TEST DRIVE: Skoda Kodiaq RS

„Înţeleg că era nevoie de un motor mai puternic în familia lui Skoda Kodiaq, motor pe care şi-l doresc mulţi din fani şi cumpărători, dar chiar să pui emblema RS pe ditamai SUV-ul ăsta?” – răsunase o întrebare printre discuţiile pe care le aveam între noi în road tripul în care am călătorit cu acest RS... Mi-am amintit atunci cum mi-am început eu călătoriile pe la teste internaţionale. Se întâmplase să nimeresc tocmai la un test cu noile BMW X5M şi X6M din 2009. Exact aceleaşi întrebări sunau în aer. „Bine, dar chiar să puneţi litera M pe ele?”... Deceniul care a urmat a arătat că se poate.
Însă Skoda Kodiaq RS a vrut întâi să demonstreze că se poate, şi abia apoi să se lanseze. A bătut un record pe Nurburgring încă în formă camuflată, în luna iunie 2018, când ştiam că va apărea, dar nu-i cunoşteam formele. Sabine Schmitz, doamna legendă a Nurburgring-ului, a urcat la volanul lui Kodiaq RS. Stilul ei de condus e de a fi cea mai rapidă – să frâneze cât de târziu posibil înainte de viraj şi să accelereze cât de devreme posibil din viraj. În rezultat, în mâinile ei Kodiaq RS a bătut recordul pentru cel mai rapid SUV cu 7 locuri pe Nurburgiring, bifând 9 minute 29 secunde şi 84 sutimi.
Apoi, din iunie până în septembrie 2018, Kodiaq RS şi-a dezvăluit formele puţin câte puţin, pentru ca-n octombrie să fie prezentat la salonul auto de la Paris. De ajuns în showroom-uri a ajuns abia abia în acest an, iar noi suntem printre primii care au avut ocazia să conducă acest Kodiaq RS prin această parte a lumii. Şi nu doar să-l conducă, ci să-l şi chinuie cu adevărat, pe trasee demne de maşini sportive, timp de o săptămână, alături de alte 6 maşini sportive!
Cum recunoşti un Kodiaq RS faţă de un Kodiaq „simplu”

În primul rând după culorile de caroserie şi după jantele RS. Nuanţele lui Kodiaq RS vin tot din paleta rezervată exclusiv modelelor RS, iar pe lângă albastrul promoţional al maşinii noastre de test, mai există câteva nuanţe de gri, alb, argintiu, roşu şi, de curând, chiar negru.
Apoi, designul jantelor e rezervat şi el doar acestui model, având o mărime de 20 de ţoli. De după jante se zăresc şi etrierele roşii, semn al unor frâne mai performante. Desigur, nu lipsesc nici accentuările sportive de design de pe barele de protecţie, pragurile laterale sau ţevile de eşapament. Iar tabloul e întregit şi de embleme vRS de la calandru şi hayon.
Habitaclu

În road trip-ul ăsta noi am făcut cam puţine poze cu habitaclul lui Kodiaq RS, că-l tot savuram în condus, fără a sta prea mult pe loc cu el. Dar în primul rând trebuie să ştiţi că acest Kodiaq RS a păstrat cam toate chestiuţele plăcute şi practice dintr-un SUV Skoda, pe care le adoră fanii mărcii, chestiuţe ambalate de obicei în filosofia Simply Clever. Am găsit şi umbrela în portiere, şi lanterna în portbagaj, şi butoane de rabatare simplă a scaunelor, puse aproape de hayon, şi hayon acţionat electric, care se poate deschide cu un gest al piciorului, dar şi rozătoarea de gheaţă de lângă rezervor, de exemplu.
Mai trebuie să ştiţi că noua Skoda Kodiaq RS poate veni în versiune de 5 sau 7 locuri, cel de-al treilea rând de scaune fiind opţional. Noi am condus o versiune cu 5 locuri. Portbagajul lui Kodiaq RS e la fel de uriaş ca şi cel al unui Kodiaq simplu, depinzând doar de configurarea pe care o alegi – 5 sau 7 locuri, cu sistem audio CANTON cu subwoofer sau fără.

Interiorul abundă, însă, în filosofia sportivităţii RS, astfel încât aici se regăsesc scaune faţă cu tetiere integrale şi suport lateral sport, cu embleme RS, un volan profilat ca şi la alte modele curente RS, cadrane digitale cu design ajustabil, în stil RS, dar şi câteva embleme şi cusături contrastante. Nu-mi place doar imitarea fibrei de carbon pe planşa de bord, pentru că e doar imitare. În rest, designul e bine asortat şi-ţi creează imediat atmosfera unei maşini sport. Despre faptul că pe bancheta spate te simţi ca regele la cât de mult spaţiu ai – e de prisos să mai spun, dar cine vrea mai multe impresii primare despre habitaclul lui RS, în jos, la finalul testului, am inclus şi unul din LIVE-urile făcute de noi direct din călătorie la subiectul interiorului lui Kodiaq RS. Noi însă trecem la părţile gustoase acum. Şi începem cu ingineria.
Inginerie.

