TEST DRIVE: Noua generaţie Mercedes-Benz B-Class (W247)

Aşteptam cu nerăbdare acest test drive cu noua generaţie, cea de-a treia la număr, a lui Mercedes-Benz B-Class. Cititorii noştri fideli ştiu că noi avem o afinitate deosebită pentru acest model, întrucât am deţinut şi exploatat vreme de 9 ani prima generaţie, W245, a modelului, de la 0 la 357 mii km. Apoi, în 2012, testam cea de-a doua generaţie B-Class – W246 – care, în acea primă ipostază, reuşise să nu ne placă la mai multe capitole decât să ne atragă.
În primăvara anului trecut, am fost în Croaţia la primul test internaţional al noii generaţii Mercedes-Benz A-Class, primul model compact al celor de la Mercedes-Benz construit pe o nouă platformă, iar către sfârşitul anului a venit şi timpul lansării noii generaţii B-Class, cu indicele W247, generaţia care a ajuns acum a fi lansată şi în Moldova. La testul lui A-Class am avut multe întrebări provocatoare pentru ingineri, mai ales la decizia lor de a folosi două tipuri de suspensie spate pe diferite motorizări şi echipări, dar per general modelul ne plăcuse destul de mult în acele motorizări şi echipări oferite nouă de germani la testul internaţional. Dar iată că acum, cu toată această experienţă în spate şi toate aceste ataşamente ale noastre speciale faţă de acest model, care ne fac să-l cunoaştem şi mai profund, a venit şi momentul în care facem primul test drive al noii generaţii Mercedes-Benz B-Class în Moldova, cu un exemplar configurat pentru a fi cât mai apropiat de cele mai cerute dotări şi parametri pentru cumpărătorii din Moldova!
E un Mercedes-Benz B-Class B 180, echipat cu noul motor pe benzină M 282 de 1,332 cm cubi – acel motor dezvoltat de Daimler împreună cu cei de la Renault, pe care l-am testat deja şi pe A-Class, dar şi pe Renault Kadjar facelift. Aici el e cuplat la o cutie de viteze automată cu dublu ambreiaj şi 7 trepte. Oh, cât de interesant ne e să aflăm cum se simte pe viu noul B-Class într-o asemenea ipostază!

Noul Mercedes-Benz B-Class. În continuare un van. Dar mai stilat.

Dacă prima generaţie a lui B-Class se afla la limita între un hatchback, un van compact şi un mini SUV, atunci cea de-a doua s-a definit clar ca un van cu design foarte dinamic. Iar noua generaţie păstrează aceeaşi reţetă şi în mare parte aceeaşi siluetă, făcând doar uz de noile linii din segmentul compact al mărcii germane, pe care le-a iniţiat noul A-Class.
Dacă mai comandaţi un model cu kit AMG şi eventual cu suspensie sport sau confort cu gardă la sol coborâtă cu 15 mm, silueta lui B-Class devine şi mai dinamică, ca să nu te mai pască niciodată gândul că un van ar putea fi plicticos în aspect. Şi apoi, dacă-i mai pui şi nişte jante mai mari, eventual bicolore, de după care se zăresc şi etriere negre cu inscripţie Mercedes-Benz, atunci chiar ţi-ai configurat un van condimentat de tot! Nouă nu ne place campania aia deocheată de marketing pe care au gândit-o nemţii pentru noul B-Class, însă ne place designul maşinii. Campania e stângace, maşina însă arată bine.
Noua generaţie a crescut uşor în dimensiuni faţă de predecesorul său, aşa cum se poate vedea şi în tabelul de mai jos, ajungând la aproape 4.42 metri lungime. Şi-a crescut şi ampatamentul, însă tot prima generaţie, cea cu platforma sandwich, avea cel mai mare ampatament. A scăzut însă volumul nominal al portbagajului, cel măsurat până la linia geamurilor, în poziţia normală a banchetei spate, de la 488 litri la 455 litri. În schimb, dacă se rabatează bancheta spate, volumul de încărcare rezultat e mai mare. Asta ne sugerează că volumul disponibil în zona banchetei spate e mai mare şi e posibil să fi crescut şi din contul portbagajului.

