#2020NOE: aventurierii au surprins gheţarii albaştri şi vieţuitoare curioase în acest week-end

Echipa bărcii Bazileus continuă să exploreze Antarctica iar week-end-ul a fost extrem de generos şi divers în ceea ce ţine de privelişti, natură şi fenomene pe care doar pe continentul sudic le poţi vedea. Aventurierii #2020NOE au surprins zăpada de culoare roz, fenomen generat de alge ce trăiesc în ea, zăpadă verde şi gheţari albaştri. Concomitent şi vieţuitoarele locale se pare că sunt curioase de a face cunoştinţă cu exploratorii moldavi! :)

Ajunşi în Portul Lockroy, echipa a descoperit locuri noi, absolut sălbatice şi contrastante chiar cu cele văzute până acum! Ieri, însă, 23 februarie, barca Bazileus a pornit spre America de Sud, prin strâmtoarea Drake, una dintre cele mai mari provocări din întreaga aventură. Urmează încă câteva săptămâni de condiţii meteo şi provocări extreme. Urmăriţi mai jos Jurnalul de Bord pentru acest week-end şi savuraţi din noile imagini publicate de aventurierii noştri.

Jurnal de Bord
Ziua 19- 22 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Port Lockroy

Odihnă. Gift shop şi cum leopardul de mare a rămas fără prânz.

Astăzi a fost vineri şi la noi.
Puţină odihnă înainte de a doua trecere prin Drake. Mai avem două zile în Antarctica şi pe 23 Februarie, pornim spre Ushuaia.
Ne aşteptă un Shake Drake - cu vânturi de 30-40 noduri şi rafale până la 50.
Dar e vânt bun şi după calculele noastre ne va aduce spre ţelul nostru - portul Ushuaia - foarte rapid.

Dimineaţa a început cu ceaţă.
Vine toamna aici şi încep vânturi lungi peste gheţile veşnice ale continentului.
Ceaţa acoperă cu o plapumă albă munţii de 3000 de metri gheţarii străvezii şi oceanul veşnic în mişcare.

Mergem spre Port Lockroy.
Un farpost britanic în Antarctica.
Multe ţări au baze aici. Nu neapărat ştiinţifice, mai degrabă pentru a îşi rezerva locul pe continent şi de a puncta că au dreptul la acest pământ. De ce nu ar avea şi România o baza aici? Mai ales că e parte a Tratatului Antarctic - o oportunitate unică, neexplorată încă de ai noştri.

Port Lockroy e o bază mică, care e cunoscută ca unicul gift shop de pe continent. Vând wisky după reţeta lui Ernest Shakelton - brav marinar al Coroanei Britanice şi prim explorator al acestor locuri prin celebra sa expediţie ajunsă din tragedie în triumf. Acest wisky e făcut după reţeta a 10 sticle găsite în 2007, intacte, din expediţia lui din 1914. Aceste 10 sticle au fost duse înapoi în Scoţia şi la aceeaşi fabrică a fost recreat acest faimos wisky!

În afara de wisky, mai vând cărţi de colorat cu foci şi balene. Tricouri cu motive britanice şi alte mărunţişuri la preţuri cosmice.

De asemenea, poţi trimite şi o carte poştală de aici în orice colţ al lumii. Poşta Majestăţii Sale Regina Elisabeta II - lucrează şi aici.

Există un paradox logic în turismul de duzină, cu vasul de croazieră. Într-un fel suvenirele sunt aduse în Antarctica cu vasul de croazieră, trecute prin gift shop şi vândute tot celor care au venit cu acest vas - dar cu preţ de 7-8 ori mai mare. Ce bine e că noi călătorim cum se făcea acum sute de ani.
Cu pânze pline, vânt în faţă, libertatea de a merge unde vrem şi posibilitatea de a simţi orice experienţă cu pielea proprie. Fără scenariu şi fără curs stabilit.

După ce vizităm locul şi lăsăm sute bune de euro de nas pe cadouri pentru cei de acasă - lăsăm ancora în golful de alături. Alături mai avem două bărci - una din Brazilia şi alta din Franţa. Pe barca braziliană skipper e o fată de nu mai mult de 40 de ani şi doar ceva mai multe kilograme. Şi e o barcă serioasă, de vreo 30 de metri, cu două catarge.
Cine zicea ca femeile nu pot ajunge la capăt de pământ? :)
Mai curajoasă ca jumătate dintre bărbaţii pe care îi cunosc.

La prânz avem ciorbă de peşte cu plăcinte!
Ca udătură, divin moldovenesc de la bunul nostru prieten Adrian Pascaru - Tezaur. Picături din soarele nostru, aici - printre gheţari.

După masă - băi în ocean! Apa e numai bună - 3.3 grade Celsius. Doi dintre noi îmbracă costumele de diving şi merg cu bărcuţa dinghy sa facă baie printre gheţe.
De pe barca mamă observăm că în urma bărcuţei mici apare o umbră pe apă.
După câteva secunde e clar că un leopard de mare - mare ca un urs - s-a luat după ei.
Cine ştie, poate vrea să se bălăcească şi el cu ei?

Le transmitem pe staţia radio că au oaspeţi şi exact la timp - Dan şi Alex se pregăteau să sară în apă de pe gheţar! Iar leopardul era exact sub gheţarul lor. Îi aştepta la bălăcit.
Uhhh...
Băieţii se îmbarcă înapoi în dinghy, iar leopardul nostru scoate capul din apă chiar lângă ea. Ne priveşte curios şi urmăreşte tot ce facem. În ochii lui trişti se citeşte dezamăgirea. Nu a apucat să guste bucă de român. Înoată trist după barca cu prânzul ratat până ne legăm de barca mare.
Iarta-ne Leo, dar nu astăzi :)

Uite aşa e aici - mereu trebuie sa fii cu ochii în patru! Skipperul ne povesteşte că acum câţiva ani a văzut cu ochii lui cum un leopard de mare a muşcat un dinghy gonflabil în 44 de locuri şi când ridicau dinghy la bord se ţinea ca câinele cu dinţii de ea. Unde mai pui că au o microfloră bacteriană extrem de nocivă în gura lor şi poate să te infecteze lejer dacă doar te zgârie din curiozitate. Şi pentru aşa infecţii e nevoie de antibiotice speciale, care sunt doar la câteva baze aici.

Deci, nu e glumă. Dar munca în echipă şi procedurile de securitate bine puse la punct minimizează la maxim riscurile.

Noaptea stăm la poveşti şi miştouri despre prânzul leopardului. Prânzul leopardului e vesel acum, copleşit de emoţii povestesc despre probabil cea mai emoţionantă experienţă a lor de până acum.

— Uneori tu mănânci leopardul, uneori el te mănâncă pe tine, concluzionează budistul nostru de garda, Cornelius Magnificus.

Noaptea e între gheţari. La fiecare câteva minute se aud trosniturile lor si bucăţi masive din ei se năruie în ocean.

Facem carturi de ancoră. Veghem toată noaptea să nu dea gheaţa peste noi sau să nu ne rupă curentul de pe ancoră.

Mâine ne aşteptă staţia ucraineană Vernadsky şi sauna fierbinte de acolo!

Stay tuned!
#2020NOE