E-Class-urile cu două uşi: povestea superbă a acestor modele Mercedes

Ştiaţi că nici un coupe şi nici un model decapotabil Mercedes-Benz n-are voie să aibă vreo linie ascuţită pe caroserie? E o regulă strictă, pe care mi-a şoptit-o cândva, la testul drive al actualului Mercedes-Benz E-Class Coupe, chiar designerul acestui model. Şi regula e la fel de strictă de mai bine de 50 de ani încoace.

Vă amintiţi de E-Class-ul din seria W124 cu două uşi? Probabil a fost cel mai popular coupe Mercedes-Benz pe meleagurile noastre, şi până şi astăzi ne trezeşte nostalgie multora dintre noi. Toate aceste modele formează o poveste superbă, iar noi vrem azi să trecem un pic peste cele mai curioase părţi ale acestei istorii minunate cu sigla Mercedes-Benz.

Totul a pornit de la graţiosul model de mai sus, lansat în perioada când frumosul prindea aripi, când filmele cu James Bond luau avânt, iar lumea descoperea plăcerea călătoriilor la bordul unor maşini frumoase şi puternice. E vorba de acest model cu numele de cod W114, cunoscut şi ca Stroke/8 Coupe. Şi gama de motoare pe care o puteai alege sub capota acestei bijuterii spunea multe — doar propulsoare de top, puternice, cu 6 cilindri. Asta însemna, în acele vremuri, motorul M114 cu sistem electronic de injecţie, care putea dezvolta 150 CP. Doi jurnalişti, în două teste diferite, reuşiseră să atingă 198 km/h cu acest model, iar un alt jurnalist auto elveţian a reuşit chiar să atingă 199 km/h! Probabil atunci limitele de viteză în Elveţia nu veneau cu amenzi usturătoare, ca şi astăzi. Dar asta se întâmpla acum mai bine de 50 de ani, dragilor, când pe meleagurile noastre abia aveam parte de Volga Gaz 21, Pobeda şi abia se începea producţia lui Lada 2101!

Designul acestui coupe a cucerit lumea imediat. Modelul a devenit rapid o legendă dorită a oamenilor care îşi doreau vârful plăcerii în condus, iar pentru a-i satisface şi mai mult, germanii au introdus în 1972 un nou motor, mai puternic, de 185 CP. Anume această motorizare a propulsat şi mai mult vânzările, iar în final modelul a însumat o cifră impresionantă de livrări pentru acele vremuri, de peste 67 mii exemplare.

În a doua jumătate a anilor 70, sedanul din familia E-Class a trecut la o nouă generaţie, W123, iar asta a însemnat că şi versiunea cu două uşi nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Coupe-ul derivat din W123 a debutat în 1977 la salonul auto de la Geneva. Modelul a debutat cu două motoare de 6 cilindri — de 177 CP şi 156 CP, dar, pe lângă asta, a oferit şi un motor mai mic, de 4 cilindri, pe versiunea 230 C, care dezvolta 109 CP.

Designul s-a inspirat din nou din cel al sedanului, dar linia plafonului era mai joasă, iar ampatamentul — mai scurt. Ampatamentul mai scurt al coupe-urilor E-Class faţă de sedanurile E-Class a devenit de aici încolo o trăsătură păstrată pe parcursul tuturor generaţiilor.

Perioada asta s-a remarcat printr-o criză a petrolului la nivel mondial, iar astfel şi preferinţele oamenilor s-au cam schimbat. Mercedes-Benz a ajuns să lanseze o motorizare diesel pentru acest model, concepută iniţial doar pentru America de Nord! Da, se credea că europenii sunt mai rafinaţi şi nu vor accepta aşa ceva, dar americanii o vor face de nevoie. Şi W123 Coupe a început a se vinde cu un motor diesel de 5 cilindri şi 3.0 litri, care dezvolta 80 CP. Fără turbină, bineînţeles. Iar mai târziu germanii au dezvoltat şi un turbodiesel, care livra 125 CP. Motorizările pe benzină au primit injecţie în 1980.

Deşi a avut un drum tumultos, generaţia asta a reuşit să depăşească vânzările predecesoarei, apropiindu-se de 100 mii unităţi până în anul 1985. Au urmat aproape doi ani de pauză, când între timp s-a schimbat generaţia sedanurilor E-Class, de la W123 la W124. Inevitabil, avea să vină şi acel renumit coupe derivat din W124.

