Test drive cu Geely Tugella, SUV-ul chinezesc cu motor şi platformă de Volvo

Geely era cândva, demult, o marcă chinezească ce-ţi trezea mai mult compasiune şi milă pentru modelele pe care le producea. Acum vreo 15-18 ani, maşinile pe care le vindea erau de-a dreptul derizorii. Vreo 12-15 ani în urmă, maşinile începuseră a deveni un pic mai civilizate, dar încă erau departe de ceva care să fascineze. Azi Geely e un adevărat grup auto, care deţine nu doar marca Geely, ci şi Volvo, Polestar, Lunk&Co, Lotus şi alte câteva companii din lumea auto. Iar deţinerea celor de la Volvo s-a materializat inevitabil în experienţă uriaşă preluată de la suedezi, pe toate planurile, iar acum şi în modele care împart platforme tehnice comune şi aceleaşi motoare. Geey Tugella, modelul pe care-l testăm azi, e exact un asemenea model şi l-am testat de curând în Moldova.

Marca Geely s-a relansat anul trecut în Moldova, fiind a 3-a sa lansare, primele două având loc în perioadele menţionate mai sus, când maşinile nu meritau o mare atenţie. Şi se pare că proaspăta lansare a pornit de această dată cu mai multă aderenţă, or, în câteva luni s-au vândut peste 100 de maşini. Şi asta chiar dacă maşinile chinezeşti nu mai sunt derizoriu de ieftine, cum erau odată. Acest Geely Tugella, spre exemplu, porneşte de la 33.500 dolari SUA! Iar maşina din test, cu dotări opţionale, costa 36.500 dolari! Asta e, în esenţă, un preţ comparabil cu SUV-urile altor mărci cu reputaţie lungă pe piaţă, de la Toyota la Skoda, de la Ford la Hyundai. Iar dacă mai pui puţin ajungi şi la Volvo XC40, model cu care Geely Tugella împarte paltforma tehnică. Deci îşi justifică oare modelul chinezesc preţul? Este el oare cel puţin la fel de bun ca şi modelele de talie similară ale altor mărci?

Ei bine, Tugella e un SUV coupe, adică se vrea un soi de SUV mai stilat, poziţionat mai sus ierarhic. Ca şi design, maşina arată bine, iar cu asta ar fi de acord, probabil, majoritatea dintre noi. Proporţiile sunt corecte, liniile sunt inspirate şi echilibrate, iar posteriorul aduce o formă care se memorează uşor vizual, care nu seamănă cu altele şi care-i dă identitate acestei maşini. Şi explicaţia e simplă, designerul suedez al Volvo, Peter Hobury, a fost cel care a format casa de design a celor de la Geely la nivel global, cu oficii în Suedia, SUA, Spania şi China. Respectiv, formele lui Geely sunt rezultatul unor designeri internaţionali, cu multă experienţă şi la fel se întâmplă şi cu celelalte mărci ale grupului.

Şi interiorul lui Geely Tugella e bine desenat, cu forme inspirate şi cu o ergonomie bună. Şi aici maşina merge pe reţete deja cunoscute şi înrădăcinate, deci se simte o bună aliniere la experienţa internaţională în materie de forme, materiale alese, poziţionarea elementelor şi comenzilor.

Forma butoanelor de pe tunelul central şi a levierului transmisiei pare să amintească un pic de Audi şi Porsche, însă, dacă înainte într-o maşină chinezească îţi săreau în ochi soluţii ciudate, materiale prea lucioase sau butoane puse acolo unde nu aveau ce căuta, nimic din toate acestea nu mai sunt prezente aici. Maşina e absolut intuitivă şi rigorile suedeze au civilizat-o până şi în micile detalii.

Iar asta e ceva de bine, întrucât nu ai nevoie de adaptare la ea şi nu va trebui să le explici prietenilor de ce e totul altfel în ea, sau să le dai instrucţiuni când urcă la bord sau, şi mai rău, să asculţi glume pe seama ta că ai ales o maşină prea bizară. Factorul bizar a fost exclus aici, iar maşina asta e ca multe altele din lumea modernă, cel puţin la percepţia exterioară şi confortul interior. Bancheta spate, apropo, oferă un spaţiu decent.

Totuşi, există încă un capitol la care Geely Tugella a rămas o chinezărie în filosofie şi cu care multora le va fi greu să se împace. Maşina are cadrane digitale de bord, de o calitate grafică bună, iar alături e display-ul mare al sistemului multimedia. Ei bine, pe cât de mare şi frumos e acest ecran, pe atât de inutil este, întrucât meniu sistemului multimedia nu e mai avansat decât meniul unui cazan de gaz de acasă, iar sistemul nu are nicio interfaţă modernă de conectare cu telefoanele moderne, precum Apple CarPlay sau Android Auto.

