Istoria neştiută a zborului cu un avion Cessna 172, care a durat 64 zile neîntrerupt, fără vreo aterizare

În termenii obişnuiţi ai călătorilor moderni, un zbor care durează mai multe de 4-5 ore este deja numit drept unul lung, nemaivorbind de zborurile peste ocean sau ce fac legătură dintre două continente. Dar cel mai lung zbor neîntrerupt din istorie e de sute de ori mai lung de atât. De fapt, a durat 64 de zile neîntrerupt şi e o istorie atât de magnifică, încât recordul a rămas nedoborât din 1959 până în zilele noastre, nimeni altcineva nemaiavând curajul să încerce ceva similar.

Din start, trebuie să venim cu o clarificare, pentru că săptămâna trecută am vorbit de un zbor în jurul lumii, care n-a folosit nicio picătură de combustibil, acea călătorie durând mai mult de un an. Diferenţa e că acolo călătoria a avut loc în mai multe segmente, cu aterizări între ele, în timp ce azi vorbim de un zbor în care, timp de 64 de zile avionul nu a atins pământul, deci nu a aterizat deloc!

Ideea acestui record i-a venit un mecanic responsabil de aparatele de joc al unui nou hotel, inaugurat pe atunci în Las Vegas. Hotelul se numea Hacienda şi problema sa era că se afla la circa 1 km de celelalte mari hotele, unde se adunau turiştii. Deci, era nevoie de o publicitate răsunătoare, iar mecanicul Robert Timm a şi venit cu ideea că de a marca un asemenea record, care ar atrage atenţia tuturor, scriind pe avion numele hotelului Hacienda. Recordul anterior fusese stabilit în 1949 şi era de 46 zile şi 20 ore. Deci, misiunea era una dificilă. Proprietarul hotelului i-a dat lui Timm 100,000 dolari — o sumă uriaşă pe atunci — pentru a finanţa această idee.

Timm a cumpărat un Cessna 172 la mâna a doua şi s-a apucat de modificat avionul. Avea nevoie de un copilot şi l-a găsit pe John Cook, care era un mecanic de aviaţie, cu experienţă de pilotare. Împreună au scos unul din cele două scaune de la interior şi au instalat o saltea pentru dormit. Au instalat un rezervor adiţionat de aproape 400 litri de combustibil şi au modificat conductele de ulei, astfel încât să poată schimba sau adăuga ulei în timpul zborului.

Cessna 172 e un avion cu un singur motor, iar în acei ani folosea un motor Continental O-300, cu 6 cilindri în aranjament boxer, răcit cu aer, care producea 145 CP. Construcţia simplă presupune că arborele cotit serveşte şi ca ax al elicei, deci se exclud orice roţi dinţate sau alte mecanisme de transmisie din ecuaţie.

Înainte ca Timm şi Cook să pornească, aflaseră că între 2 august şi 21 septembrie 1959 recordul anterior de 46 zile fusese doborât, noul record fiind stabilit la 50 de zile, 18 minute şi 20 secunde, de către americanii Jim Heth şi Bill Burkhart. Deci, misiunea lor de stabilire a unui record mondial tocmai devenise şi mai dificilă.

La 4 decembrie 1958, cei doi au decolat la bordul avionului lor, din Las Vegas. Primele două zile, au zburat în cercuri în jurul Las Vegasului, în caz că aveau să întâmpine o problemă tehnică, să aibă unde ateriza aproape. După asta au început a face tururi către zonele de deşert din California şi Arizona. Fireşte, te întrebi deja cum funcţiona logistica unui asemenea zbor, or, cu 400 litri de benzină în rezervor, e clar că nu poţi zbura 64 zile.

Ei bine, cei doi coborau de două ori pe zi la altitudine de câţiva metri, pe o şosea pustie, unde îi aştepta un pick-up de alimentare. Maşina şi avionul îşi sincronizau viteza şi timp de 3 minute mergeau în unison, cât alimentau avionul. Apoi avionul urca din nou în altitudine şi-şi continua zborul. Iar asta se făcea de două ori în fiecare zi. În mod similar, li se transmitea şi mâncarea zilnică, pregătită de bucătarii de la hotelul Hacienda.

Foto: Metoda de alimentare din zbor a avionului Cessna 172 Hacienda

Cei doi făceau ture a câte 4 ore de zbor şi 4 ore de somn. La început, totul a decurs fără defecte şi incidente şi cei doi au întâlnit şi Crăciunul, şi Anul Nou în aer. Pe urmă, oboseala acestui ritm şi-a spus cuvântul, iar în ziua 36, de exemplu, Timm a adormit în timp ce conducea avionul, iar coechipierul său dormea pe saltea. Din fericire, autopilotul era angajat şi avionul a zburat în linie dreaptă spre hotarul cu Mexic timp de o oră, până când Timm s-a trezit. În ziua 39, generatorul motorul s-a defectat, iar astfel avionul a rămas fără lumini, fără autopilot şi fără căldură la interior. Dar cei doi au continuat să zboare.

În ziua 50, la 23 ianuarie 1959, recordul anterior fusese doborât, dar nici măcar atunci cei doi nu au vrut să aterizeze, spunând că vor un record care să dureze. După încă 10 zile de zbor, în ziua 60, motorul de Cessna a început a da semne de uzură avansată. Fumul scos de acesta a început a fi mai negru, iar puterea livrată era sesizabil mai mică decât cea normală, avionul luând altitudine mult mai greu. Anume funcţionarea tot mai proastă a motorului i-a impus să aterizeze în cele din urmă la 7 februarie 1957, după 64 zile de zbor, 22 ore şi 19 minute. Au parcurs peste 150 mii mile în acel zbor, deci cam 241,000 km!

După marcarea aceslui record, Timm s-a întors la slujba sa obişnuită de mecanic la hotelul Hacienda, iar Cook a continuat să lucreze drept pilot. Avionul a fost expus doi ani la hotel, după care a fost cumpărat de un proprietar privat. Acum acesta se află în Aeroportul McCarran din Las Vegas, în zona de recepţionare a bagajelor, ca o piesă de muzeu.

Iar recordul acestui zbor de 64 de zile, după cum spuneam, a rămas valabil până în zilele noastre.