Şi-au cumpărat o căsuţă la ţară, o renovează şi fac naveta cu maşina la Chişinău. Povestea admirabilă a familiei Smolniţchi-Ciorbă

Eşti fericit de traiul tău în oraş? De câte ori, când ai călătorit mai departe de Chişinău, ţi-ai zis în sinea ta „Eh, ce frumoase sunt locurile pe aici!”, „Ce aer curat e pe aici!” sau „Ce viaţă liniştită au oamenii de pe aici!”.

Adevărul e că mulţi dintre noi simt o atracţie faţă de viaţa de la sat, aşa cum e ea, pentru că rădăcinele multora dintre noi ni se trag de acolo nu cu foarte multe generaţii în urmă. Tânjim după simpleţea de acolo, după apropierea de natură. Dar de obicei atracţia asta romantică e oprită imediat de aspecte pragmatice: satele Moldovei sunt tot mai pustiite, nu există reţele civilizate de apă, canalizare, e greu să asiguri igienă la acelaşi nivel, iar dacă ai copii constaţi că e mult mai dificil cu accesul la educaţie dincolo de chestii elementare, iar deplasarea eventuală din sat spre capitală în fiecare zi poate deveni foarte împovărătoare.

Şi totuşi, există exemple care ne demonstrează că se poate, dacă gândeşti un pic mai departe de tiparele uzuale. Povestea unei tinere familii din Chişinău, cu doi copii şi un SUV plug-in hibrid, e tocmai acel exemplu de admiraţie, despre care, după ce vei afla, cu siguranţă că te vei gândi un pic mai mult la dorul de ţară!

Anna Smolniţchi e jurnalistă şi copyrighter, munci pe care le poate face în mare parte şi de la distanţă în prezent, dacă tot pandemia ne-a forţat pe toţi să ne adaptăm modul de a munci. Soţul ei, Sergiu Ciorbă, e avocat şi munca de pregătire a actelor o poate face şi el de oriunde, dar pe lângă asta, trebuie să fie prezent fizic şi la şedinţele judecată în care e implicat. Deci nu e ca şi cum ar putea face chiar totul de la distanţă şi problema cu munca ar fi imediat rezolvată.

Au doi copii, două fetiţe de vârsta grădiniţei. Şi cum Anna şi Sergiu sunt o familie tânără cu gândire progresistă, cele două fete au fost implicate până acum în tot soiul de activităţi suplimentare, iar cei doi nici nu iau în calcul varianta de a-şi priva copiii de educaţia variată de dragul schimbării pe care o fac în viaţa lor. Nu e chiar atât de simplu, nu-i aşa? De fapt, cam în toate familiile noastre nu e chiar atât de simpu, dar tocmai de asta povestea acestei familii e atât de interesantă!

Anna mărturiseşte că a copilărit la sat. A dus vite la adăpat, a fost şi la prăşit viţă-de-vie sau păpuşoi — într-un cuvânt a avut parte de o copilărie din aia ce sună familiar multora. A copilărit în satul Vadul-Raşcov, din raionul Şoldăneşti, situat pe malul Nistrului. Şi în perioada restricţiilor pandemiei, ea şi soţul ei, la fel ca mulţi alţii dintre noi, au simţit tot mai apăsător povara blocurilor de beton din Chişinău. Dorul de a avea o casă la ţară s-a făcut tot mai intens. Şi oh, ce magic e cuvântul ăsta al nostru — dor — care înseamnă şi amintire, şi lipsă, dar şi dorinţă în acelaşi timp. Din dorul ăsta, pe care au început să-l simtă în pandemie tot mai mulţi moldoveni, s-a născut şi un grup pe Facebook — „Mă mut la ţară”, ideea de bază a căruia e că, dacă mai mulţi oameni activi, tineri, buni, s-ar muta în satele Moldovei, acestea ar învia cu adevărat. Şi e o idee genială şi adevărată, pentru că adeseori într-un sat e nevoie de doar o familie-două care să fie acea scânteie, care să mişte întregul sat!

Într-o zi de iulie, Anna a văzut un anunţ de vânzare a unei case bătrâneşti în satul Rîşcova, din raionul Criuleni. Ştia satul datorită faptului că-l vizitase pentru un centru eco şi educaţional pentru copii, care există în acest sat. Apoi îl vizitaseră şi cu bicicletele cu toată familia. Aşa că Rîşcova era unul din satele pe care începuse să le ochească pentru o casă.

