La acel motor toate componentele puse în funcţiune de obicei printr-o curea au fost electrificate, iar motorul electric cu rol de demaror şi alternator a fost integrat între cutia de viteze şi motorul cu ardere internă, iar rezultatul e un rafinament formidabil în funcţionare şi o eficienţă incredibilă în consum. Acolo germanii au făcut lucrurile aşa cum puţini s-ar fi încumetat, având o abordare absolutistă, de pe foaie curată până la final.

La GLC 300 4MATIC, însă, s-a recurs la o reţetă mai simplă şi mai răspândită în industrie. Electromotorul cu rol de demaror şi alternator nu s-a montat între cutie şi motor cu ardere internă, ci lângă el, ca un component auxiliar, fiind legat cu motorul cu ardere internă prin curea. Germanii au electrificat aici doar pompa de răcire a motorului, care funcţionează astfel chiar şi atunci când motorul cu ardere internă e oprit, însă au păstrat, de exemplu, compresorul de climatizare acţionat mecanic, prin curea. Şi, fireşte, motorul cu ardere internă îşi primeşte susţinerea de la electromotor tot prin curea. În cai-putere, această susţinere a electromotorului nu pare foarte mare – doar 13.6 CP, însă în cuplu, ea e mult mai impresionantă: 150 Nm.
Toată ideea e că aceşti 150 Nm sunt disponibili imediat, la cele mai mici turaţii ale motorului, şi asigură elasticitatea motorului la turaţii mai joase sau medii, în acea clipă de până la intervenţia turbinei. Turbina, de altfel, tot a fost modificată şi are acum sistem twin scroll, pentru a fi pusă în mişcare în timp mai redus şi a fi mai elastică la turaţii joase. Şi dacă mai luăm în calcul că motorul pe bezină mai livrează 370 Nm şi 258 CP, atunci cifrele devin şi mai interesante. Nu, nu le adunaţi, pentru că electromotorul nu-şi livrează susţinerea sa la turaţiile la care motorul cu ardere internă îşi dezlănţuie forţa maximă, însă îl ajută pe acesta să ajungă mai repede la acele turaţii, asigurându-i un dinamism excelent. Prin urmare, puterea maximă a întregului agregat rămâne tot 258 CP şi 370 Nm. Suficient ca un GLC 300 4MATIC să accelereze de la 0 la 100 km/h în numai 6.2 secunde! Cu un consum mixt promis de vreo 7.1-7.4 litri/100 km!
Abia aşteptam să urc la volanul acestei motorizări, mai ales după ce-am discutat cu unul din inginerii responsabili şi l-am descusut despre specificul tehnic. La întrebarea mea „de ce s-a optat pentru o astfel de amplasare a motorului electric, şi nu ca la motorul de 6 cilindri?” răspunsul a fost logic – pentru că acolo am dezvoltat de la zero motorul, iar aici noul motor M264 a fost dezvoltat pe baza lui M274 şi a moştenit o parte din arhitectură, prin urmare ar fi fost mult mai anevoios să recurgem la asemenea modificări radicale acum. Poate la o nouă generaţie, cine ştie, a zâmbit inginerul.
Din primele senzaţii la volan remarc rafinamentul cu care funcţionează motorul. Pornirea e aproape instantanee, fără sunetul ăla de jumătate de secundă a demarorului. GLC 300 face uz şi de un circuit de 48 V, aşa cum o fac multe modele mild hybrid moderne. Iar prezenţa acelui electromotor puternic permite punerea în funcţiune a motorului pe benzină aproape instantaneu. Dacă ar fi să comparăm cum stau lucrurile în scară ierarhică – la un motor obişnuit cu demaror procesul de pornire a motorului durează vreo 0.50-0.60 secunde, la un S-Class mild hybrid cu electomotor integrat între cutie şi motor durează zero absolut, iar la un GLC 300 mild hybrid – cam 0.05-0.10 secunde. Deci foarte aproape de S-Class.
Merg la turaţii joase de sub 1,400 rpm şi dacă apăs un pic mai tare acceleraţia, chiar am imediat un răspuns de la motor, un răspuns deloc neglijabil, ba chiar văd pe bord şi câţi Nm primesc în acel moment. Turbolag-ul era aproape insesizabil şi pe GLC 300 înainte de facelift, dar acum e o promptitudine nouă, net superioară.
Dacă urcă în turaţii, dinamismul creşte linear şi predictibil, iar motorul sună foarte plăcut şi ritmic, rafinat şi cizelat. Nu-l simţi ca un motor de cilindree mai mică, ce vrea să pună în mişcare cu forţă o maşină mai mare. Îl simţi ca un motor de cilindreea potrivită, bine lucrat, care poate da senzaţii sportive din alea veritabile. De altfel, la cei 258 CP cât livrează motorul din cei 1,991 cm cubi ai săi, avem un randament de aproape 130 CP/litru, demn de un motor de sportcar!
Motorul face un tandem excelent cu cutia de viteze automată cu 9 trepte şi cu sistemul de tracţiune integrală 4MATIC. La aceste motorizări de 4 cilindri sistemul 4MATIC e unul care distribuie cuplul într-un raport fix în faţă şi spate, de 55% în spate şi 45% în faţă, însă în spate acum diferenţialul e unul controlat electronic, pentru traiectorii şi mai precise în viraje, fără intervenţia frânei.