Bine, marele as din mâneca lui Kodiaq RS e motorul. Un biturbo diesel de 2.0 litri, de 240 CP şi 500 Nm. Dar fanii mărcilor grupului VW vor spune repede „hei, motorul ăsta e destul de cunoscut deja pe alte mărci şi modele ale grupului, care e faza cu ingineria, deci?”.

Şi vor avea dreptate. Motorul biturbo TDI de pe Kodiaq RS într-adevăr poate fi regăsit pe alte modele ale grupului, din familia EA288, dar e prima dată când a fost instalat pe un model Skoda. Şi nu putem să nu vă spunem un pic mai mult despre ce înseamnă construcţia lui.
E vorba de două turbine – una de presiune înaltă şi alta de presiune joasă, una având rol să intervină la turaţii mai joase, iar alta – la cele mai înalte. Turbina ce intervine la turaţii joase are paletele ajustabile electronic, cam cum se întâmplă la unghiul elicelor la avioane. Presiunea de turboaspirare poate urca până la 3.8 bari. Injecţia se realizează prin piezo injectoare la o presiune de până la 2,500 bari. Blocul motor şi capul lui sunt ranforsate să facă faţă unor solicitări mult mai mari decât un 2.0 TDI simplu. Adaptată e şi pompa de ulei, să poată asigura lubrifierea inclusiv la alergări intense şi forţe G de peste limită. Două axe de balansare asigură funcţionarea echilibrată a motorului la orice turaţii.
Motorul dezvoltă 500 Nm şi 240 CP, iar un asemenea cuplu a primit şi o cutie DSG cu ambreiaje mai mari, care să facă faţă noii performanţe. După aia, cuplul e transmis unui sistem de tracţiune integrală cu cutie de transfer cu ambreiaj multidisc pentru distribuţia între axe, asigurându-se o variaţie mult mai mare şi mai rapidă a distribuţiei de cuplu între punţi. Până la 85% din cuplu pot ajunge la o singură roată, spre exemplu. Teoretic, atunci când conduci domol şi constant, doar puntea faţă va primi cuplu. Practic, însă, întotdeauna când ai cea mai mică sportivitate în condus, simţi maşina deja ca una cu tracţiune 4x4 prezentă.

Inginerii au muncit mult şi la suspensia maşinii, calibrând-o ca sarea şi piperul într-un restaurant cu stea Michelin. Şi tocmai pentru că au ajuns la gustul dorit de ei, au hotărât să ofere o singură ipostază a suspensiei, cea cu amortizoare adaptive DCC, prezentă standard pe Kodiaq RS.
Şi, fireşte, nu puteau scăpa de o revizuire nici frânele. Discuri de frână mai mari – mai ales cele din spate au o diferenţă majoră – şi etriere mai puternice. A fost revizuit şi sistemul ESC de stabilizare a traiectoriei, pentru a ţine cont de puterea maşinii şi de maniera unui condus mai sportiv.

Senzaţii în condus

Îmi place poziţia de condus, din start. Scaunele şi volanul mi-au amintit de senzaţia Octaviei RS diesel pe care o testasem acum aproape doi ani.
Următorul lucru care îmi alintă simţurile e sunetul motorului. Bolboroseşte dulce, ca un V6 sau chiar un V8. Nici urmă de troncănit diesel. Sună ca un benzinar din cele sportive, calibrate pentru performanţă. După mai mult timp la volan, mă îndrăgostisem iremediabil de acest sunet plăcut, dar am început să mă întreb – oare nu cumva e unul generat artificial? Apoi am ascultat şi de dinafară maşina asta demarând în forţă de lângă mine. Sună la fel de dulce, la fel de plăcut. Aproape c-aş fi zis un „nu ştiu cum au reuşit, dar au făcut o minune”, dacă n-aş fi săpat un mic mai adânc.
Sunetul ăsta dulce e generat artificial, totuşi. E un sistem numit Dynamic Sound Boost şi e primul de felul lui, care generează asemenea sunete, aplicat pe o Skoda. Şi funcţionează un pic diferit decât ceea ce am deprins de la alte mărci, care-ţi dau sunetul în boxe la interior. Aici sursa sunetului e chiar în toba de eşapament, care preia date de la creierul maşinii despre turaţii, presiuni, putere şi le transpune în sunet, care să se potrivească celui ieşit natural din motor şi împreună să facă simfonia asta de bariton dulce. M-a mâhnit un pic treaba asta la început, dar de fiecare dată când conduceam din nou modelul pe parcursul săptămânii zâmbeam din nou la auzul sunetului acestui Kodiaq RS. O fi artificial, dar nu pot să nu recunosc că e al naibii de plăcut!