A doua zi după ce văzuseră anunţul, familia era deja în sat să vadă casa. În ea trăiseră nişte bătrâni anterior, dar stilul ei autentic se păstrase şi asta i-a atras pe Anna şi Sergiu. Bătrânul Mitea, care trăise în această casă, murise la un an distanţă după ce soţia sa plecase în nefiinţă. Înăuntru, hainele celor doi stăteau alături în cui, de parcă Moş Mitea a continuat să trăiască împreună cu soţia sa şi în acel ultim an. Anna povesteşte că a simţit energia pozitivă a unei familii care a trăit aici în multă dragoste.

Au cumpărat casa de la fiul celor doi bătrâni. Au dat doar câteva mii de euro pe ea, cu mult mai puţin decât valoarea apartamentului lor de la Telecentru, din Chişinău, pe care îl vor păstra în continuare. De aici încolo a început munca de a restaura şi renova casa bătrânească din Rîşcova. Îşi doresc să facă totul cât mai autentic, dar în acelaşi timp să aibă elementele de bază ale civilizaţiei pe care o vrem cu toţii.

Povestea restaurării acestei case e explicată în detaliu, pas cu pas, de Anna, pe blogul său şi cu siguranţă veţi găsi multă informaţie utilă acolo. Noi vă vom spune doar că tânăra familie a apelat la specialişti în stilul autentic, tradiţional. Arhitectul pe care l-au angajat e de la Orheiul Vechi, iar cel care le-a dirijat planurile iniţiale e şeful Agenţiei Naţionale de Restaurare a Monumentelor, care le-a sărit bucuros în ajutor. Cei doi au decis să nu demoleze casa în totalitate, aşa cum îi sfătuiau mulţi, pentru a le uşura sarcina. Ei au decis să fortifice structura casei, să o decoperteze total, păstrându-i chirpicii din pământ, apoi muruind-o cu lut şi punând acoperiş nou.

S-au preocupat şi de fose septice, dorindu-şi un grup sanitar modern. Într-un final îşi doresc să obţină o casă drăguţă, din materiale tradiţional folosite pe meleagurile noastre, care sunt, de fapt, şi foarte eficiente energetic şi termic, dar şi ecologice.

Tânăra familie e o adeptă puternică a grijei faţă de mediu, sortând de multă vreme gunoiul şi reciclând tot ce se poate. Acelaşi principiul îl aplică acum şi la Rîşcova. Tot gunoiul din curte, când s-au apucat de muncă, l-au strâns cu mâna lor şi au avut ei grijă să-l ducă la sortare şi reciclare. Au făcut totul cu maşina lor — un Mitsubishi Outlander PHEV, deci plug-in hibrid. Noroc că maşina e spaţioasă şi practică!

Problema apei au soluţionat-o chemând fântânari şi săpând o fântână. Din fericire, satul Rîşcova, fiind înconjurat de codri, are apă multă, aşa că fântânarii au găsit izvorul la doar 8 metri adâncime.

Foto: aşa arăta căsuţa din Rîşcova înainte de începerea lucrărilor

În toată munca de restaurare şi renovare Anna a insistat ca ei să se implice plenar, trup şi suflet. Muncesc împreună, cot la cot, cu muncitorii care-i mai ajută. Anna probabil e una din puţinele protagoniste cu account de Instagram care nu se sfieşte să publice poze fiind prăfuită şi obosită după o zi de muncă.

Şi, fireşte, restaurarea casei e mai complicată decât au intuit, pentru că o parte mare de structură e mai slabă decât ar fi estimat, iar asta le ridică şi costurile. Dar în acelaşi timp, tânăra familie spune că nu-i grăbeşte nimeni nicăieri şi vor face totul atât de repede, cât vor putea. Chiar astăzi, însă, unul din pereţii de bază s-a surpat, livrându-le o nouă provocare neaşteptată în misiunea lor sisifică.

În acelaşi timp, la sat multe din lucruri se fac mult mai simplu. Ceri un sfat, vorbeşti cu oamenii, iar oamenii îţi sar mult mai repede în ajutor. Când au scos mobila din casa bătânească, cei doi au anunţat în sat că dau toate piesele celor care le doresc. Le-au scos la poartă şi oamenii au venit să le ia, fericiţi de ele.

Iar acum, în procesul de reconstrucţie, adeseori se întâmplă să fie ajutaţi de oamenii din sat cu oale, cu transportul cu căruţa, sau orice altceva mai e posibil. Fetele lor au putut gusta în ultimele săptămâni din plăcerea unor călătorii cu căruţa, din apusurile minunate le sat, din priveliştea vacilor care se întorc de pe câmp, din sunetul lătratului câinilor în fundal. E viaţa la sat şi altă nică — ne spune simplu Anna. „Sunt oameni simpli şi e plăcut cu ei. Ne place vorba lor, portul, totul!”.