Dimensiuni comparative între cele 3 generaţii Mercedes-Benz B-Class: W245 vs. W246 vs. W247.
Să vedem, însă, cum stau lucrurile la interior.

Noul Mercedes-Benz B-Class. Interior.

Aparent, designul interior al lui B-Class imită mult formele şi elementele lui A-Class, însă, dacă arunci o privire mai atentă, constaţi că imită mai mult elementele şi mai puţin formele. Avem un aranjament similar al display-urilor uriaşe în rol de cadrane de bord şi sistem multimedia, guri de ventilare similare, volan similar şi comenzi similare pe tunelul central, însă forma propriu-zisă a planşei de bord e diferită.
Primul efect pe care-l primeşti la bord e cel dat de tehnologiile care te înconjoară. Cele două display-uri mari din faţă au o calitate de afişaj absolut impecabilă, astfel încât nu mai distingi nici o urmă de pixelare cu ochiul liber sau cu ochelari. Culorile sunt calde şi nuanţate, iar toate calitatea asta şi grafica interactivă te transpune imediat într-o atmosferă de hi-tech demnă de anul 2019 în care ne aflăm şi de segmentul premium.
Despre calitatea materialelor e aproape în plus să mai vorbesc. Tapiseria de pe scaunele maşinii din test e una de bază, în dotarea standard fiind oferite câteva combinaţii la alegere. Noi avem un interior cu piele artificală neagră, combinată cu microfibră pe centru, aceasta din urmă arătând extraordinar de bine. Şi pielea artificală arată foarte decent, însă, iar din experienţă vă putem spune şi că această piele e foarte rezistentă în timp.
Pe bord există zone extinse acoperite cu piano black, care pare mai protejat de micro zgârâieturi decât la primele modele care făceau uz de el, dar în ţara noastră oricum veţi mai avea de luptat cu praful. Până şi noi, către sfârşitul zilei de test, aveam deja aceste suprafeţe acoperite pe alocuri de praf.
Scaunele au o formă impecabilă. Anatomică şi atletică. Confortabilă. La drept vorbind, până şi cu prima generaţie B-Class, am avut câte episoade de 24-36 ore de condus aproape în continuu fără cea mai mică durere, într-atât de bune erau scaunele. Şi la C-Class e valabil acelaşi lucru, pentru că cei de la Mercedes-Benz au ştiut întotdeauna să creeze scaune cu gândul la anatomia, confortul şi siguranţa celor de la bord. Iar cele de pe noul B-Class se simt excelente, cu un suport lateral superb şi în acelaşi timp cu o formă care-ţi urmează anatomia spatelui cu fidelitate. Pe maşina noastră ambele scaunele faţă sunt ajustabile electric, au suport lombar şi memorie a trei poziţii.
Bancheta spate ne impresionează prin spaţiul simţitor mai mari oferit pe înălţime şi pe lungime, pentru genunchi, în comparaţie cu generaţia precedentă. Unghiul spătarului şi profilarea acestuia sunt de asemenea foarte reuşite, iar bancheta e rabatabilă standard, în 3 secţiuni, de 40/20/40. Prin urmare, şi cotiera din mijloc e oferită standard şi vine cu suporturi de pahare integrate în ea. Se poate opta şi pentru încălzirea banchetei spate, însă maşina din test n-avea o asemenea dotare. Acestui exemplar îi mai lipseau, spre mirarea noastră, şi gurile de ventilare din tunelul central, dedicate pasagerilor spate. Sistemul de climatizare era uni-zonal pe acest exemplar, şi probabil cu acest fapt e legată şi lipsa acestor guri de ventilare. Noi zicem că ar cam fi cazul să se opteze pentru ele.
