În 1989, şefii Renault îl rugau pe Yves Dubreil să dezvolte o nouă maşină mică, practică, eficientă şi confortabilă, dar care nu ar fi fost
un concurent direct pentru sora mai mare, Clio. Yves Dubreil a fost numit şef de proiect pentru dezvoltarea lui Twingo.
Unica şansă ca designerii francezi să creeze un concept reuşit al unei astfel de maşini a fost apropierea de filosofia uşurării vieţii, prin debarasarea de
toate atributele nenecesare şi focusarea spre esenţial. Spre deosebire de mulţi dintre concurenţii săi de pe piaţă, care ofereau mai multe motorizări la alegere şi liste mari de dotări opţionale, Renault Twingo a venit pe piaţă într-o singură motorizare, cu un propulsor de 1.2 litri pe benzină, de 55 CP, şi într-o singură dotare posibilă. Doar două opţiuni suplimentare puteau fi alese de clienţi – un sistem de climatizare şi un
plafon cu trapă. Nici lista de culori disponibile nu era prea mare – doar patru culori fiind oferite: roşu, verde, galben şi albastru.
Pentru a eficientiza spaţiul interior, Twingo a venit cu o strucutră de monovolum, împingând toate roţile către extremităţi. La momentul lansării pe piaţă, în 1993, Twingo se lăuda cu cel mai mare spaţiu disponibil pe înălţime, lăţime şi pentru genunchi
din întreg segmentul, în mare parte datorită banchetei spate care putea culisa înainte şi înapoi. Mai mult ca atât, toate patru scaune de la bord putea fi rabatate astfel, încât interiorul se transforma într-un pat dublu ad-hoc. Pentru a accentua aceste atribute practice, modelul se promova pe atunci cu imaginea a doi jucători de summo, care încap alături într-un astfel de pat.
Ulterior, Renault îşi atribuie meritul de a fi inventat un nou curent de consumerism cu Twingo. O mare parte din clienţii lui îl cumpărau din propria plăcere, fiind convinşi că o astfel de maşină le satisface perfect nevoile. Aceşti clienţi nu-şi mai doreau să impresioneze pe alţii cu noua achiziţie pe patru roţi, ci doar să-şi satisfacă propriile ambiţii de stil de viaţă.
Cariera lui Twingo a fost marcată şi de câteva momente curioase. În 1994 un francez a tot călătorit cu un Twingo pe zona de coastă a Australiei până maşina a atins un parcurs de 240,000 km. La sfârşitul călătoriei, maşina a fost pictată de un artist aborigen. Tot în 1994 Twingo se lansa într-o versiune
cu cutie de viteze manuală, dar fără pedală de ambreiaj, numită Twingo Easy. În 1996 veneau versiunile Twingo Benetton şi Twingo’Matic, dotate cu o cutie de viteze automată cu 3 trepte, şi cu un motor care livra cu 5 CP mai mult. În 1998 Twingo cunoştea primul facelift major, cu
perfecţionări la şasiu, scaune, planşă de bord, lumini şi detalii exterioare. În acelaşi an apărea şi o ediţie limitată “Elite”. În 1999 micuţa bugetară primea o versiune cu dotări de top, numită “Initiale Paris”. În 2000 Twingo primea un nou motor cu 16 valve, care dezvolta 75 CP şi care era cuplat la o
transmisie secvenţială Quickshift. Abia în 2007 prima generaţie Twingo şi-a atins finalul de carieră, cu un rezultat remarcabil de vânzări, de 2,075,300 exemplare. Deşi majoritatea pieţelor au cunoscut în acest
an premiera unei noi generaţii, primul Twingo a continuat să fie asamblat în Columbia până în 2012!
În 2007 a venit cel de-al doilea Twingo, cel de azi. Doar că în 2011 acest model a primit un facelift major,
care a fost servit de francezi drept o nouă generaţie, cu modificări substanţiale. Noul model este în continuare unul important în gama
Renault, dar nu se mai poate lăuda cu un curent atât de puternic, stârnit în rândul publicului, sau cu revoluţionarea dorinţelor cumpărătorilor.
