#2020NOE: ghinion pentru aventurierii antarctici în strâmtoarea Drake — a cedat motorul bărcii Bazileus

Echipa #2020NOE este în drum spre Ushuaia — aventurierii au câteva sute de kilometri până în cel mai sudic oraş-port din America de Sud şi trăiesc experienţe şi provocări periculoase prin strâmtoarea Drake, una dintre cele mai periculoase zone maritime din întreaga expediţie.

Până a porni la drum, aventurierii au fost avertizaţi că în cale îi aşteaptă condiţii climaterice mai puţin prietenoase, cu valuri mari şi provocări de tot soiul în strâmtoarea Drake, însă acesta nu a fost cel mai mare pericol care-i aştepta în cale — fiind înconjuraţi de mare la sute de kilometri de la cel mai apropiat pământ, echipa a constatat motorul bărcii Bazileus a cedat. Astfel, aventurierii s-au văzut nevoiţi să elimine defectul apărut pe loc, deşi barca este echipată cu sisteme de încălzire şi generatoare autonome.

După câteva ore de lucrări de reparaţie, aventurierii inventivi au izbutit să elimine defectul cu mijloace instrumente şi materiale pe care le-au putut găsi la bord, dar într-un final barca Bazileus şi-a continuat drumul spre Ushuaia.

În Jurnalele de Bord de mai jos vă invităm să descoperiţi în detaliu aventurile trăite de echipa bărcii Bazileus în zilele de 26 şi 27 februarie:

Jurnal de Bord
Ziua 22 - 26 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Curs 325 grade
Strâmtoare Drake
350 nm până la Ushuaia

Am cam întârziat cu jurnalul - dar am avut treabă!
Tradiţional deja în expediţiile mele pe mare - am rămas fără motor :)

Însuşi acest fapt, nu contează mult - avem trei vele mari pentru propulsie, generator de electricitate autonom şi încălzire autonomă.
Însă în mijloc de strâmtoare Drake (paralela 61) să rămâi fără sursa principală de energie şi apă e vesel. Desalinizatorul, aparatul care face din apă de mare salină, apă desalinizată - nu merge fără motorul principal.

De fapt, problema nu e în motor, el funcţionează. Nu merge pompa de ulei a ambreiajului. De aia nu putem cupla viteza - adică lega elicea cu cutia de viteze.

Sunăm la compania engleză Perkins - cea care a confecţionat motorul. Ghinion. E noapte în Europa.
Sunăm pe mal la un specialist care se pricepe în aceste motoare.
Nu prea poate să ne ajute.

Între timp, ridicăm toate pânzele şi cu vânt nu prea mare scoatem 5-6 noduri din barcă.
Nu pierdem timpul - avem de ajuns acasă.

Situaţia devine din ce în ce mai critică.
Fără motorul principal şi vânt bun — riscăm să petrecem dublu timp pe Drake.
Unde mai pui că suntem înconjuraţi din toate părţile de furtuni care nu aşteaptă.

După câteva ore de discuţii şi scărpinat de ceafă, soluţia e să confecţionăm detaliile nefuncţionale din metalul ce îl găsim pe barcă.
Motoristul nostru Pavel, e un tehnician bun şi în câteva ore din nişte bucăţi de ţeavă şi o cutie de conserve (nu glumesc) detaliile sunt gata. La bord avem toate instrumentele necesare pentru asta.

Dan Untura specialist şi el în motoare, îl ajută la ansamblarea sistemului hidraulic.
Astfel, în câteva ore şi cu câteva runde de sudalme şi sfinţi amintiţi - ambreiajul porneşte!

Hurray!

Doar că nu pe mult timp.
După 17 minute, iarăşi cedează.
De data aceasta e vorba de un inel de metal care nu a venit la loc cum trebuie şi s-a rupt, lăsând uleiul să curgă din sistem.

Hmmm... ia să vedem, au mai rămas conserve? Da! Găsim una de piersici în sirop.
Tocim detaliul necesar şi după pomenirea la câteva generaţii de morţi, porneşte!

Mergem atent, fără a forţa. Dupa fiecare oră schimbăm uleiul în ambreiaj.
Avem deja 10 ore - totul e strună!
Plus a început a bate si vânt bun.

