Maşina cu motor V4 răcit cu aer de cândva: un ZAZ 968M în stare admirabilă, surprins în Cahul

ZAZ 968M a fost în perioadele de demult o maşină care era mai mult luată la zeflemea, fiind considerată una din ultimele opţiuni pe care ţi le puteai dori. Dar astăzi, la atâţia ani distanţă, să vezi unul într-o stare atât de bună precum un exemplar surprins de curând în oraşul Cahul, e ceva mult mai rar. Şi dacă tot exemplarul ăsta, menţinut într-o condiţie atât de fascinantă de proprietarul său, stârneşte o asemenea admiraţie, noi ne-am gândit să aruncăm o privire şi spre datele sale tehnice, care-l făceau atât de deosebit şi despre care mulţi nu-şi mai amintesc.

Astfel, ZAZ 968M era unul din puţinele automobile produse în URSS, pe teritoriul Ucrainei de azi, care avea motor răcit cu aer, montat în spate. Aproape ca o Tatra, doar că aici nu era un motor V8, ci un V4. Da, ZAZ 968M avea un motor cu 4 cilindri, separaţi în două blocuri în formă de V, poziţionaţi la 90 grade unul faţă de celălalt.

Foto: Construcţia motorului V4 de pe ZAZ 968M

Exista şi un motor mai slab, de 28 CP, tot V4, care venea de pe modelele anterioare, dar cel mai răspândit a fost un motor de 1,197 cm cubi, care dezvolta 42 CP la 4,400 rpm şi 74.5 Nm la 3,000 rpm. Motorul era echipat cu un singur carburator, iar răcirea cu aer în cazul lui nu era o soluţie lipsită de griji. Din cauza aerodinamicii incomplet gândite cu canale mici de acces a aerului în compartimentul spate, urcările lungi la deal în condiţii de temperaturi de vară, de exemplu, riscau aproape întotdeauna să supraîncălzească motorul.

Cutia de viteze era una manuală cu 4 trepte, iar suspensia maşinii era independentă pe ambele punţi, inclusiv pe spate — o construcţie mai avansată determinată de amplasarea motorului acolo şi distribuţia puterii către roţi direct din semiaxe ieşite din cutia de viteze. Garda la sol era de 203 mm în faţă şi 175 mm în spate, din cauza unui element rigid care susţinea motorul. Cu această gardă la sol, cu roţile sale înguste şi cu motorul care apăsa pe puntea spate, ea era renumită pentru capacităţi de trecere incredibile, atât pe zăpadă, cât şi pe noroi.

Maşina cântărea puţin peste 800 kg, însă avea o sarcină utilă de 400 kg, iar astfel masa totală cu tot cu oameni şi bagaje la bord putea ajunge la 1,200 kg. Datele tehnice oficiale indicau un consum urban de 9.5 litri/100 km de benzină cu cifra octanică 76, iar la viteză extraurbană de 90 km/h, consumul oficial constituia 6.5 litri/100 km.

Şi, în fine, parametrii dinamici erau oarecum normali pentru timpurile de atunci, dar pot trezi zâmbete azi. Viteza maximă era de 120 km/h, iar timpul de accelerare de la 0 la 100 km/h era indicat drept 32 secunde. Pare un timp uriaş, dar, Mercedes W123 în motorizare 200D cu 65 CP, de exemplu, accelera de la 0 la 100 km/h în 27.4 secunde, fiind produs în aceeaşi perioadă, din 1975 până în 1985, iar viteza maximă era de 135 km/h. Deci, deşi modeşti, parametrii sunt oarecum similari pentru alte maşini nu foarte puternice din acele timpuri.

Sigur, marele avantaj al acestei maşini era preţul ei foarte accesibil, ceea ce o făcea un soi de maşină a poporului, inclusiv în Moldova. Tocmai de asta, există foarte mulţi oameni şi azi care au amintiri plăcute de familie, legate de ea, aşa că putem să-i înţelegem perfect pe asemenea proprietari, precum cel din Cahul, care aleg să recondiţioneze asemenea exemplare şi să le menţină într-o stare admirabilă.

Sursa foto cu ZAZ-ul din Cahul: Facebook / grupul Old Cars Moldova