(VIDEO) Istoria fascinantă a camioanelor DAF de la Dakar din anii 80, care ajunseseră să aibă 2 motoare şi 6 turbine

Anii 80 au fost o perioada fascinantă şi incredibilă pentru multe discipline de motorsport, atunci când avansul ingineriei progresase deja suficient de mult, încât să genereze putere imensă, iar regulile încă permiteau o mare libertate de imaginaţie în modul cum era integrată această inginerie pe maşinile de cursă. Raliul Dakar n-a fost o excepţie, iar una din poveştile cele mai frumoase şi curioase, care s-a întins pe aproape întreg parcursul anilor 80, are drept protagonişti camioanele DAF şi omul care a fost motorul unor idei nebunatice, olandezul Jan de Rooy. Cu ideile lui, camioanele DAF de la Dakar au ajuns să aibă 2 motoare, 6 turbine şi peste 1.000 CP!

Foto: Jan de Rooy, lângă unul din camioanele DAF din anii 80, pregătit pentru participarea în 1987

Prima cursă Dakar a avut loc abia la trecerea dintre anii 1978 şi 1979, deci la începutul anilor 80 raliul Paris-Dakar, aşa cum se numea atunci, era încă o noutate, care fascina şi intriga prin ambiţia de a fi atât de lungă şi dificilă. Jan de Rooy a fost unul din oamenii intrigaţi de acest raliu nou în lumea auto, iar el avea o pasiune specială pentru camioane. Născut în 1943 în Eindhoven, Olanda, el moştenise încă înainte de a face 30 de ani o companie de transport de camioane de la tatăl său şi, având de mic pasiunea pentru ele inspirată, reuşise să o dezvolte până la una din cele mai importante din Olanda. În tinereţea sa participase la curse de motocros şi rallycross în Olanda şi Europa, şi avusese şi câteva victorii la activ, deci nu era străin de motorsport. Dar noul raliu îi deschidea şansa de a combina pasiunea sa pentru camioane cu cea pentru curse.

Alegerea făcută de Jan de Rooy pentru camionul potrivit era una evidentă. Nu putea fi alta decât DAF, întrucât şi producătorul olandez de camioane îşi are originea din acelaşi oraş, iar Jan de Rooy avea camioane DAF şi în compania sa de transport şi le cunoaştea bine. Şi-a propus ca-n primul său an de participare, în 1982, să sondeze terenul, fără a forţa prea mult, doar pentru a înţelege mai bine ce înseamnă raliul Dakar şi a se putea pregăti cu toată seriozitatea pentru anii viitor.

Foto: Camion DAC de serie, din familia N2800

Aşa că pentru anul 1982 şi-a pregătit un camion „uşor modificat” faţă de unul de serie, din familia DAF F241/N2800. Era un DAF NTT2800, cu capotă, ce avea numărul 381 pe el în cursă, iar capota îi adusese porecla „De Neus”, sau „Nasul”. Era un camion 6x6, iar sub capotă era un motor folosit de DAF în acele timpuri, cu 6 cilindri în linie, de 11,6 litri. E curios că acest motor a fost iniţial produs sub licenţă de DAF, licenţa venind de la British Leyland. Însă în timp olandezii au perfecţionat motorul şi i-au adăugat performanţă. Pe camionul de cursă motorul avea o turbină şi intercooler, la fel ca şi în ipostaza sa de top de serie, şi dezvolta 240 CP.

Foto: DAF NTT2800 „De Neus”, camionul din 1982

Surprinzător, dar Jan de Rooy a sfârşit acea cursă de la Dakar, pe care el voia s-o parcurgă lejer, pe locul 3 în categoria camioanelor, avândul drept copilot pe Gerard Straetmans. Cei doi nu-şi luaseră nici măcar un mecanic cu ei şi se porniseră în recunoaştere, dar au ajuns pe podium! Şi asta pentru că 11 camioane abandonaseră, din cele 20 de la linia de start.