Şi plăcerea de condus a lui Mercedes-Benz GLC 300 4MATIC e formidabilă în rezultat! Direcţia a fost şi mai mult rafinată parcă, devenind şi mai informativă, dar în acelaşi timp şi mai cizelată. Şi aşa GLC avea un volan superb, ca şi la C-Class, dar acum această perfecţiune a fost dusă şi mai sus. Cu jantele şi suspensia pe care o conduc, acest GLC ia şi virajele cu poftă de sedan, foarte aproape de senzaţiile unui C-Class.
Am menţionat de suspensie pentru că şi aici GLC a primit noutăţi. Standard GLC primeşte ca şi până acum amortizoare adaptive în sistem DYNAMIC SELECT. Opţional, ca şi până acum, se poate instala suspensia pneumatică, numită AIR BODY CONTROL, cea pe care o conduc şi eu şi care ajustează individual încontinuu reacţiile fiecărei roţi. Pe lângă asta, a mai apărut o versiune de suspensie, DYNAMIC BODY CONTROL, care e ceva intermediar între cele două, fiind vorba de o suspensie cu arcuri de oţel, dar cu amortizoare apaptive individual, în continuu. Iar pe lângă asta, se poate opta pentru suspensie ridigizată ca parte a pachetului AMG sau nu. Deci, multe de tot. Eu conduc un GLC cu suspensie pneumatică, fără rigidizare AMG. Maşina mea, are, însă, pachetul offroad, care vine cu regimuri specializate de condus în teren accidentat, cu gardă la sol ajustabilă până la 245 mm şi cu scuturi de protecţie inferioară.

Pe asfalt, o conduc şi savurez plăcerea din volan. Cam toate Mercedes-urile din ultima perioadă îmi dau această senzaţie de volan super direct, super informativ, de care maşina ascultă cu acurateţe impecabilă. Iar motorul completează această plăcere de condus!

În regim Sport şi Sport Plus, dinamismul dat de propulsor, se accentuează evident, iar manevrabilitatea maşinii în curbe devine şi mai de neclintit. Ruliul se reduce la un minim pe care îl poţi ierta oricărui SUV, atât timp cât obţii o asemenea savoare în condus.
Iar avantajele acestui sistem mild hybrid nu s-au lăsat aşteptate nici la consum. Ideea e că până la facelift, GLC 300 consuma vreo 11 litri la sută la traseu cu uşurinţă dacă-l conduceai fără fanatism în obţinerea vreunui record de eficienţă şi asta se întâmpla cam la toate SUV-urile de această talie, care aveau sub capotă un motor turboaspirat de 2.0 litri de peste 240 CP. Acum, însă, conducându-l dinamic în regim extraurban amestecat cu mixt, am o medie de 9.0 litri/100 km şi sunt convins că dacă aş mai strădui un pic asupra consumului, aş putea obţine cu uşurinţă vreo 8 litri şi un pic la sută, iar dacă ar fi să merg doar extraurban, într-un regim mai domol, poate chiar şi sub 8 la sută, pe un SUV mare, cu 258 CP la activ! Consumul mare de dinainte era cauzat de acele momente de acceleraţie, când motorul îşi încorda la maxim muşchii pentru a-ţi livra instantaneu dinamismul dorit. Acum încordarea asta a preluat-o electromotorul de la sistemul mild hybrid, iar motorul cu ardere internă e mai relaxat şi mai eficient. Şi mult mai plăcut în condus! Treaba cu mild hybrid-ul chiar funcţionează aici! Şi în eficienţă, pe partea de raţiune, şi în savoare de condus, pe partea emoţională!
Între timp, am ajuns la 8.7 litri/100 km, deşi am mai şi gonit la viteze mai mari pe autostrăzile germane. Nu ştiu încă ce-mi va arăta dieselul, dar cu un asemenea consum maşina asta îmi face deja din ochi tare de tot. Mă apropii de semafoare şi motorul opreşte mai devreme, lăsându-mă să mă apropii pe inerţie, mai economisind. Iar la repornire am acelaşi rafinament întotdeauna. Şi dacă apăs pedala în podea, am un sunet rafinat, frumos, care să însoţească împingerea în scaun a maşinii! Sunt 6.2 secunde până la prima sută, iar asta înseamnă un SUV cu adevărat dinamic. Îmi place, îmi place foarte mult acest motor nou!

