Dacă ar fi să facem o paralelă cu jocul de şah, Cayenne a avut multă vreme în gama Porsche importanţa unei regine pe tabla de şah, acest rol prioritar fiindu-i dictat mai ales de vânzările enorme pe care le-a generat SUV-ul Porsche pentru companie. Şi, la fel cum într-un joc de şah nu-ţi poţi permite riscul de a face o mişcare negândită cu regina, nici cei de la Porsche nu puteau risca decât o mişcare precisă şi calculată atunci când au creat noua generaţie Porsche Cayenne, cea de-a 3-a la număr.
În cazul în care mergi la un test drive cu un model precum Porsche Cayenne, de obicei intuieşti sau chiar ştii de dinainte aproape sigur că vei avea de-a face cu un automobil superb. Dar, totuşi, tendinţele din lumea auto a zilelor noastre fac de multe ori ca noile generaţii ale unor modele să fie mai burduşite cu tehnologii şi artificii, în timp ce esenţa inginerească pare adeseori mai rarefiată şi mai simplificată. Să fie oare acesta şi cazul noului Porsche Cayenne?
Aparenţe
Privită din faţă, noua generaţie Porsche Cayenne i-ar putea pune în încurcătură pe unii, mai puţini cunoscători, dacă e noua, sau precedenta generaţie, dar asta se întâmplă cam la toate modelele Porsche şi noi am zis în repetate rânduri că susţinem această perfecţionare discretă a unor reţete bune în esenţă. Revoluţiile nu-şi au locul în societăţile care funcţionează, pentru că de cele mai multe ori aduc doar daune şi dezorientări din cursul firesc al lucrurilor. Aşa e şi la Porsche.
Privită din spate, însă, noua generaţie Cayenne nu mai lasă loc de îndoială că vezi în faţa ochilor anume creaţia cea proaspăt desenată a designerilor Porsche. Silueta posteriorului aduce forme noi, care amintesc cumva şi de Panamera, iar blocurile alea optice unite între ele condimentează foarte reuşit acest profil posterior nou al SUV-ului german. Atunci când blocurile optice spate mai sunt şi aprinse, fâşia LED ce le uneşte lasă o amprentă vizuală inconfundabilă.
Interiorul noului Cayenne e o oază a lucrurilor bine gândite şi bine făcute. Deci, te uiţi la el în ansamblu şi-ţi dai seama că nu-i lipseşte nimic, că toate sunt la locul lor şi-n acelaşi timp înţelegi că toate n-ar putea fi aranjate într-un fel mai bun decât sunt deja aranjate. Da, ideea generală a habitaclului aduce puternic cu cea din noua Panamera şi e firesc să fie aşa, dar, în acelaşi timp, când urci la volanul lui Cayenne ai în continuare senzaţia c-ai urcat în primul rând pentru plăcerea de condus şi mai apoi pentru partea utilitară dintr-un SUV. Chiar şi amplasarea ecranului mare central al sistemului multimedia nu respectă tendinţele actuale din industrie, de a fi poziţionat pe aceeaşi linie orizontală cu cadranele de bord, ca ochii celui de la volan să migreze uşor din centru spre dreapta în timpul condusului. La Porsche, acest ecran e mai jos poziţionat decât cadranele, pentru că ele, cadranele, trebuie să rămână mai importante, iar ecranul multimedia să nu te distragă prea mult din adevăratul spirit al condusului.
Şi apoi, planşa de bord aproape că nu mai are butoane, toate comenzile fizice fiind trecute pe tunelul central, în zona alătura levierului transmisie automate. Nu par prea multe la număr, nu par aglomerate, dar în acelaşi timp nu par nici excesiv de simplificate. Doar comenzile de operare a farurilor îmi par un pic cam din altă poveste, pentru că sunt patru pătrăţele grupate într-un pătrat mai mare, poziţionate în stânga volanului, astfel încât fiecare regim al farurilor are un buton rezervat pentru el. În mod practic, dacă ar fi să le foloseşti des, schimbând luminile de poziţie, cu cele de fază lungă sau scurtă, ar fi un coşmar. Dar partea bună e că în practică vei apăsa odată butonul AUTO şi vei uita de ele pentru ani la rând, cele 4 butoane rămânând doar un element de fundal ascuns de după volan.