Pasagerii de aici beneficiază, însă, de două porturi USB separate, doar că toate porturile USB de la bordul lui B-Class nu mai sunt din cele ordinare cu care ne-am obişnuit, ci de tip nou, Type C. Sunt 5 la număr – două în spate în tunelul central, două în cotiera dintre pasagerii faţă şi unul în apropierea zonei de wireless charging şi a planşei de bord. Şi toate sunt Type C.
La început, din cauza acestui fapt, n-am putut conecta sistemul audio prin cablu la telefon, ci a trebuit să-i asigur o conexiune audio prin Bluetooth. B-Class poate avea un sistem audio Burmester, probabil cam identic cu cel de pe A-Class, însă exemplarul nostru e dotat cu sistemul audio standard. În mod normal asta nu e o problemă pe modelele Mercedes-Benz, pentru că şi sistemele audio standard oferă o fidelitate excelentă a sunetului. Când am conectat prin Bluetooth telefonul, însă, nici sunetul losless al aplicaţiei Deezer n-a asigurat perfecţiunea. Cu o ureche mai atentă se puteau simţi imperfecţiunile frecvenţelor medii şi înalte, iar cele joase sunau un pic mai falsat. Mmm... Dezamăgitor.
Dar colegul meu a deschis a sertarul din faţa sa şi a găsit acolo un adaptor USB-C spre USB-B. Am conectat telefonul prin cablu USB şi calitatea sunetului s-a schimbat simţitor, toate acele imperfecţiuni dispărând, acum sunetul beneficiind de acele detalii precise a ceea ce înseamnă sunet loseless. Oh, acum pot spune că sunetul e unul cu adevărat decent, un Hi Fi bun şi plăcut, la care se poate asculta muzică şi cu o ureche ceva mai pretenţioasă. Aşa că dacă vreţi calitatea maximă a sunetului, nu conectaţi prin Bluetooth, ci prin USB, pentru a transmite sunetul fără pierderi de la sursă la sistemul audio. Lăsaţi Bluetooth doar pentru telefonia propriu-zisă.

Senzaţii în condus

În mod normal v-am fi spus ceva mai multe inginerie, însă de această dată vom încerca să fim mai succinţi la acest capitol, revenind la ea pe măsura senzaţiilor de condus. În primul rând, despre motorul M282 noi am avut un articol detailat, unde explicam în detaliu inovaţiile lui şi cele mai curioase tehnologii. În al doilea rând, platforma lui B-Class e oarecum aceeaşi ca şi a lui A-Class, iar marea noastră dilemă era să vedem ce vom apuca să conducem – o maşină cu bară de torsiune pe puntea spate sau una cu multilink. La drept vorbind, când am mers la test drive mi-a apărut şi o întrebare la care nu căutasem răspuns înainte de test. „Dar oare B-Class are bară de torsiune în motorizările mai incipiente ca şi A-Class, sau poate o fi renunţat la ea, că e mai înalt, mai superior în ierarhie, etc?”. Întrebarea e cu atât mai interesantă, cu cât la A-Class poţi avea un motor mai incipient, dar dacă optezi special pentru suspensia multilink, sau pentru unele pachete de dotări, poţi avea multilink şi pe motoare mai mici.
Când am urcat la volanul maşinii, mi-am zis că mă aplec ceva mai târziu sub puntea spate să mă uit în voie. Aşa că am început a conduce maşina prin traficul matinal din Chişinău fără a şti încă ce construcţie a suspensiei am pe spate.

Şi am nimerit exact în ora de vârf a dimineţii, cu trafic intens, ba pe deasupra şi cu câteva străzi care tocmai intraseră în reparaţii şi care ne dăduseră şi mai mult peste cap şansa de a ne strecura mai rapid în celălalt capăt, al oraşului. Aşa că am întretăiat întreg oraşul de la nord la sud încet, pe parcursul a aproape o oră de înaintat extrem de lent.