Senzaţii de condus: GLC 300d 4MATIC în offroad

Primul meu contact cu noua motorizare diesel a lui GLC a avut loc în offroad. Sub capotă e deja renumitul motor de 1,951 cm cubi (1,950 cm pe unele surse), cu numele de cod OM 654. E un motor cu 4 cilindri în linie, care livrează 245 CP şi 500 Nm pe această motorizare GLC 300d. De fapt, acest propulsor se găseşte în diferite ipostaze de putere pe majoritatea motorizărilor diesel ale lui GLC facelift, înlocuind în totalitate motorul diesel anterior de 2,143 cm cubi. Aici, pe GLC 300d, e cea mai puternică ipostază a lui, cu parametri de putere şi cuplu identici cu cea de pe recent testatul frate mai mare GLE, în versiunea GLE 300d.
Germanii mi-au pregătit un traseu dur de offroad, zic ei. Dar eu vin din Moldova, ţara care duce lipsă de autostrăzi perfecte, nu de offroad, aşa că nu m-am lăsat speriat de ei. Totuşi, conduc un GLC 300d cu pachet offroad, care presupune acum două regimuri de condus în offroad, mai uşurel şi mai extrem, dar şi sistem de camere video la 360 grade, foarte util în offroad, precum şi scuturi de protecţie a părţii inferioare a maşinii, nu doar sub motor, ci şi sub partea mediană a caroseriei.
Şi de aici încolo, dă-i bătaie în offroad! Suspensia s-a ridicat vădit, garda la sol a devenit uriaşă, iar unghiurile de atac ale lui GLC au devenit de-a dreptul îndrăzneţe: 30.8 grade unghi de atac, 24.9 grade unghi de degajare, 19.8 grade unghi de rampă, 35 grade unghi de înclinare laterală, urcare a pantelor de până la 70%. Numai adâncimea apei pe care o poate trece nu prea impresionează – doar 300 mm. Însă probabil germanii sunt precauţi cu rezervă, pentru că admisia modelului e poziţionată mai sus decât 30 cm deasupra pământului.
Am trecut cu brio terenul accidentat, probă după probă. Am condus înclinat pe o parte, de-mi părea că o să mă răstorn. Am coborât cu asistentul la coborâre pe pante abrupte. Am trecut gropi uriaşe în care nu m-aş fi aventurat vreodată cu maşina mea, chiar dacă ar fi SUV. Dar GLC le-a trecut cu bine. Instructorul mă tot convingea să las motorul la turaţii mici să-şi facă treaba. Să nu renunţ prea repede sau să nu apăs prea repede mai mult acceleraţia. Şi sistemele îşi făceau treaba. Chiar şi cu una sau două roţi în aer, distribuţia aia permanentă a cuplului între roţi, ajutată de frânările electronice ale roţilor care-şi pierdeau aderenţa, făceau treabă şi maşina înainta.
Iar apoi a venit o pantă atât de abruptă, încât părea a fi un perete în faţa mea. Erau acele 70% de înclinare. Provocarea a fost să nu apăs prea tare pe acceleraţie, că ar fi fost prea uşor, zice instructorul, dar nici prea puţin, ca să nu pierd forţă şi aderenţă în mijlocul urcuşului. În faţă nu vezi decât cerul de după parbriz – noroc de camerele video. Dar cu dozarea pedalei de acceleraţie n-am avut probleme. Maşina te lasă s-o simţi bine şi roţile au derapat doar un pic la urcare, deşi maşina pe care o conduc are anvelope standard, de asfalt.
Cu pachetul de offroad, GLC se descurcă de minune în aceste probe, care s-au dovedit a fi, totuşi, destul de provocatoare, deşi i-am subestimat la început pe germani. La final, când am dat de o curbă plină cu noroi, am apăsat mai puternic acceleraţia şi am intrat derapând controlat în noroi, într-o predictibilitate absolută. Instructorul a zâmbit satisfăcut, chiar dacă n-am avut timp să-i cer aprobarea înainte de acest impuls al meu. GLC te provoacă.
Şi senzaţia cu care rămâi după condus pe offroad e că, la cât de bine se conduce pe asfalt, nu ţi-ar veni să crezi că se poate descurca atât de bine şi pe teren accidentat. Dar, dacă bifezi acest pachet de offroad, chiar ai asigurate deopotrivă şi savoarea în condus dinamic pe asfalt şi drumuri pline de viraje, dar şi aventurile pline de viaţă acolo unde drumurile asfaltate se termină.
Senzaţii de condus – GLC 300d pe asfalt

