(VIDEO) Un mecanic de 74 de ani din Timişoara e printre puţinii specialişti care mai restaurează motoare de Mobra din România

Îi spune Alexandru Galamboş, sau Shony cum îi zic prietenii, şi când am vorbit cu el, l-am prins lucrând la o Mobra Hoinar în atelierul său. Are 74 de ani acum, iar dragostea pentru Mobre a prins-o în tinereţea sa, prin anii 70-80. A avut şi o scurtă carieră de pilot de curse cu ele, dar în scurt timp şi-a dat seama că pregătirea motoarelor de curse pentru Mobre i se potriveşte mai bine. Şi după o viaţă în care a lucrat la reparaţii auto şi motoare, fondându-şi propriul atelier, acum, la pensie, a revenit la pasiunea sa şi lucrează de plăcere, doar la motorete româneşti.

L-am cunoscut pe Alexandru Galamboş datorită lui Adrian Eusebiu Pavel şi a Mobrei sale de curse, motoretă la motorul căreia a lucrat Alexandru. Am vorbit cu mecanicul din Timişoara iniţial pentru a afla mai multe despre ce s-a făcut la acea Mobra, dar aveam să descoperim că acest mecanic de 74 de ani din România are o istorie mult mai fascinantă şi rară, care merită un articol dedicat. Şi anume asta e articolul de azi, o incursiune în lumea şi atelierul unuia din ultimii specialişti care mai restaurează motoare de Mobra în România, la performanţe de curse, cu strunguri şi chiar o turnătorie în atelier!

Aşa cum spuneam, acum vreo 40-50 de ani, Alexandru încercase gustul curselor cu motorete, care începuseră a se organiza tot mai intens în România. Iniţial, a urcat pe motorete Carpaţi, dar mai apoi, când au apărut Mobrele în versiuni de cursă, cu performanţă de 3-4 ori mai mare decât cea standard, totul devenise şi mai intrigant. A ajuns să participe la câteva curse şi cu asemenea Mobre, îndrăgind motoretele româneşti şi cunoscându-le construcţia lor.

Dar, după câteva curse, şi-a dat seama că nu e întru totul compatibil cu ideea de curse şi cariera unui pilot în motorsport. „Mi-am dat seara, că, dacă am văzut pe cineva de lângă mine în vâltoarea unei curse, m-am dat la o parte şi i-am făcut loc, în loc să deschid gazul. Din punct de vedere spiritual, sunt mai liniştit şi mai puţin competitiv, iar asemenea stare de spirit îţi anulează şansele de a ajunge pe podium şi la victorii”, ne spune acum Alexandru Galamboş. „Aşa că m-am axat pe repararea şi modificarea motoarelor pentru cei care au concurat în curse”, conchide mecanicul de 74 de ani din Timişoara.

În 1990, şi-a deschis un atelier de reparaţii auto, reparând şi motoare de maşini. De atunci şi până la pensie a condus acel atelier de reparaţii, muncind în el. „De un timp, de când sunt la pensie, am renunţat la maşini şi mă ocup cu jucării din astea, care chiar îs frumoase”, ne spune zâmbind Alexandru. O face mai mult de plăcere, pentru că despre rentabilitate nu prea poate fi vorba. E muncă minuţioasă, care necesită ore în şir, uneori zile întregi. Dar, făcând totul din plăcere acum şi de unul singur, Alexandru îşi permite să facă aceste lucrări în reprize de câteva ore, cât timp fiecare repriză îi aduce satisfacţie spirituală. Şi, din fericire, mai există în România pasionaţi de Mobre care mai îndrăznesc să le restaureze sau să le modifice chiar la parametri de cursă, cum a făcută Sebastian cu Mobra sa. Iar văzând pasiunea vie a acelor oameni, şi Alexandru îşi menţine viu entuziasmul.