Aici motorul nostru de 1.33 litri a făcut uz din plin de sistemul start/stop, deconectându-se adesea în timpul de aşteptare din trafic. După mai multe deconectări, motorul mai funcţionează o perioadă fără a se opri, pentru a menţine bateria încărcată la un nivel corespunzător. Apoi reia deconectarea. Tu n-ai de ce să-ţi baţi capul, face el totul pentru tine. Doar că o face mult mai rafinat decât la motorizările anterioare, repornind motorul mai repede şi mai lipsit de vibraţii adiţionale.

Izolarea fonică a lui B-Class se simte deja a fi una impecabilă. Dar şi mai mult mă impresionează felul în care suspensia tratează denivelările. E neaşteptat de moale! În acelaşi timp, volanul se simte foarte conectat cu drumul, aproape la fel de direct ca la C-Class. Şi în virajele de oraş maşina n-are nici un pic de ruliu, însă abundă în confort. E o senzaţie care mă intrigă aici în oraş şi mă face nerăbdător s-o descopăr mai mult în afara lui.
Ieşirea spre sudul Chişinăului a durat mult şi a fost un urcuş continuu, aşa că, dacă la început prin trafic aveam o medie de consum de vreo 10 litri şi un pic la sută, la final aveam aproape 13 litri la sută, dar asta e un indicator din ăla valabil doar în trafic infernal, şi pe deasupra şi cu urcuşurile reliefului din Chişinău.
La ieşirea spre Hânceşti a urmat o zonă de vreo zece kilometri de drum extrem de avariat şi nu atât cu gropi adânci, care erau oarecum posibil de ocolit, ci avariat în textura sa aproape până la nivelul unui drum de prundiş. Anume aici suspensia lui B-Class m-a lăsat frapat. Maşina înghite extraordinar această textură de drum – moale, uşor, fără a lăsa vibraţiile să pătrundă în habitaclu şi în acelaşi timp când vrei să ocoleşti brusc o groapă, ai o manevrabilitate şi o precizie exemplară. E ca şi cum suspensia are un mijloc de aur de vreo 3 centimetri din cursa sa în care culisează moale şi înghite tot iar mai departe de atât apare fermitatea aia, care-i asigură o ţinută de drum impecabilă. Fantastică senzaţia! Pe acest drum rău m-am surprins gândindu-mă că gradul de confort pe care-l simt e mai înalt acum decât în C-Class, ba poate chiar e comparabil cu E-Class, sau cu un SUV de talie mai mare. Inginerii au reuşit să ajusteze suspensia într-un mod lăudabil, care mi-a depăşit orice posibile aşteptări ale unui prim test pe drumurile Moldovei. Iar eu conduceam o maşină cu jante de 18 ţoli!
Şi totuşi, în acest moment încă nu ştiam ce construcţie de suspensie am pe puntea spate. Mă gândeam că poate senzaţia asta de moale trebuie să se datoreze barei de torsiune de acolo. Am oprit la o cafea şi abia acolo m-am aplecat să arunc o privire. E multilink! Aha!
O fi opţională? Intrigat, am scos telefonul şi am prins a naviga online, căutând şi specificarea maşinii din test. În primul rând mi-am confirmat că pe motoarele de bază, ca şi la A-Class, se oferă bara de torsiune pe spate. În al doilea rând, mi-am confirmat că suspensia multilink poate fi bifată separat şi pe motoarele mai mici. În al treilea rând, maşina din test e echipată cu aşa numita suspensie coborâtă confort, care e cu 15 mm mai redusă în garda la sol, dar vine automat cu multilink. La fel se întâmplă şi dacă optezi pentru suspensia sport sau dacă optezi pentru jante de diametre mai mari. Într-un cuvânt, tot mai mult ne convingem că suspensia cu bară de torsiune pe aceste modele Mercedes-Benz e un fel de teorie posibilă, dar tare puţin probabilă şi nerecomandabilă. Undeva ele există, dar puţini ajung să le vadă pe viu şi, la cât de fantastic se simte suspensia de pe această maşină de test pe drumurile Moldovei, vă recomandăm anume o asemenea configuraţie – suspensie coborâtă confort, construcţie multilink!