Volanul se manevrează extrem de uşor, ca la o Octavia, însă e foarte bine conectat cu drumul. Schimbarea regimului sport acutizează un pic direcţia, dar nu-i adaugă informativitate.
Skoda Kodiaq RS demarează împingându-te în scaun, iar când un SUV atât de mare face asta, ai impresia unui timp de acceleraţie şi mai mic. Oficial sunt 6.9 secunde pentru versiunea cu 5 locuri şi 7.0 secunde pentru cea cu 7. Toată treaba se simte ca de vreo 5-6 secunde în senzaţii. Maşina, însă, nu-şi pierde câtuşi de puţin controlul, nu şuieră anvelopele în van, nu-şi pierde stabilitatea de curs. Traiectoria accelerării rămâne precisă, iar sistemul 4x4 transpune perfect toată această forţă pe asfalt. În acceleraţii se simte ca un motor V6 de odinioară, de vreo 3.0 litri, or, cred că şi voi ţineţi minte timpurile recente când puteri de 240 CP erau livrate anume de asemenea motoare cu 6 cilindri.
Spre satisfacţia mea, maşina mai şi frânează destul de bine. Prompt, eficace şi foarte informativ. Astfel, chiar am ajuns să frânez mai târziu înainte de virajele de pe traseele montane, ştiind cu siguranţă cum se va comporta Kodiaq RS pe acolo. Şi frânele au şi o rezervă mare pentru supraîncălzire, demnă de circuite.
Să pui un motor mult mai puternic pe o orice maşină nu e mare filosofie, mai ales când îl ai la îndemână. Adevărata măiestrie e să calibrezi toate celelalte componente să facă faţă acestei noi puteri – frâne, suspensii, direcţie, cutie, tracţiune integrală. Şi odată ce m-am convins de frâne, eram curios cum se va simţi suspensia, mai ales că versiunile standard ale lui Kodiaq au un anumit ruliu în curbe, despre care relatam la testele cu acest model. Să fi pus motorul biturbo pe aceeaşi suspensie, rezultatul ar fi fost unul îndoielnic. Însă inginerii au făcut minuni şi aici.
Skoda Kodiaq RS are un ruliu aproape minim în viraje când îl conduci mai domol. Există o uşoară înclinare minimă, dar e aproape insignifiantă, iar odată ce-l forţezi mai departe, ruliul nu progresează aproape deloc. Suspensia a fost rigidizată şi, de fapt, nu doar rigidizată, ci recalibrată în totalitate. Toate reacţiile sunt diferite – mai cizelate, mai rafinate şi menajează foarte uşor forţele laterale. În timp ce conduceam maşina asta intens pe Transalpina, în viraje strânse, mă gândeam că felul cum trece Kodiaq RS viraje e demn de un SUV Audi modern, sau chiar de un Porsche, în motorizări mai incipiente. Şi acolo există mici ruliuri la viraje, şi acolo virajele se trec cam cu aceeaşi stabilitate. Sună pompos, dar ăsta e adevărul.
Şi marea surpriză vine de la sistemul de tracţiune integrală. Am început a trece viraje cu pedala tot mai mult apăsată, pentru a-i da maşinii un vector mai precis. Şi de fiecare dată simţi impecabil de bine cum te împinge maşina cu toate patru roţi prin traiectoria curbei, îi simţi limitele, iar dacă apeşi şi mai mult, începi a simţi întotdeauna că puntea spate e cea care alunecă prima în derapaj. Poţi să faci chiar mici drifturi, dacă vrei. Asta înseamnă că Skoda Kodiaq RS a reuşit să elimine tendinţele subviratorii, când maşina nu s-ar prea încadra în viraj şi ar ieşi un pic în afara traiectoriei dorite cu puntea faţă, mai grea, şi a reuşit chiar să primească un efect de supravirare la apăsarea acceleraţiei, iar astfel poţi arunca puntea spate un pic în afară pentru un stil de condus mai condimentat. Şi tracţiunea integrală se simte ca un permanentă! Nu ştiu când o fi ea doar pe puntea faţă, dar întotdeauna când ai nevoie de ea pe 4 roţi, anume pe 4 roţi o ai!
Teoria inginerească de pe Kodiaq RS zice că tot efectul ăsta se datorează mai mult unui ESC mai permisiv, care-i dă voie maşinii să drifteze un pic în regim sport. Dar, ca să driftezi, oricum ai nevoie de cuplu pe spate, iar la Kodiaq RS în aceste momente simţi că ai mai mult pe spate decât pe faţă, aşa că indiscutabil e şi meritul tracţiunii integrale.
Şi asta e partea cea mai fascinantă, în timp ce conduci Skoda Kodiaq RS pe serpentinele unui traseu montan. Constaţi că o poţi conduce rapid, că o poţi conduce savuros, zâmbind de plăcerea felului predictibil în care se ţine. Nu se simte o maşină excesiv de grea deşi are peste 1,800 kg. Suspensia şi întreaga maşină a fost lucrată cu iscusinţă de ingineri, iar eu, de la volan, chiar aş băga mâna în foc că un asemenea comportament e demn şi de un SUV cu emblema Audi sau chiar mai sus. Practic, dacă vreţi o maşină premium, cu ţinută premium şi ADN sportiv, dar un pic mai modestă în pretenţiile de apartenenţă la nişa mărcilor fiţoase, Kodiaq RS a ceea ce trebuie să alegeţi.
Într-o altă zi am avut şi un segment de autostradă. Pustie şi demenţială. Am accelerat la viteze nebune, iar Kodiaq RS tot prinde şi prinde la viteză, nesăţios. Viteza maximă înscrisă în fişa tehnică e de 221 km/h pentru versiunea noastră cu 5 locuri. Dar cineva dintre noi a atins 239 km/h cu uşurinţă... Şi la asemenea viteze, Kodiaq RS se simte extrem de încrezut şi stabil, chit că poţi schimba şi banda cu uşurinţă, fără cea mai mică senzaţie de pericol. La 150-170 km/h mergi cu el de parcă ai avea vreo 80 la oră. Izolarea fonică este de asemenea formidabilă.
Totuşi, când conduci în regim automat cutia automată, maşina nu se grăbeşte să retrogradeze nici în regim Sport. Aşa că, dacă vrei acuitatea maximă, padelele de lângă volan sunt reţeta perfectă, iar cutia reacţionează impecabil de bine la ele.