Întreg meniul sistemului multimedia are doar câteva categorii, în fiecare din ele se află 1-3 funcţii şi atât. Există o mulţime de lucruri pe care ar vrea să le setezi sau să le ajustezi şi nu ai cum.

_I__Foto: Aşa arată meniul principal al lui Geely Tugella

Maşina nu permite, astfel, o conexiune avansată cu telefonul tău, şi dacă îl conectezi doar ca sursă Bluetooth, nu vei avea decât sunet şi denumirea piesei reproduse pe ecran, pe lângă convorbirile telefonice. Nici măcar coperta albumului nu se va afişa. Vei vedea aceeaşi imagine cu nişte munţi, pusă pe întreg ecranul, întotdeauna. La început, prima zi, mi-a părut doar bizar. Dar după două zile mă săturasem de acea imagine mai mult decât de wallpaper-ul cu deal verde de pe Windows-urile de cândva. Pur şi simplu nu înţeleg cum poţi în anul 2023 produce o maşină cu asemenea display, care să afişeze aceeaşi imagine întotdeauna când cântă ceva din telefonul tău, şi doar cu un text mărunt să afli ce cântă.

Foto: Imaginea omniprezentă din sistemul multimedia al lui Geely Tugella

Prin urmare, nu poţi reproduce pe ecran vreun sistem de navigare de pe telefon, deci, sau alte aplicaţii. Şi nici maşina nu are vreun sistem de navigare nativ. Deci Geely Tugella are un ecran mare doar ca să-ţi arate aceeaşi poză cu dealuri şi munţi, şi să-ţi spună ce piesă cântă la telefon. Pe meniul principal apar 6 pictograme de aplicaţii. Şi în setări poţi vedea un meniu simplist până la incredibil. Deci, singura funcţie a ecranului e cea de a-l arăta prietenilor pentru a crea impresie, că e mare, dar nu porni cu ei la drum, pentru că peste 5 minute va fi clar că nu prea poate face nimic sistemul şi-ţi va fi ruşine de wallpaper-ul cu dealuri şi munţi. E clar că aici suedezii de la Volvo nu s-au ocupat de acest sistem.

Şi, paradoxal, maşina are un sistem audio Bose, conectat la acest sistem multimedia, iar partea audio e destul de bună. Deci sistemul audio al lui Geely Tugella are o problemă de soft prost, nu de electronică sau acustică.

Dar cum merge Geely Tugella, ce senzaţii de condus oferă? Sub capotă avem un motor de 2,0 litri turbo, pe benzină, de pe Volvo. Acestea dezvoltă 238 CP şi 350 Nm. Motorul e cuplat, ca şi în cazul Volvo, la o cutie automată cu 8 trepte, de origine Aisin. Iar tracţiunea integrală e una ce favorizează puntea faţă şi poate varia nivelul de cuplu pe care-l primeşte puntea spate, într-un mod analogic sistemului AWD de la Volvo. Şi adevărul e că atunci când apeşi motorul, cutia retrogradează repede şi-l turează sus, iar maşina obţine dinamism de la el. Nu se simte ca un motor ce are cuplu mare la turaţii joase, ci mai degrabă ca unul care va compensa întotdeauna prin turaţii şi sforţări, dar rezultatul final e obţinut, şi Tugella se simte vioaie.

Maşina e şi manevrabilă, iar asta pentru că puntea spate e una cu suspensie multilink, şi aici păstrându-se abordarea Volvo. Există multe SUV-uri de talia asta care vin cu bară de torsiune, prin urmare faptul că aici avem multilink e un plus.

Izolarea fonică e decentă, doar turaţiile mai mari ale motorului se fac auzite. Dar maşina e plăcută în condus, înghite bine denivelările şi e rafinată în ţinuta sa de drum. Deci, din nou, aici lucrurile stau foarte bine, suspensia, cutia şi motorul având o inginerie bună.

Un motor de 2,0 litri, care ajunge până la 238 CP, când e pus pe un SUV, va consuma inevitabil mai mult. Aşa se întâmplă şi la modelele premium. Aşa se întâmplă şi aici. Media consumului în testul nostru a fost de 11,3 litri/100 km, dar asta după ce am ieşit şi un drum de traseu. În zone urbane, cu porniri dimineaţa la rece, iarna, cu accelerări şi un pic mai intense uneori, media a fost şi de 12,4 litri/100 km. Am cam uitat cu toţii că asemenea cifre mai pot fi posibile pe un SUV compact, cu motor simplu, turbo, pe benzină, fără vreun sistem hibrid asociat.

Ne-a interesat dacă Geely Tugella care e importat în Moldova nu e cumva fabricat în Belarus, cum se întâmplă pentru piaţa Rusiei. Cei de la Geely ne-au spus din start că nu importă maşini din Belarus sau Rusia. Dar nu ne-am mulţumim doar cu declaraţia lor. Am căutat pe maşină codul caroseriei şi am găsit şi menţiunea că maşina e fabricată, totuşi, în China, nu în Belarus.