Au urmat drumuri cu asfalt bun şi multe viraje, mai strânse şi mai întinse. Savuram condusul cu o plăcere pe care o simt de obicei în sedanurile cu tracţiune spate ale mărcii, precum C-Class, sau în maşinile mai sportive din Stuttgart. Să simt o asemenea plăcere savuroasă, sportivă şi pură de condus pe un B-Class nu mi s-a mai întâmplat. Savuroasă în sensul confortului – o simţeam la prima generaţie. Sportivă în sensul manevrabilităţii – o simţeam la a doua generaţie. Dar savuroasă, sportivă şi pură în spiritul adevărat al plăcerii de condus – o simt pe B-Class pentru prima dată acum şi sunt încântat! Nu mă aşteptam nici pe departe la aceste senzaţii pe B-Class!
Noul B-Class ia virajele cu încredere extraordinară, maşina simţindu-se precisă, echilibrată şi atletă. Motorul pe care-l conduc e, de fapt, motorul cel mai accesibil la etapa actuală pentru noul B-Class, fiind şi cel mai puţin puternic motor pe benzină. Din cei 1.33 litri ai săi livrează 136 CP şi 200 Nm, în combinaţie cu cutia automată cu dublu ambreiaj cu 7 trepte acceleraţia de la 0 la 100 km/h realizându-se în exact 9 secunde.
În senzaţii reale de condus maşina cu 2 pasageri de bord se simte foarte potrivit dozată în putere – se poate conduce dinamic şi cu încredere, inclusiv în depăşiri mai rapizi, dar în acelaşi timp nu se vor realiza niciodată excese super sportive de putere şi derapaje. Motorul are o elasticitate foarte bună la turaţii joase, graţie valvelor ajustate electric ale turbinei, care permit antrenarea ei parţială, aşa că la asemenea turaţii moderate maşina îţi dă senzaţia unui cuplu foarte generos. La un moment dat urcam în pantă abruptă cu doar 1,300 rpm, iar motorul nu dădea semne că ar avea nevoie de mai multe turaţii.
Apropo, o ciudăţenie observată la B-Class e turometrul lui de pe cadranele digitale. În centrul cadranului din stânga, cel al vitezometrului, e afişată şi viteza cu cifre, fapt care e destul de informativ. Însă pentru prima dată observ ca pe centru cadranului din dreapta, dedicat turometrului, să fie afişată valoarea în cifre a turaţiilor! Dacă turaţiile sunt sub o mie, cifrele sunt de-a dreptul derizorii, schimbându-se în continuu. Acum ai 770 turaţii, acum 895, acum 934 turaţii, iar peste 1,000 ele par să fie ceva mai rotunjite, dar oricum se schimbă cu aceeaşi frecvenţă. De ce? De ce aş avea nevoie să ştiu că am exact 930 de turaţii, sau 940 turaţii în acea clipă? N-am găsit răspunsul la această întrebare şi nici utilitatea acestei funcţii ciudate.
Atunci când am forţat motorul în schimbări mai rapide de ritm de condus, mai ales când după o acceleraţie mai intensă urmează o eliberare mai rapidă a ritmului, se pot auzi uşor uneori eliberări de presiune ale turbinei, iar atunci când urci rapid în turaţii mai mari, la acest motor am auzit şi secvenţe de troncăneală un pic ciudată, cu o uşoară schimbare de ritm. Însă în toată această variaţie de sunete cuplul şi puterea continuă să vină predictibil.