Pe drumuri denivelate, suspensia nu pare excesiv de rigidă, chiar şi cu jantele de 20 de ţoli şi o presiune de 2.8 bari în anvelope. Îşi păstrează o capacitate de absorbţie excelentă, fapt important pentru o ţară cu drumuri imperfecte ca a noastră.
Consumul mediu ajunsese la 9.7 litri/100 km pentru întregul road trip, în care s-a condus cât se sportiv s-a putut peste tot. Deci, asta ar fi o valoare chiar mai mare decât un maxim pe care puteţi conta. Un condus dinamic ceva mai temperat v-ar putea scoate cu uşurinţă vreo 7 litri şi un pic la sută.

Cât costă?

În Moldova – deocamdată nu ştim, pentru că nu s-a lansat oficial, dar se munceşte pentru ca această ipostază delicioasă să ajungă şi-n ţara noastră, şi să ajungă cât de curând. În România un Kodiaq RS porneşte de la 43,656 euro, ceea ce e cu 2,790 euro mai mult decât un Kodiaq L&K TDI 4x4 de 190 CP cu DSG. Judecând după această diferenţă, în Moldova o Skoda Kodiaq RS ar trebui să pornească de la un preţ situat imediat sub 40,000 euro.
Verdict. Un adevărat RS?

Ştiind ţinuta de drum a unui Kodiaq obişnuit şi gândindu-mă la puterea motorului biturbo, aşteptam o situaţie în care motorul ar fi putut mai multe decât suspensiile maşinii. Însă inginerii au desăvârşit acest produs, calibrându-i toate componentele esenţiale, astfel încât în rezultat avem o maşină care se conduce formidabil, care împinge excelent în scaun şi care ţine excelent până şi cele mai sinuoase viraje ale unor trasee montane.
Da, şi în road trip-ul nostru acest Kodiaq RS s-a ţinut ca scaiul de toate sportivele. Pe un circuit, poate fizica şi-ar fi spus cuvântul. Dar aici, pe drumurile publice, chiar şi pe cele mai provocatoare, Kodiaq RS îşi apără onoarea de sportivă veritabilă. Iar asta mă face să spun că-şi merită pe deplin emblema vRS. Şi apoi, dacă gândiţi în formula c-aţi vrea pur şi simplu cel mai puternic şi mai plăcut Kodiaq din câte există, e din nou bună alegerea.
0
1,080
GALERIE FOTO (59 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!