Coupe-ul derivat din W124 se lansa în anul 1987 la salonul auto de la Geneva. Din nou, designul s-a inspirat de la sedan, linia acoperişului a fost mai joasă, s-au păstrat patru locuri la interior, iar ampatamentul a fost scurtat cu 85 mm faţă de sedan. Iniţial sub capotă s-au regăsit motoare de 132 CP şi 180 CP, însă în 1989, la salonul auto de la Frankfurt, odată cu un facelift amplu, acest model a primit un motor de vis: 300 CE-24. Un motor de 3.0 litri, cu 6 cilindri, şi câte 4 valve pe cilindru, de unde şi indicele 24. Acesta dezvolta 220 CP! Din 1992, însă, aceeaşi putere de 220 CP a fost asigurată de un motor mai mare, de 3.2 litri, preluat de pe proaspătul S-Class W140!

Iar în 1991 germanii sau decis să lanseze nu doar o versiune coupe a lui E-Class, ci şi o decapotabilă! Aşa că tot pe baza aceluiaşi W124 a apărut şi un cabrio cu acoperiş textil, întregul angrenaj al căruia cântărea doar 43 kg.

W124 s-a bucurat de un succes enorm, asta o ştim cu toţii, iar succesul i-a motivat pe nemţi să lanseze un facelift şi mai important în 1993. De aici încolo modele se numeau oficial E-Class. S-a schimbat niţel şi gama de motoare. Pe lângă motorul de 3.2 litri şi 220 CP, mai existau două benzinare de 4 cilindri — E 200 de 136 CP şi E 220 de150 CP. Dar marele şoc l-a asigurat un motor de origine AMG, care a debutat pentru prima dată pe un coupe din familia E-Class, pe verisunea E 36 AMG! Acesta dezvolta 272 CP şi a devenit un adevărat vis pe patru roţi!

Din 1987 şi până în 1996 s-au vândut peste 140 mii de coupe-uri W124 (numite şi C124, de fapt), şi alte aproape 34 mii de exemplare cabrio. Un succes extraordinar, deci!

Familia E-Class a avut parte de o transformare majoră după W124, eştafeta fiind preluată de W210, în 1995. Un design cu totul diferit, dimensiuni mai mari şi altă filosofie au făcut ca noile coupe-uri şi decapotabile ale familiei să nu mai poarte numele E, ci CLK.

Coupe-ul CLK a fost lansat în 1997, cu numele de cod W208, şi designul său se inspira dintr-un concept, arătat publicului tocmai în 1993. Dar, în esenţă, CLK era tot un E-Class cu două uşi, cu plafon mai jos şi ampatament mai scurt, doar că de această dată se distanţa un pic mai mult la design faţă de sedan. De fapt, tehnic vorbind, CLK folosea nu platforma sedanului E-Class, ci a lui C-Class W202 — ideea de ampatament mai scurt nimerea exact în dimensiunile unui C-Class.

Gama de motoare era mai mare deja, de la un benzinar cu 4 cilindri şi 136 CP sub capota lui CLK 200, până la vârful plăcerii — un propulsor V8 de 279 CP sub capota versiunii CLK 430. În 1998 a apărut şi CLK cabriolet, iar pentru decapotabilă cea mai puternică versiune avea un propulsor V6 sub capotă, de 218 CP.

În 1999, odată cu faceliftul familiei E-Class, şi CLK-urile au trecut printr-o împrospătare, care a venit şi cu o versiune AMG de vis — CLK 55 AMG — atât pentru coupe, cât şi pentru cabrio. Sub capotă era un V8 de 347 CP! Generaţia asta de modele cu 2 uşi din familia E-Class a fost şi mai de succes — între 1997 şi 2002 s-au vândut 233,367 coupe-uri şi 115,161 exemplare CLK Cabrio!

Aşa că următoarea generaţie a păstrat numele de CLK. De această dată familia E-Class era reprezentată de graţiosul W211, iar CLK-ul derivat din el a fost arătat la salonul auto de la Geneva din 2002, cu indicele de cod W209. Designul noului model îl depărta şi mai mult de E-Class şi-i sublinia rolul de model cu identitate separată. Şi de această dată modelul folosea platforma lui C-Class, acum cu indicele W203.