Cutia automată e una concepută de Getrag, la fel ca şi pe A-Class. Chiar dacă e una cu dublu ambreiaj, uneori se mai simt mici şocuri la schimburile de trepte, iar unele ezitări mai apar mai ales la schimbările mai spontane de ritm. Dacă se conduce într-un ritm mai predictibil şi consecvent, cutia funcţionează ireproşabil. Apropo, pe noul motor diesel de 2.0 litri de pe B-Class cutia automată e una de 8 trepte cu dublu ambreiaj, dezvoltată de Mercedes-Benz. De asemenea, pe motorizarea B 250 şi, din câte ştim şi pe B 220, cutia de 7 trepte nu e de origine Getrag, ci realizată de inginerii Mercedes-Benz.
La viteze mari noul Mercedes-Benz B-Class rămâne excelent izolat fonic, iar acea sentiment de moale a suspensiei se păstrează, oferind o senzaţie de condus într-un confort extraordinar de bun. E o senzaţie de moale ce a putut fi înţesată admirabil cu fermitatea şi manevrabilitatea excelentă, iar per general B-Class se simte ca o maşină cu centru de greutate coborât, care nu prea are forţe centrifuge cu care să lupte în viraje. Chiar şi gropile mai mari sunt abordate fără sforţări deosebite şi mi-am zis că aceasta e unul din puţinele modele premium noi care nu se simte un neadaptat total când dă de drumuri rele.
Drumul nostru a continuat mult în sudul ţării, trecând de Hânceşti, apoi ajungând spre Cimişlia, acolo unde fusesem cu ambele generaţii B-Class anterioare. N-am resetat consumul mediu de la pornire şi chiar dacă am ieşit cu 13 litri din Chişinău după o oră în traficul infernal din capitala matinală, în Cimilşia am ajuns cu o medie de 6.9 litri/100 km.
Drumul de întoarcere l-am făcut pe traseul M3, trecând şi prin cele 3 sate cu drumuri foarte rele, aflate pe traseul ce face legătura dintre arterele R3 şi M2, adică traseul L580. Aici încă o dată m-am convins cât de genial setată e suspensia noul B-Class, în această ipostază! Absolut superb!
Mai departe am savurat condusul pe un traseu lat acoperit cu plăci de beton, sacadările acustice ale căruia noul B-Class reuşeşte de asemenea să le absoarbă foarte bine. Savuram muzica de la bord şi lipsa sunetelor adiţionale deranjante, savuram poziţia joasă la condus, cu cotiera înaltă, cu vizibilitatea bună la drum şi cu senzaţia aia de maşină moale şi manevrabilă, pe care adori s-o mânuieşti.
Consumul meu continua să scadă, astfel încât, după 161 km parcurşi, am intrat în Chişinău cu o medie ce a coborât la 6.3 litri/100 km, iar aici s-a inclus şi ora de ambuteiaj matinal. Deci, putem trata cifra de 6.3 litri/100 km ca un consum mixt realist. Media oficială e 5.8 litri/100 km în regim mixt. Noi zicem că această coborâre continuă a cifrei în regim extra-urban ne duce cu gândul că la traseu se poate obţine realist şi un consum de 5.5-5.8 litri/100 km cu această motorizare. Apropo, după ce am intrat în oraş şi am traversat din nou oraşul de la un capăt la altul, de această dată pe alt traseu şi în ceva mai puţin trafic, consumul nostru global mixt a rămas situat tot la 6.3 litri/100 km. O eficienţă foarte bună, zicem noi.
Verdict

Maşina de test a fost echipată în aşa fel încât să aibă toate elementele decente necesare şi atractive pentru preferinţelor cumpărătorilor din Moldova, dar în acelaşi timp trebuie să ştiţi că mult din ceea ce vedeţi pe ea şi vă place – e opţional. Există mai multe versiuni ale sistemului multimedia MBUX, dar noi zicem că varianta prezentă pe maşina de test e cât se poate de optimă. Ar trebui doar activată navigaţia. Din păcate integrarea Apple CarPlay e încă opţională la Mercedes-Benz şi ea nu a fost bifată pe acest exemplar. Per total, dacă un B-Class B180 – unicul disponibil şi cu cutie manuală dintre benzinare – începe de la 25,570 euro în Moldova, atunci exemplarul testat de noi are opţionale în sumă de 10,480 euro, inclusiv cutia de viteze automată. Astfel, preţul total e de 36,050 euro.