Am luat un alt exemplar GLC 300d, cu jante mai mari şi pregătit mai de asfalt. Am resetat consumul la pornire. Şi am pornit.

Senzaţiile de condus îmi sunt familiare de pe alte modele, echipate cu acest motor. Sună bine şi ritmat dacă nu este forţat prea mult, însă dacă-l apeşi mai în accelerări intense, se iţeşte şi răguşeala acustică un pic. Se simte însă şi aici un dinamism bun, mai bun decât la dieselul anterior de 2.1 litri. Însă nu mai bun decât la benzinarul mild hybrid de mai devreme. Propulsorul diesel nu beneficiază de sistem mild hybrid, deci avem un diesel în sensul clasic al noţiunii, dar e un diesel relativ nou, ce a debutat în gama mărcii germane pe actualul E-Class.
Şi se descurcă bine în materie de dinamism cu GLC. E şi firesc oarecum, dacă se descurca şi pe modelul mai mare şi mai greu, GLE. Astfel, GLC 300d e motorizarea pentru cei ce vor neapărat diesel, însă vor un diesel dinamic. E gândită să ofere parametrii similari cu ceea ce ofereau cândva motorizările diesel V6. Şi o face în forţă şi în dinamism, însă nu şi în sunet.
Elasticitatea se simte cel mai bine la apăsările moderate de acceleraţie. Se simte natural, parcă, rafinat. Direcţia motorizării diesel se simte, însă, diferit. Un pic din vibraţiile diferite ale motorului le mai simţi în volan, şi asta îi reduce un pic din rafinamentul total pe care-l simţeam mai devreme. Şi, pe versiunea pe care o conduc şi ruliul din viraje e un pic mai simţitor, deşi diferenţa nu e foarte mare. E vorba tot de suspensie pneumatică.

Nivelul de confort total, senzaţiile de la noul sistem multimedia – sunt aceleaşi, evident. Izolarea fonică este şi ea bună, însă sunetul motorului mai răzbate în interior, mai ales când accelerezi mai intens cu el.
Alergat pe autostrăzile germane, la viteze mai mari, apoi trecând şi câteva orăşele germane, consumul meu a ajuns la 7.4 litri/100 km. E mai mult decât cifra de 5.6 litri/100 km, pe care am obţinut-o în regim exclusiv extraurban, prin Moldova, cu GLE 300d, însă, aşa cum spuneam, aici şi ritmul a fost cu totul altul, mai rapid, mai iute, mai condimentat cu cicluri urbane, mai apropiat de un regim mixt spre urban.
Dacă-l pui în regim Sport şi Sport+, sunetul ăla mai răguşit devine mai interesant, cu un plus de bariton parcă, atunci când îl apropii de forţa maximă. Acolo, în asemenea regim, începe să-mi placă din nou sunetul acestui motor. Deci, îmi place la turaţii mici, când abia se aude, şi la forţă maximă de tot.
Cu cât am condus-o mai mult, cu atât mai tare am început să-i savurez dinamismul. Da, e mai puţin rafinată decât motorizarea mild hybrid de mai devreme, dar dacă ar fi s-o judec în termenii motorizărilor diesel, noul propulsor face, totuşi, o treabă minunată. Şi parametrii dinamici confirmă nişte delicii interesante: motorizarea GLC 300d accelerează de la 0 la 100 km/h în numai 6.5 secunde!

Verdict. Şi ce alegem: diesel sau benzină mild hybrid?