În 2003 a venit şi versiunea cabrio a noii generaţii, cu un soft top cu siluetă foarte uşor de recunoscut, care se mai lăuda acum şi cu o izolare fonică de excepţie atunci când era închis. Gama de motoare devenise şi mai mare — 7 motorizări pentru coupe şi 5 pentru cabrio, cu puteri cuprinse între 163 CP şi 367 CP. Coupe-ul CLK a revenit la ideea de a avea un diesel sub capotă, aşa că a primit motorizarea 270 CDI, care avea un propulsor cu 5 cilindri în linie, ce livra 170 CP.

Dar, pe lângă ipostaze practice, generaţia asta a avut şi versiuni cu totul exotice. Una dintre ele a apărut în 2004 — un CLK 500 cu materiale şi culori alese de designerul italian Giorgio Armani, a cărui producţie a fost limitată la doar 100 exemplare. Un pic mai târziu, în 2005, a urmat şi un facelift, care a schimbat multe motoare. Versiunea CLK 320 era înlocuită de CLK 350, ce avea un motor V6 mai mare, de 3.5 litri, care livra 272 CP. Apăruse şi un V6 mai mic, CLK 280, care livra 231 CP. Dar nu s-a uitat nici de practicism, fiind lansate versiunile CLK 220 CDI şi CLK 320 CDI.

Şi apoi a mai apărut o versiuni şi mai exotică. Cu semnătura AMG. Pusă, de această dată, lângă un indice magic: 63. Adică un CLK 63 AMG! Sub capotă era un motor de 481 CP, iar mai târziu a apărut chiar o ediţie limitată numită CLK 63 AMG Black Series, al cărui motor dezvolta 507 CP!

Toată multitudinea de motorizări şi ipostaze n-avea cum să nu asigure succesul aşteptat. Între 2002 şi 2008 s-au vândut peste 240 mii CLK Coupe şi peste 140 mii CLK cabrio.

La începutul anului 2009 s-a lansat o nouă familie E-Class, iar vremurile erau din nou tumultoase. Aşa că germanii au decis o nouă schimbare de macaz. Modelele cu 2 uşi din familia E-Class aveau să se numească din nou E-Class Coupe şi E-Class Cabriolet, iar numele CLK avea să fie lăsat în istorie. Coupe-ul a apărut în primăvara lui 2009, iar decapotabila a urmat un an mai târziu. Asta din urmă a adus lumii sistemul ăla bizar, numit AIRSCARF, care-ţi crea un „fular” imaginar de aer cald în jurul gâtului prin nişte guri de ventilare puse în scaune, ca să-ţi fie mai confortabil să conduci cu acoperişul jos.

Designul ambelor modele semăna din nou mai mult cu sedanul E-Class. Dar reţeta tehnică a fost similară, folosindu-se platforma lui C-Class W204, şi asigurându-se ampatamentul mai scurt. Gama de motoare a fost foarte generoasă, cu puteri cuprinse între 204 CP şi 388 CP, pe versiunea E 500, dotată cu motor V8.

În 2007 venea şi împrospătarea de mijloc de carieră, iar odată cu ea şi noi motorizări. Cel mai puternic benzinar avea acum 408 CP, dar exista şi o alegere de 3 motorizări diesel. Tot în acest moment a apărut şi primul benzinar biturbo pe această familie de modele — un V6 de 333 CP pe versiunea E400. Producţia celor două versiuni cu 2 uşi a durat până la finele anului 2016, iar cifrele, deşi au fost aproape de cele ale generaţiei predecesoare, n-au reuşit să le depăşească — puţin peste 220 mii de coupe-uri şi puţin peste 140 mii de decapotabile.

Iar noua generaţie E-Class Coupe, cea actuală, bazată pe E-Class W213, şi-a făcut făcut debutul online în decembrie 2016 şi cel public la începutul anului 2017. Tot atunci, în martie 2017, am şi fost la testul drive internaţional pomenit mai sus — testam în Spania acest E-Class Coupe, cu indicele W238, iar testul drive complet îl puteţi citi aici.

Cert e că povestea E-Class-urilor cu 2 uşi ţine deja de mai bine de jumătate de secol. O poveste frumoasă, a unor maşini dorite de către cei ce pun preţ pe „aspect, plăcere la bord şi plăcere în condus”, după cum scrie chiar în reţeta creării primelor modele. Şi această reţetă e valabilă şi astăzi.