Despre calitatea materialelor sau de plăcerea atingerii lor e de prisos să mai vorbim.
În spate se stă pe măsura unui SUV premium din acest segment, exemplarul nostru excelând cu un plafon panoramic imens, care te cheamă să mergi mai des pe la munte, să poţi admira crestele albe ale Alpilor prin el. Iar portbagajul e numai bun în volum, cât să încarci valizele necesare de călătorie în el. Însă când călătoreşti cu un Porsche, nu e potrivit să te porneşti cu toată casa după tine, că poţi face uz de toate celea foarte bine şi la destinaţie, de la echipament de schi până la alte obiecte mai specifice.
Senzaţii de condus
Atunci când a debutat noua generaţie Porsche Cayenne, inginerii Porsche s-au putut mândri cu tocmai două motoare nou dezvoltate, ambele de 6 cilindri, care s-au regăsit sub capota noii generaţii un motor turboaspirat de 3.0 litri V6, de 340 CP şi 450 Nm, sub capota motorizării Cayenne şi un motor turboaspirat V6 de 2.9 litri, cu 440 CP şi 550 Nm la activ, sub capota motorizării Cayenne S. Noi testăm astăzi un Porsche Cayenne, cu 340 CP.
În acelaşi timp, noua generaţie Cayenne a spus adio definitiv motorului diesel, adoptând în schimb o versiune hibridă pentru cei ce-şi doresc un model mai eficient şi mai prietenos cu mediul.
De la volan, există o senzaţie pe care o poţi percepe după doar câteva sute de metri parcurşi la majoritatea automobilelor. E vorba de conectivitatea volanului cu roţile, de cât de plăcut şi conectat cu drumul se simte volanul în mâinile tale. La Porsche această senzaţie a fost întotdeauna bună, iar de la noua Panamera încoace ea a mai făcut parcă un salt mare spre şi mai bine. Aici, pe noul Cayenne, simţi volanul acela utlra-conectat cu drumul, despre care menţionam şi la testul cu noua Panamera, de parcă nu se pierde nicăieri nici un gram de naturaleţe.
După ceva timp, îţi dai seama că această evoluţie imensă de la precedenta generaţie Cayenne la actuala se traduce şi în ţinuta maşinii. Noul Cayenne are o ţinută de drum mai precisă, iar de la volan se simte că asta se datorează atât ajustărilor la suspensie, cât şi maselor inerte mai mici. Până acum, Cayenne avea o singură pată neagră, un soi de călcâi al lui Ahile greutatea sa, de care-ţi aminteai de obicei mai ales la frânările intense, pentru că accelerările puternice se rezolvau cu motoare superbe. Acum, în aceste momente de fizică extremă, precum frânarea puternică sau abordarea în forţă maximă a unui viraj, se simte că ai de-a face cu o maşină mai uşoară şi mai sprintenă, în ciuda faptului că dimensiunile lui Cayenne nu s-au redus.
Apropo, acum Cayenne are dimensiuni diferite are roţilor pe cele două punţi, iar cunoscătorii fizicii de circuit ştiu că asta favorizează o ţinută de drum ceva mai precisă în viraje, prin urmare, probabil şi această soluţie contribuie la senzaţia descrisă mai sus.
În acelaşi timp, aceste senzaţii se ascut şi mai mult la trecerea în regimul Sport sau pur şi simplu la rigidizarea suspensiei şi direcţiei, spre exemplu. Ador faptul că la Porsche poţi ajusta rapid doar un element, fără a le trece pe toate în alt regim. Iar în regim Sport al suspensiei, spre exemplu, Cayenne îşi reduce aproape la zero ruliul lateral în viraje.
Motorul e o adevărată poveste a sunetului frumos şi a plăcerii de a-l tura. Dacă s-ar înregistra sunetele motoarelor într-o istorie a muzicii scoase de propulsoare, piesa scrisă de acest motor 3.0 V6 de la Porsche ar merita să devină clasică. Eh, tare mi-e teamă că peste vreun deceniu vom duce dorul unor asemenea partituri mecanice...