Intrăm înapoi în graficul nostru.
Uite asta înseamnă echipă bună şi specialişti la bord. Niciodată nu porniţi cu diletanţi la drum. Doar cu lupi de mare încercaţi de valuri, furtuni şi ambreiaje stricate.

Echipa e ok. Fotografii consfinţesc ultimele cadre cu ţărmul Antarcticii. Restul dorm non stop!
Răul de mare a revenit, dar nu aşa sever.
Plus, nu mai avem gheţari, deci putem face carturi din interiorul bărcii.
Lux şi confort!
Nu altceva!

Marea e calmă, avem ceva rafale de vânt, ce vin de la uraganele din jurul nostru. Rafale ce mai ridică sporadic în slăvi bărcuţa, dar rezistăm.

Molfăi acum ce a mai rămas din piersicii conservaţi şi jertfiţi la sistemul hidraulic şi vă scriu jurnalul de bord.

Nu vă faceţi griji! De noi nu scăpaţi uşor!
Vă vom chinui şi plictisi încă cu multe expediţii şi jurnale de bord!

Stay tuned!
#2020noe

Jurnal de Bord
Ziua 23 - 27 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Curs 355 grade
Strâmtoare Drake - Capul Horn
150 nm până la Ushuaia

Furtuna - esenţa pură a mării!

De o zi avem vânt de 30-35 de noduri cu rafale de până la 40. La aşa cifre, în Mediterană porturile sunt închise, ca regulă.
Aici, nu are cine ne interzice să navigăm.
ţinem curs direct spre Capul Horn.
Nici nu îmi vine să cred că scriu aceste toponime fioroase. Le citeam doar în cărţi şi romane de aventuri — ei, uite că ajungem să le vedem pe viu. Barca e în stare perfectă.
Înaintăm cu viteză foarte bună!

Mergem pe vele de furtună.

Prova bărcii se împlântă adânc în trupul valului, îl taie în bucăţi masive de apă clocotindă şi se avântă pe un val nou.
Milioane de picături inundă puntea bărcii spălând tot ce îi stă în cale. Valuri mari de apă rece sar peste balconul bărcii, parcă înfundând tot mai adânc căsuţa noastră plutitoare în abisurile strâmtorii Drake. Dar de fiecare dată, parcă printr-o minune, obişnuită deja, bărcuţa se rupe din îmbrăţişările lor malefice şi e din nou pe val.

În jur e doar ocean şi valuri cu coama albă. Plouă. Vântul şuieră ascuţit în parâmele şi velele bărcii, asemeni unui muzicant nevăzut ce îşi întinde muzica înfiorătoare pe această harpă diabolică.

Barca e puternic bandată pe tribord şi valurile, care o ridică regulat în slăvi şi apoi o prăbuşesc în abisuri — nu lasă nici o şansă să adormi normal.
Oricât de obosit nu ai fi. Închizi ochii pe 10 minute pentru a îi deschide iar după o noua lovitură de val.
Frânturi de vise. Amintiri bizare parcă din alte vieţi. Oameni pe care demult i-ai uitat îţi apar în gânduri. Evenimente la care nu te-ai gândit te răscolesc. Totul se împleteşte într-un amalgam de realitate şi vis din care raţionalul pare că nu găseşte ieşirea.

Toată lumea e tăcută la bord. Furtuna te face, paradoxal, liniştit. Te gândeşti la multe.
Ai timp şi curaj pentru asta.
Curajul aici e o noţiune interesantă.
Curajul e ceea ce rămâne când ai obosit să te mai temi. Nu ai cale întoarsă şi nici soluţii alternative. Unica soluţie e sa mergi înainte - deci, frica dispare ca noţiune.

Furtună la Capul Horn şi noi sub vele.
Cine ar fi crezut?
Dar, chiar şi aşa, nimic mai frumos ca furtuna pe mare. Ca şi în viaţă, ea simplifică totul. Nu mai ai zeci de opţiuni. Doar una.
Ca şi în viaţă, pe mare — e mult mai greu să nu mori de plictiseală în zilele lungi, fără vânt când nu se întâmplă nimic, decât acum. Când vântul trage de catarg ca patima de om şi când unicul ţel e - ACASĂ!

Stay tuned!