Istoria neştiută a tancului cu rol de pompier, cu turbine de avioane reactive, conceput în Ungaria

Maşinăria asta pare a fi una dintr-un film science-fiction, dar, de fapt, e un utilaj cât se poate de real, care a salvat planeta la un moment dat de unul din cele mai mari şi mai grave incendii, produs în anul 1991, pe câmpurile de extracţie a petrolului din Kuwait. Acestui tanc imens cu motoare reactive de avion îi spune Big Wind şi e o creaţie concepută în Ungaria, folosindu-se părţi de tehnologii existente anterior, dar combinându-se într-un mod neaşteptat.

De fapt, ideea iniţială de a folosi motoare de avion pentru a pulveriza substanţe lichide vinde le la sovietici, de demult, care experimentaseră cu montarea unor motoare de pe MIG-21 pe camioane ZIL, creând un soi de maşini de dezinfectare şi decontaminare, pentru cazul unor calamităţi cu substanţe chimice. Acele motoare trebuiau să poată îndepărta asemenea substanţe într-un mod eficient. Din fericire, n-au ajuns să fie folosite într-un asemenea mod şi s-au limitat la sovietici maxim în a spăla nişte piste de aeroport.

În anul 1991, însă, cei de la compania MB Drilling din Ungaria, s-au gândit să folosească ideea pulverizării cu ajutorul motoarelor reactive de avioane pentru a crea un vehicul ce ar putea interveni în eventuale incendii în zonele de extragere a petrolului. Au luat platforma unui tanc T-34 şi au montat două motoare reactive de pe MIG-21, adică motoare Tumansky R-25, pe acel tanc. Au creat o construcţie imensă, nemaivăzută până atunci, care a fost poreclită Big Wind. Iar prezenţa şenilelor şi a platformei de tanc garanta faptul că maşinăria asta va putea ajunge departe, fiind totodată suficient de grea pentru a rezista forţei reactive a motoarelor.

Finalizarea tancului cu rol de pompier a concis cu unul din cele mai mari incendii pe car ele văzuse omenirea vreodată. În 1991 era în plină derulare războiul din Kuwait, iar atunci când irakienii s-au retras, au incendiat câmpurile de extracţie a petrolului. Problema unor asemenea incendii este că petrolul ţâşneşte cu presiune enormă din pământ şi alimentează incendiul, provocând o temperatură uriaşă a aerului şi solului din jurul său, ceea ce face apropierea şi stingerea practic imposibilă.

În incendiul din Kuwait, ardeau câmpuri întregi, cu sute de asemenea fântâni, într-un peisaj apocaliptic, iar incendiul nu a putut fi stins din februarie până în noiembrie 1991. Se reuşea stingerea foarte lentă a unor fântâni, prin metode anevoioase ce presupuneau pregătirea unor explozii ce ar absorbi oxigenul, dar progresul era foarte lent. Până a intervenit tancul ăsta uriaş, care vorbim azi, Big Wind.

Acesta a fost adus cu trenul în Kuwait şi a început a opera acolo pentru prima dată de când fusese construit. Era nevoie de 3 oameni pentru a-l opera, unul pentru a înainta vehiculul, altul pentru a opera intensitatea motoarelor reactive şi al 3-lea pentru a direcţiona jeturile spre flăcări. S-au conectat conducte ce aduceau apă direct din mare, cu pompe diesel, iar motoarele au fost setate la 70% din capacitate, pentru a nu propulsa tancul în sens invers.

Astfel, Big Wind pulveriza până la 830 litri de apă pe secundă, cu o viteză de până la 1,240 km/h, deci în jur de viteza sunetului. Tancul mai avea şi mici conducte pe unde se adăugau soluţii chimice cu rol ignifug. Anume această presiune şi viteză a jetului de apă combinat cu aer făcea ca flacăra să fie îndepărtată de la sursa sa, combustibilul din fântână, având loc stingerea aproape instantanee. Totodată, apa pulverizată îndepărta căldura imensă din jurul pompei, reducând riscul ca pompa tocmai stinsă să se reaprindă.

Eficacitatea acestui tanc cu rol de vehicul de pompier a fost imensă. Acest tanc e credit ca fiind maşinăria cu cel mai important impact în stingerea incendiului din Kuwait. Iar ca să înţelegem cât de grav a fost acel incendiu, acolo ardeau circa 6 milioane de barili de petrol pe zi, fumul negru pe parcursul a mai mult de jumătate de an fiind o adevărată catastrofă ecologică. Cenuşa de la acel incendiu a ajuns pe o mare parte a planetei şi cuantificat drept cea mai importantă sursă de poluare în acel an, afectând viaţa pe o rază de mii de kilometri. Deci, stingerea lui cât mai rapidă a fost de o prioritate absolută.

Iar tancul mai există şi azi în Ungaria, stocat în depozitele unei companii petroliere. Şasiul a fost înlocuit cu unul mai compact şi mai uşor, dar întreg vehiculul înc mai aminteşte de gloria invenţiei iniţiale, care a salvat planeta, la un moment dat, într-o misiune de pompieri nemaivăzută până atunci.