Jurnal de Bord
Ziua 12 - 15 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Curs 235 grade.
Vânt 3 noduri.
Viteza 0 noduri.
Ancoraţi în Hope Bay, Antarctica.
Marea zi a venit!
Într-un sfârşit glorios, bărcuţa noastră, prin vânturi, gheaţă şi intemperii - a adus prima expediţie full românească aici - în Antarctica!
Noaptea trecută, din cauza gheţarilor şi a vântului, am fost nevoiţi să facem cale întoarsă 30 de mile, să aşteptăm să se lumineze de zi - apoi iarăşi să mergem la asaltul continentului!
Foarte dificil proces şi pentru noi şi pentru barcă - dar uite că suntem aici!
În sfârşit, pământ după 6 zile de ocean, valuri, gheţari şi deznădejde. În sfârşit liniştea golfurilor şi siguranţa ţărmului.
Putem să ne relaxăm pentru o noapte.
Cât de mult aveam nevoie de asta!
- Pământ! - a strigat cineva dintre noi.
Deşi îl vedeam pe radar, oricum, contactul vizual cu uscatul după atâtea zile de ocean dezlănţuit - e cum a-ţi vedea mama după mult timp - fără preţ.
Am hotărât să acostam la o bază militară argentiniană. După discuţii scurte cu ei pe canalul 16, am primit OK sa coborâm pe mal la ei şi următoarea oră am umflat barca gonflabilă, am dezinfectat încălţămintea şi am dat cu aspiratorul prin buzunare - nu trebuie să lăsăm vreo urmă pe continent. Suntem doar oaspeţi şi amprenta noastră trebuie sa fie zero.
Baza ştiinţifică "Esperanza" - unde suntem ancoraţi şi pe care am vizitat-o, e una dintre cele mai mari din Antarctica. E militară dar şi ştiinţifică, şi e primul loc locuit permanent în Antarctica. Acum la bază sunt cam 64 de oameni. Familiii de cercetători, chiar cu copii. Una din două baze în Antarctica unde acest lucru este permis. E şi baza unde s-a născut primul copil în Antarctica şi baza unde s-a înregistrat cea mai înaltă temperatură din istoria măsurătorilor- 18.3 grade Celsius.
Până a păşi pe ţărm - bucurie! Aici telefoanele noastre aveau semnal!
În mijloc de sălbăticie - semnal GSM!
La baza ştiinţifică - se dublează semnalul GSM de pe continent! Jumate de oră toţi, de la mic la mare au sunat familiile, părinţii, copiii şi pe cine au mai putut! 7 zile fara semnal - şi acum! Libertate!
Comandantul bazei, Don Colonel, ne întâlneşte personal pe ţărm. Nu prea au vizitatori şi sunt bucuroşi de orice companie.
Ne-au făcut o tură a bazei, care e enormă. Cu şcoală, spital, muzeu şi chiar radio local. Am făcut cunoştinţă cu familia Colonelului, cu oamenii de ştiinţă de la bază şi chiar ne-au servit cu ceai matte - băutura lor naţională! Ne-au însoţit la o excursie în jurul bazei şi ne-au introdus şi coloniei de pinguini care trăiesc aici. Sunt doua mii de pinguini foarte comunicativi aici, care mereu se apropie de tine şi e greu să rezişti tentaţiei de a nu îi mângâia - dar legea e lege!
Păstrăm distanţa de cinci metri şi facem doar fotografii.
Oamenii de aici, chiar daca trăiesc în condiţii vitrege şi regim- sunt oameni foarte calzi!
Cu istorii uimitoare şi deschişi la oameni noi.
Am făcut zeci de poze şi video, am discutat cu oamenii de ştiinţă despre ecologie şi încălzirea globală şi la sigur vom include asta în filmul nostru.
Încălzirea globală există şi din păcate o vedem cu ochii liberi - gheţari topiţi, animale strămutate din locurile lor şi chiar permafrostul - pământul veşnic îngheţat al Antarcticii - începe să se topească.
Baza "Esperanza" e aşezată între doi gheţari continentali - Buenos-Aires şi El Deposito.
Din aceşti gheţari, în fiecare oră se desprind calote uriaşe de gheata care îşi încep drumul prin ocean.
Pinguini, foce, balene - sunt doar câteva dintre vieţuitoarele acestor ţinuturi ostile pe care le-am văzut în habitatul lor natural. Rămaşi profund marcaţi de cele văzute, părăsim malul.
El Comandate însă, nu ne lasă sa plecăm fără Dulce de Leche - desertul lor naţional! Noi cu pepene roşu, ei cu Dulce de Leche - facem barter antarctic. În astfel de condiţii - asta e chezăşia supravieţuirii!
Noaptea asta o stăm pe ancoră şi ne odihnim. Am meritat din plin odihna şi chiar câte un pahar de vin.
Deşi toţi sărbătoresc, carturile pe barca merg mai departe. Stăm la ancoră, deci, trebuie sa avem pe cineva mereu treaz, să supravegheze poziţia navei, dacă nu ne-a rupt de pe ancoră şi nu ne-a dus în ocean sau şi mai simplu - nu vine unul din zecile de gheţari peste noi. E ora patru dimineaţa, e cartul meu - şi de aici, din imperiul zăpezilor - vă salut!
Citesc acum zecile de emailuri venite la adresa noastră anatol@myiridium.net şi mă minunez câtă lume bună avem în ţările noastre! Va mulţumesc din suflet - şi scrieţi mai departe! E exact ceea de ce avem nevoie acum!
Acum la somn. Revin peste cateva ore cu poze şi noi relatări!
Stay tuned!
#2020NOE