Foto: Alexandru, zâmbind după pornirea unui motor modifica de Mobra

E modest atunci când e întrebat dacă e singurul din România care a mai rămas să facă aceste lucruri, nu vrea să-şi adjudece vreo exclusivitate. Însă e cu siguranţă unul din ultimii care au mai rămas şi care pot face nu doar înşurubări de motoare, ci modificări atât de avansate ca el. Alexandru are un strung şi o freză în atelierul său, dar şi o turnătorie de aluminiu! Deci, cu aceste utilaje, el poate topi şi turna aluminiul pentru a recrea piese de motoare, conform specificaţiilor iniţiale de fabrică, replicând un proces tehnologic similar. Şi Alexandru a adunat zeci de manuale cu documentaţie avansată de fabrică pe aceste motorete, dar şi pe modele occidentale sau din Europa de Est de cândva. Prin urmare, are o cunoaştere excepţional de profundă, şi o experienţă din aia care se poate aduna doar cu anii, şi doar cu multă dragoste pentru ceea ce faci. Spune că şi-a adunat aceste utilaje luând exemplul de cândva a întreprinderilor mari din România, care aveau asemenea turnătorii şi strunguri, care permiteau producţia locală de componente şi mentenanţa utilajelor de producţie în funcţiune. Pe vremuri, dacă te cunoşteai cu unul din angajaţii la aceste strunguri, te puteai înţelege să-ţi toarne şi ţie piesa de care aveai nevoie, dar trebuia să nu-l vadă şeful. Alexandru a vrut să aibă la îndemâna lui propriile utilaje, în propriul atelier.

La Mobrele pe care le modifică la parametri de curse, precum cea a lui Sebastian, cea mai importantă modificare pe care o face, care dă şi cea mai mare putere, este admisia rotativă direct pe arborele motorului. Modificarea presupune desfiinţarea aprinderii din partea standard, iar conectarea deschiderii căilor de admisie la arbore permite ca gradele de admisie să independente de poziţia pistonului în cilindru. Pe modificările originale ale Mobrelor de curse nu se transforma în acest fel admisia, ci se umbla doar la modificarea orificiului de admisie. Soluţia cu admisia rotativă, mecanicul din Timişoara şi-a inspirat-o de la motoretele italiene de curse Benelli, documentaţia cărora de asemenea o deţine. În rezultat, însă, se poate obţine o turaţie mult mai mare, care, redusă la pinion, dă o putere mult mai mare. De la cei 4 CP standard ai unei Mobra, se ajunge la 11 CP şi mai mult.

A mai modificat şi câteva cutii de viteze la Mobra, punându-le 6 trepte, ca să poată pleca mai uşor şi să aibă pasul mai mic între rapoarte, pentru a pierde mai puţin din turaţii la schimbarea treptelor. La motoreta Mobra Hoinar, la care l-am prins lucrând, modifica aprinderea, schimbând aprinderea originală prin platină cu una electronică, de la o chinezărie mai modernă, dar care dă un randament foarte bun şi merge foarte bine în tandem cu motorul de Mobra. Aprinderea originală din platină nu rezista bine la turaţii înalte, de asta o asemenea modificare dă mai multă fiabilitate. Iar pe lângă asta, mai are în lucru şi o motocicletă care nu e românească — un BMW R60/5 din 1971, care a aparţinut gărzii prezidenţiale în acele timpuri şi pe care acum îl restaurează cineva. Motoarele de Mobra şi motoretele româneşti domină, totuşi, aproape în exclusivitate atelierul său.

Acest mecanic de 74 de ani din Timişoara e unul din acei oameni care nu văd o problemă din a meşteri într-un atelier şi la o vârstă la care eşti catalogat oficial drept pensionar şi ai avea dreptul să nu mai munceşti. Dar şi mai impresionantă e cunoaşterea şi experienţa lui Alexandru Galamboş, un om care e o adevărată enciclopedie deschisă în motorete româneşti, în construcţia lor, în motociclete din toată lumea şi cunoaşterea unor tehnici care sunt tot mai mult pierdute în zilele noastre. Nu e unul din mecanicii căruia să-i laşi o piesă sau un motor şi să te întrebi dacă l-o face bine şi dacă are priceperea necesară. E unul din mecanicii alături de care, când începe a vorbi, îţi dai seama cât de puţin ştii tu, în raport cu el, şi cât de profund şi profesionist îşi cunoaşte meseria. Aşa erau mecanicii cândva. Şi prea puţini asemenea oameni au mai rămas!

Sursa foto: Tiberiu Troia

Vezi în video-ul de mai jos cum sună un motor de Mobra modificat să atingă 14.000 rpm.