(VIDEO) Asta e expediţia unor români, cu un Aro vechi şcolar, prin America de Sud

Există oameni, pentru care călătoriile nu sunt o aventură cu termen bine definit, puse pe un voucher de la agenţia de turism, cu dată clară de plecare şi de revenire. Pentru ei, expediţiile devin însăşi viaţa lor, iar odată ce merg în prima mare aventură, de obicei nu se pot statornici pur şi simplu înapoi la viaţa sedentară. E şi cazul acestor români din Iaşi, care au fost acum câţiva ani într-o expediţie în Siberia, după care au revenit şi statul acasă a însemnat doar pregătirea pentru o nouă aventură, pe termen nedeterminat. De această dată în America de Sud.

Maşina lor, de această dată, a fost una creată pe baza unui Aro vechi, folosit cândva drept transport şcolar. Doar că au luat punţile de la offroader-ul mai compact, tot Aro, cu care călătoriseră în Siberia mai devreme, pentru a-i conferi noului vehicul o gardă la sol mai ridicată. Compartimentul din spate al Aro-ului şcolar de acum era perfect pentru a le fi casă în aventura ce avea să urmeze.

Motorul original de Aro era defunct, aşa că au făcut mai multe încercări de a căuta un motor mai viu, şi până la urmă cineva le-a donat un propulsor diesel de Mercedes-Benz, pe care entuziaştii au reuşit să-l fixeze de cadrul maşinii şi l-au conectat cu sistemul de tracţiune integrală al lui Aro. Au muncit cam 6 luni la maşina lor şi la începutul anului 2019 erau gata să pornească din Iaşi — la doar 100 km de Chişinău, în linie dreaptă — spre America de Sud.

Au găsit o companie de transport cargo, care trebuia să le transporte maşina spre Buenos Aires, Argentina. Iar camarazii de aventură au zburat spre capitala tangoului pentru a-şi aştepta acolo maşina, mai întâlnindu-se între timp şi cu români stabiliţi în ţara sud-americană.

Au stat în Argentina două luni în aşteptarea maşinii, reuşind să viziteze pe atunci şi Uruguay. Dar, prima veste tristă a venit peste ei când şi-au văzut Aro-ul livrat. Fusese spart de hoţi, pe navă, care furaseră din el tot ce au putut, de la scule şi echipament până la haine şi casetofon. Aşa că pregătirile pentru pornirea în expediţia terestră au mai durat ceva timp.

În fine, anul 2019, pe toată durata lui, a însemnat pentru echipa de români aventura pe care şi-o doreau. Au mers spre sud, pe coasta atlantică a Argentinei, au ajuns în Ushuaya, cel mai sudic orăşel al continentului, apoi au apucat-o spre nord din nou, trecând de multe ori prin munţii Anzi, uneori chiar la trasee de mare altitudine, de peste 4,600 metri. La o asemenea altitudine, apropo, maşina avea deja dificultăţi în a porni, din cauza lipsei de oxigen.

Au fost şi defecţiuni pe drum, evident. O maşină veche, meşterită din atâtea componente, nu are cum fi altfel, dar şi asta e parte din aventură.

Au înnoptat adesea sub cerul liber, în maşina lor.

Au stat la foc de tabără la zeci de kilometri de orice localitate, în pustietate absolută.

Au împotmolit maşina. Au pierdut un membru de echipaj în timp ce traversau un râu şi s-au separat.

Au avut aventuri cu traversări de frontiere. S-au împrietenit cu localnici. Au mers în pieţele orăşelelor şi sătucurilor. Şi-au făcut mâncare singuri şi întotdeauna au fost primiţi cu bine de oamenii simpli.

Pentru că şi călătoria lor e una extrem de simplă în esenţă, cu buget minim şi lipsită de orice pretenţie de lux.

Dar, fireşte, ca în cazul tuturor expediţioniştilor prinşi prin jurul lumii, a venit anul 2020, care i-a prins şi pe ei cu interdicţiile sale şi le-a da planurile peste cap. Începutul carantinei i-a prins în Bogota, Columbia, dar la câteva zile au reuşit să meargă spre un orăşel mai mic, Medelin.

În august 2020 raportaseră cinci luni de stat pe loc, practic. Maşina începuse a prinde rugină. Au apărut scurgeri noi de ulei. Era clar că nici maşinii nu-i prieşte carantina.

Dar, în acelaşi timp, e o situaţie fără prea mari soluţii directe. Aşa că românii cu Aro sunt prinşi şi azi în Columbia, aşteptând momentul când vor putea să-şi urmeze visul mai departe. Între timp, mai montează şi publică video-uri cu decursul călătoriei în 2019, bucurându-şi din când în când urmăritorii, care-i şi susţin de fapt. Pentru că de obicei, apare o inevitabilă întrebare în ecuaţia unei asemenea istorii — din ce trăiesc aceşti oameni? Ei bine, răspunsul în acest caz e din donaţii pe Patreon din partea urmăritor, donaţii care nicidecum nu le asigură o viaţă prea luxoasă, dar care le permit să supravieţuiască şi să înainteze, atât timp cât păstrează simplitatea ingredientelor călătoriei lor.

Ei bine, ultimul lor video a fost publicat acum câteva zile şi tocmai asta ne-a şi motivat să scriem despre ei şi să le facem istoria poate un pic mai cunoscută. Iar dacă vă intrigă cele două video-uri selectate mai jos, puteţi explora canalul lor sau paginile de social media, şi le veţi putea afla întreaga lor istorie din ultimii ani.

Sunt câţiva români din Iaşi, aflaţi acum în America de Sud, cu un Aro care încă mai rezistă, poreclit de ei Zimbrul. Şi chiar dacă sunt prinşi acum în mrejele situaţiei pandemice, noi i-am încuraja se se simtă la fel de liberi în spirit în continuare!