Şi apropo, şi în materie de siguranţă Geely preia o mare parte din standardele internaţionale, având şi frânare automată, şi avertizări de benzi şi unghi mort, şi viziune la 360 grade, şi 6 aibag-uri. Realizările specifice Volvo nu sunt aici, dar e oricum un nivel foarte decent de dotări de siguranţă.

Aşadar, ce impresii ne-a creat Geely Tugella la final şi cât de mult îşi merită ea preţul de 36.500 dolari? Ca design exterior şi interior, ca şi confort şi ţinută de drum, Geely Tugella e o maşină care se simte civilizată, echilibrată şi plăcută. Având o suspensie multilink pe spate şi tracţiune integrală, e chiar un pic superioară la acest capitol faţă de unele SUV-uri care s-au lenevit să ofere doar tracţiune faţă şi doar bară de torsiune pe spate. Motorul maşinii are forţă, dar adeseori o oferă prin turaţii mai mari şi sforţări, iar asta duce inevitabil şi la un consum mai mare, de vreo 11-12 litri la sută, realist vorbind.

Punctul slab al acestei maşini e sistemul său multimedia şi tot ecosistemul ce-l înconjoară, iar din această cauză eşti privat de o mulţime de funcţii necesare în zilele noastre. E o senzaţie enervantă să ai o maşină cu display atât de mare, care nu poate face aproape nimic cu adevărat avansat. Şi vei fi limitat la câteva interacţiuni de bază cu telefonul tău şi atât. Poate pentru cei care încă nu pot opera în interfeţe digitale ale maşinilor, n-o fi deranjant. Dar deja până şi bunicii din sate ştiu ce înseamnă smartphone şi folosesc funcţii avansate. Deci cam puţini vor fi cei care vor fi împliniţi cu ceea ce oferă acest model chinezesc la acest capitol.

Iar astea fiind spuse, preţul de 36.500 dolari SUA pentru Tugella pare cam prea mare. Pare a fi setat să fie doar un pic sub Volvo XC40, ca să nu muşte atât de mult, dar, dacă-l compari cu multe alte SUV-uri de mărime comparabilă, coupe sau nu, constaţi că poţi obţine cel puţin la fel de mult şi de la alte mărci. De acest preţ cumperi un Hyundai Tucson cu motor pe benzină, cumperi un Renault Arkana cu motorizare hybrid, dar cu tracţiune faţă, cumperi o Toyota RAV4 cu motor pe benzină mai bine echipată sau una hibrid, inclusiv te apropii de un hibrid 4x4. Poţi cumpăra o Skoda Karoq, un Ford Kuga în dotare şi motorizare de top, 4x4. Deci, mărcile non-premium au preţuri apropiate, având mai mult hi-tech la bord, iar uneori oferind alternative interesante ca sistem de propulsie şi dotări comparabile.

Paradoxul e că până şi Volvo XC40 porneşte de la 34.700 euro cu tracţiune faţă şi motor de 1,5 litri, iar cu 41-44 mii euro poţi avea acelaşi motor de 2,0 litri, la 197 CP, cu tracţiune 4x4 şi cutie automată. Deci pentru doar 5-8 mii euro şi 40 CP în minus, dar mai multă siguranţă în plus, ar trebui să nu alegi Volvo, ci Geely. Iar la un preţ echivalent, ai o mare de opţiuni. Nu e suficient de convingător preţul lui Tugella, zicem noi. Iar dacă maşina încearcă să ne convingă că nu e cu nimic mai rea decât concurenţii săi, e adevărat că, pur constructiv, aşa e deja. Iar asta e o mare realizare pentru Geely, certificarea unui progres uriaş făcut până aici, dacă vrem, inclusiv datorită achiziţiei Volvo. Dar într-o lume digitală, mai trebuie rezolvată şi partea hi-tech, ca acest argument să ţină sută la sută. Şi atunci concluzia va fi una mai bună pentru Geely.

Deci, e clar. Dacă Geely vrea o laudă de începător pentru progresul uriaş făcut până aici, o merită deplin, dar atunci şi preţul ar trebui să fie mai de începător. Dacă Geely vrea să fie tratată de la egal la egal cu Skoda, Renault, Hyundai, Toyota, Ford, Kia şi alţii, atunci trebuie să fie la fel de completă în ceea ce oferă, inclusiv pe partea digitală. Iar această componentă digitală poate fi completată mult mai uşor, poate chiar post vânzare, pe maşinile vândute azi, prin actualizări ulterioare de soft. Am ajuns, deci, la etapa în care esenţa unor maşini chinezeşti e cât se poate de comparabilă cu media industriei, la fel ca şi preţul. În cazul lui Geely, cel puţin, achiziţia Volvo la asta a dus.