Deşi teoretic ceea ce conducem acum e cea mai puţin puternică versiune a noii generaţii Porsche Cayenne, nimic nu e puţin aici. Motorul împinge în scaun superb de bine, într-atât de bine încât bolidul ăsta accelerează de la 0 la 100 km/h în numai 6.2 secunde. Viteza maximă ajunge la 245 km/h. Iar când ajungi să-l turezi dincolo de vreo 4,500 rpm, ai un adevărat extraz de la condus!
Şi, apropo, cutia de viteze Tiptronic de pe noul Cayenne e tot una nouă, cu 8 trepte. Schimbă treptele într-atât de rapid şi logic, încât o poţi confunda cu uşurinţă drept un PDK la modul în care operează. Chiar şi atunci când treci cutia în regim manual, cu schimbarea de la padele, totul funcţionează ireproşabil, pe măsura performanţei pe care o poţi aştepta de la un Porsche.
Şi, în general, modelul ăsta e o maşină a aşteptărilor împlinite şi depăşite. De obicei, ajungi să-ţi iei un SUV ca rezultat al unei decizii mai raţionale că vrei şi partea aia practică şi utilitară a unui SUV, care să-l facă utilizabil într-o gamă mai mare de situaţii de viaţă, că, dacă nu ţi-ar păsa de asta, ţi-ai putea lua cu uşurinţă un 911 la un preţ comparabil. Şi de cele mai multe ori un SUV, chiar şi unul premium, e oricum un compromis prin care renunţi să mai atingi apogeul plăcerii în condus, doar ca să le poţi asigura mai multor oameni plăcerea de a-ţi fi alături, în mai multe ipostaze. Însă în ultimul timp tot mai multe SUV-uri ne arată că ceea ce primeşti odată cu ele înseamnă un compromis tot mai mic şi o apropiere tot mai mare de acel apogeu al plăcerii în condus.
Noul Porsche Cayenne a făcut cu siguranţă un pas uriaş spre acel apogeu, mult mai mare decât îl făcuse generaţia anterioară faţă de predecesoarea ei. Am putea ajunge, deci, să ne întrebăm dacă oamenii nu vor ajunge într-o zi să migreze cu toţii spre SUV-uri, lăsând fără cerere legende precum 911. Şi, în timp ce acest risc există cu adevărat, e la fel de adevărat că-n cazul celor de la Porsche apogeul s-a mutat ceva mai sus. A fost creat un nou apogeu odată cu 911, aşa că noul Cayenne îi poate lăsa cu gura căscată şi ochii bulbucaţi de fascinaţia şi plăcere până şi pe cei mai pretenţioşi în căutarea spiritului suprem de condus.
Verdict: noua generaţie Porsche Cayenne
Cât costă noul Porsche Cayenne în Moldova? Preţurile pornesc de la 71.200 euro, pentru motorizarea Cayenne, testată şi de noi astăzi. Versiunea hibridă Cayenne E-Hybrid porneşte de la 83,500 euro, iar Cayenne S de la 85,900 euro. Versiunea nebună de tot, lansată ceva mai recent Cayenne Turbo porneşte de la 132,800 euro.
Noua generaţie a evoluat consistent la toate capitolele, chiar dacă nu strigă la cer despre asta. Design, tehnologii, ambianţă interioară şi mai ales substrat tehnic toate au făcut un salt gigantic. Cu ce te impresionează cel mai mult noua generaţie Cayenne? Cu saltul imens pe care l-a făcut în senzaţiile de condus în direcţia sportivităţii şi plăcerii de condus, fără a fi în detrimentul confortului.
Dacă anterior Porsche Cayenne îşi dorea să pretindă a fi cel mai bun din ce era posibil ca spirit de condus în lumea SUV-urilor premium de această talie, şi se putea discuta mult dacă e aşa sau nu, acum partea asta cu scuza că doar aşa e posibil din cauza greutăţii şi dimensiunilor pare să fie ştearsă de pe tablă. Şi ceea ce a rămas în vigoare e un SUV cu o inginerie ce până mai ieri părea imposibilă. Un SUV în toată legea, cu tracţiune integrală permanentă, cu gardă la sol mare, cu spaţiu cât cuprinde la interior, cu loc pentru toate acareturile dintr-o vacanţă la munte, dar la volanul căruia să te poţi simţi nu doar şofer, ci pilot.