I-am întrebat cum i-a primit satul pe ei, familie tânără, care ia o decizie atât de împotriva tiparelor obişnuite? Adevărul e că toată lumea e bucuroasă să-i vadă şi datorită lor, familie tânără cu copii, s-a înviorat toată uliţa, toată mahalaua! „Sunt îndrăgostiţi de fetiţele noastre, recunoscători că le-am oferit lucrurile din casa bătrânească. Doamne, au reacţionat aşa, de parcă le-am dat mobilier nou-nouţ. Sunt atât de recunoscători şi săritori la nevoie. Îmi place în sat că oamenii se ajută unii pe alţii fără multă vorbă. Au zis, au făcut.” — ne destăinuie Anna.

Toată magia asta a satului Rîşcova i-a făcut să se îndrăgostească de el, de oamenii de aici, de viaţa de aici. Dar, deşi satul are gimnaziu, grădiniţă, punct medical şi trei magazine mici, nu pot deocamdată să se mute cu totul aici. Mai ales pentru fete, pentru că ele fac sau planifică în viitorul apropiat multe activităţi care nu au cum să existe în sat — alpinism, balet, lecţii de olărit, kayaking, etc. Aşa că, inevitabil au ajuns la ideea de a face tot mai des navete la Chişinău dimineaţa şi seara înapoi la Rîşcova.

Acum cei doi fac navete dictate de reconstrucţia care e în toi, dar ulterior navetele lor vor fi dictate de programul normal, zilnic. Şi aici tânăra familie a început să ne povestească şi mai multe despre SUV-ul lor plug-in hibrid şi cum se încadrează el în modul lor sustenabil de viaţă.

De când fac naveta, Anna s-a făcut responsabilă de alimentarea la priză a acestui Mitsubishi Outlander PHEV şi au început să-i folosească din plin avantajele de plug-in hibrid. Cât erau doar prin Chişinău, nu-l încăcau chiar cu regularitate şi maşina opera mai mult ca un hibrid tradiţional. Acum, însă, de când fac naveta zilnic, au început a simţi că trag mult mai des pe la benzinării, iar asta i-a făcut să înceapă a avea grijă să încarce bateria la priză şi să economisească.

Distanţa de la Rîşcova la Chişinău e de 40 km. Anna încarcă în fiecare seară maşina la priză. Bine, acum reţeaua electrică e cam slabă, şi va fi înlocuită cu alta mai puternică, dar bateria lui Outlander PHEV reuşeşte oricum să se încarce peste noapte. Şi dacă merg cu maşina mai eficient, mai folosind şi regimul ECO, atunci autonomia pur electrică a maşinii ajunge la 40 km. Iar asta înseamnă o economie substanţială la benzină, întrucât cel puţin într-o direcţie familia merge fără ca maşina lor să consume benzină!

Maşina e perfectă pentru drumul de ţară, dar şi de traseu sau oraş. Apropo, drumul până în satul Rîşcova e foarte bun, fiind de curând renovat, iar asta a contat la fel de mult pentru alegerea satului drept noua casă. Cei doi ne spun că drumul de la Telecentru până în Rîşcova le ia cam 45-50 minute.

În timp, vor să monteze acasă panouri solare, ca să fie şi mai sustenabili la mobilitatea electrică. Iar Sergiu îşi doreşte pentru viitor să treacă la o maşină 100% electrică! Dar acum, pentru munci şi transportări, acest Mitsubishi Outlander PHEV le slujeşte perfect. De curând l-au dus şi la o spălătorie, în week-end, şi cei de acolo s-au crucit de sărmana maşină, la cum arăta la interior. Dar asta e, asemenea lucruri măreţe nu se fac uşor.

Cert e că familia asta tânără s-a îndrăgosit de Rîşcova, de viaţa de la sat, de apusurile de milioane din sat şi de codrii din jur. Restaurarea căsuţei lor merge înainte, e încă de muncă la ea, dar totul se face cu mult suflet şi suntem convinşi că rezultatul final va fi la fel de admirabil. Noi îi mai admirăm, însă, pentru curajul lor de a îndrăzni să se mute la sat, să găsească soluţii la probleme pe care alţii le consideră greu rezolvabile. Îi admirăm pentru că au adus modernul în ecuaţie fără a nega frumosul tradiţional şi autentic. Îi admirăm pentru suflul de viaţă nouă pe care l-au dat acestui sat şi credem că dacă exemplul lor ar inspira zeci sau sute de alte familii tinere din Moldova să-i urmeze, în alte sate frumoase, ţara noastră ar putea să de dezvolte mult mai mult la nivel local. Poate a venit, într-adevăr, timpul să ne gândim tot mai serios la a ne muta la ţară, fără a ne depărta de civilizaţie, progres, tehnologie şi gândire globală?

Spuneţi-ne şi voi ce credeţi despre asemenea exemplu! Cât de aproape vă este vouă de suflet?