Sună mult, fără îndoială. Dar, două generaţii în urmă, B-Class-ul nostru mai slab echipat avea indicat pe price list-ul de atunci un preţ de 29,720 euro. E o diferenţă de 6,330 euro. Dar uitaţi-vă la maşina de azi, cât e dotată în esenţă şi cât e de tehnologizată în raport cu cea de atunci. Şi unde mai pui că există o listă lungă de dotări de siguranţă avansate, oferite azi absolut standard de Mercedes-Benz pe noul B-Class, precum frânarea automată şi chiar menţinerea activă a benzii de circulaţie! Pe drumurile noastre cu gropi, am fost corectat de două ori pe parcursul testului să nu calc neavertizat liniile alăturate, şi B-Class o face prin frânarea roţilor din partea opusă, aducându-te înapoi pe traiectorie, fără a interveni în volan. Şi lista continuă aici cu monitorizarea limitelor de viteze pe segmentul curent de drum, dar şi cu monitorizarea oboselii la volan.
Şi e important, de asemenea, că dotările pot continua cu elemente pe care le vedeaţi anterior doar pe E-Class sau S-Class. Puteţi avea şi scaune cu masaj pe B-Class, de exemplu. Şi combinaţii de interioare, şi individualizări şi chestii avansate pentru pasagerii spate şi cam tot ce vă puteţi imagina. Sigur, toate costă, dar ştiţi deja filosofia modernă – forma caroseriei şi dimensiunea e o alegere făcută liber, în funcţie de necesităţi şi stil de viaţă, iar orice mărime şi orice caroserie trebuie să poată fi echipată cu tot ce v-aţi putea dori, pentru experienţa supremă. Un fel de The Best or Nothing în orice segment de mărime şi caroserie.

Nu am aşteptat un test care să-mi arate o nouă generaţie B-Class într-atât de bună. Aş fi aşteptat, poate, ceva oarecum bun. Ba chiar aş fi aşteptat şi o posibilă dezamăgire, cum am avut la testul generaţiei precedente şi cum eram un pic înclinat să cred în momentul când am văzut campania publicitară deocheată a noului B-Class pentru occidentali. Dar maşina în sine m-a lăsat fascinat de cât de bună e şi cât de plăcută se simte.
Primul B-Class, W245 – era super confortabil, dar nu prea manevrabil şi chiar uşor destabilizat când mai trecea pe lângă tiruri. Al doilea B-Class, W246, era super manevrabil şi super sportiv, dar dur de-ţi dezbătea rinichii în unele ispotaze, destul de zgomotos ca izolare fonică şi prea puţin confortabil. Şi a venit acum noul B-Class, cel de-al treilea, cu numele de cod W247, care e în sfârşit confortabil ca un E-Class şi super manevrabil şi savuros ca un C-Class, ba chiar reuşeşte să înglobeze aceste calităţi împreună într-un mod care te impresionează şi mai mult. Demult nu am condus o maşină atât de absolutist confortabilă şi absolutist manevrabilă şi directă în condus în acelaşi timp. Şi cred că n-am condus niciodată un van care să înglobeze într-o asemenea măsură aceste calităţi aparent contrastante, înglobate atât de perfecţionist într-o singură maşină. Aşa că pot spune că, de azi, ăsta e van-ul CEL MAI BUN, în viziunea noastră – noua generaţie Mercedes-Benz B-Class. Dar neapărat cu suspensia potrivită.
0
1,261
GALERIE FOTO (92 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!