Pe scurt şi răspicat, GLC a primit exact împrospătările care se simţeau necesare după 4 ani de carieră pe piaţă la nivel estetic şi tehnologic, beneficiind acum un sistem multimedia superb de bun, cu care se aliniază din nou printre liderii absoluţi. La nivel estetic schimbările sunt mai minore şi nici nu era nevoie de mai mult.
Odată cu facelift-ul, GLC oferă senzaţii şi mai plăcute în condus, pe care le simţi în volan, direcţia fiindu-i şi mai mult perfecţionată. Arhitectural, suspensia a rămas aceeaşi, cu wishbone dublu pe faţă şi multilink superb pe spate, doar că se poate opta pentru mai multe tipuri de reacţii ale suspensiei şi amortizoarelor. Însă marile noutăţi vin la motoare. Amatorii de diesel au la alegere trei ipostaze ale noului propulsor de 1,951 cm cubi – 163 CP şi 360 Nm pe GLC 200d, 194 CP şi 400 Nm pe GLC 220d şi 245 CP şi 500 Nm pe GLC 300d, cel testat de noi. Motoarele pe benzină au primit sistem mild hybrid, iar asta ne pare şi mai interesant – GLC 200 4MATIC livrează 197 CP şi 320 Nm din 1,991 cm cubi, ajutat de un electromotor de 14 CP şi 150 Nm, iar GLC 300 4MATIC, cel testat de noi, livrează 258 CP şi 370 Nm, ajutat de acelaşi electromotor de 14 CP şi 150 Nm.
Cât costă? Mercedes-Benz GLC porneşte de la 40,380 euro în ţara noastră, fiind disponibil în versiunea cu tracţiune spate GLC 200. Un GLC 200 4MATIC porneşte de la 42,120 euro. E mai interesant să ştim, însă, preţurile versiunilor testate de noi – GLC 300 4MATIC şi GLC 300d 4MATIC. Astfel, bezinarul mild hybrid porneşte de la 48,080 euro în Moldova, iar dieselul GLC 300d – de la 48,680 euro.

Ce alegem? Diesel GLC 300d 4MATIC sau benzină mild hybrid GLC 300 4MATIC?

Ne-a plăcut noul motor diesel, dacă e să-l comparăm cu predecesorul lui, sau cu alte motorizări diesel în sensul lor tradiţional. E simţitor mai dinamic şi mai elastic, şi, cu cei 245 CP şi 500 Nm la activ, se descurcă de minune cu talia şi masa lui GLC.
Dar noua motorizare mild hybrid de pe GLC 300 4MATIC e cu un cap mai sus în termeni de rafinament, dinamism instantaneu şi plăcere totală în condus. Şi paradoxul e că nici în termeni de consum nu e la foarte mare distanţă, mai ales dacă vrei să te mai strădui un pic la eficienţă. Diferenţa noastră de azi a fost de 8.7 faţă de 7.4 litri la sută, deci 1.3 litri la sută diferenţă în consum. Iar dacă mai luăm în calcul şi faptul că în unele ţări benzina deja e mai ieftină ca dieselul, dar şi perspectivele motorizărilor diesel standard, diferenţa de consum absolut a dieselului e undeva şi mai puţin semnificativă prin comparaţia celor două motorizări. Dieselul e o alegere optimă, aşadar, doar dacă aveţi un regim foarte specific de exploatare, cu foarte mulţi kilometri făcuţi anual, în navetele extraurbane permanente. Pentru o exploatare mai obişnuită a unei familii, însă, noi zicem că motorizarea mild hybrid e mult mai indicată, mult mai plăcută.
Şi chiar dacă lăsăm consumul pe planul doi şi punem pur şi simplu ingineria şi plăcerea de condus, noul GLC 300 4MATIC e de departe mai rafinat, mai cizelat şi mai savuros în condus. Scuze, dragă motorizare diesel, dar rămâi o motorizare de nişă. Punctul de atracţie devine GLC 300 4MATIC şi ingineria sa cu adevărat plăcută şi interesantă! Dacă ar fi să aleg astăzi pentru mine una din aceste motorizări, aş alege fără cea mai mică îndoială motorizarea mild hybrid GLC 300 4MATIC! Arareori concluziile sunt atât de clare, dar astăzi concluzia e fără echivoc: benzinarul mild hybrid câştigă detaşat.
0
2,352
GALERIE FOTO (75 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!