Foto: DAF NTT2800 „De Neus”, camionul din 1982

Acest rezultat l-a inspirat pe Jan de Rooy să vrea să revină şi să-i convingă pe cei de la DAF să-l susţină pentru următoarele ediţii, dar şi să adune alţi sponsori. Echipa era, însă, una independentă, susţinută financiar şi logistic de fabrică, nu una ce aparţinea fabricii, iar asta însemna că Jan de Rooy avea grijă de toată logistica de cursă şi de pregătirea camioanelor. Astfel pentru anul 1983, el a pregătit un camion 4x4, mai uşor, numit DAF FA3300, poreclit „Kofer”, sau „valiza”. De această dată era un camion cu cabina poziţionată pe motor. Propulsorul era acelaşi, de 11,6 litri, dar Jan de Rooy îl modificase la circa 310 CP. Şi a fost primul an când Jan de Rooy şi-a luat cu el şi un mecanic să-l ajute cu eventuale lucrări între segmente.

Foto: DAF FA3300 4x4 „Kofer”, camionul din 1983

Participarea a fost una frumoasă şi de această dată, camionul DAF ajungând cu bine la final, dar luase tot locul 3 în clasamentul camioanelor. Timpul fusese mult mai bun, însă, şi Jan de Rooy ajunsese pe locul 34 în clasamentul general, faţă de 67 în anul anterior. Olandezul, însă şi-a dat seama că există limitări asupra a ceea ce poate face cu acel motor de 11,6 litri şi puterea pe care o poate dezvolta. Aşa că şi-a propus să revină în 1984 cu un camion total diferit. Iar aici a început marea nebunie.

Foto: DAF FA3300 4x4 „Kofer”, camionul din 1983

Ideea lui Jan de Rooy a fost una revoluţionară şi teribilistă, după principiul „nimeni n-a spus că nu se poate”. Acesta a construit un camion cu două cabine, ca să atragă atenţia tuturor şi să devină vedeta raliului, fapt care i-a reuşit imediat.

Foto: Camionul DAF cu două cabine, în etapa de construcţie

Una din cabine era doar de formă, fără comenzi în interior, dar totuşi, camionul avea două motoare, fiecare din ele propulsând câte una din punţi! La bază s-a luat tot un camion F3300, cel din anul precedent, iar motorul adăugat în spate propulsa roţile faţă, în timp ce cel din faţă rămăsese să le propulseze pe cele din spate. Practic, camionul avea doi arbori cardanici, alăturaţi, iar în faţă fusese montată o punte cu diferenţial. Ambele motoare au fost unite la aceeaşi pedală de acceleraţie, iar puterea fiecăruia a fost adusă la 400 CP, deci Jan de Rooy obţinea astfel un camion cu o putere nemaivăzută, de 800 CP!

În 1984, camionul a devenit vedetă imediat, fiind poreclit „Monstrul cu două capete”, dar n-a finalizat raliul din cauza unei defecţiuni la puntea faţă. Efectul de publicitate, însă, a fost uriaş, atât pentru DAF, cât şi pentru Jan de Rooy. Iar camionul cu două cabine a rămas una din cele mai intense legende de la Dakar. Şi, apropo, acest camion a participat la Dakar şi-n 2022, şi-n 2023, în categoria Dakar Classic! Deci e un camion care există şi azi!

Foto: Acelaşi camion DAF cu două cabine, din 1984, participând în 2023 la Dakar, în categoria clasicelor

Pentru următorul an, 1985, Jan de Rooy a păstrat aceeaşi inginerie de bază, dar a renunţat la cea de-a doua cabină din considerente aerodinamice. Aşa a apărut, practic, forma pe care o vedem şi azi la camioanele de la Dakar. Silueta sa îi adusese o nouă poreclă — „taurul”.

Foto: Camionul DAF, de la raliul Paris-Dakar din 1985

Camionul din 1985, tot un DAF F3300 4x4, făcea uz tot de două motoare de 11,6 litri. Motorul din faţă, care propulsa axul spate, a fost adus la 450 CP, iar celălalt motor, care se afla în spate şi care-şi trimitea forţa spre axul faţă, avea 420 CP. Deci, 870 CP în total! De această dată, acest camion DAF a ajuns primul în categoria camioanelor, spulberând toţi ceilalţi concurenţi. Dar, o reparaţie interzisă, pe care Jan de Rooy a făcut-o în ultimul segment, i-a adus o penalizare drastică de 15 ore. Iar asta a fost suficient ca să-l plaseze doar pe locul 2, într-atât de mare era diferenţa dintre acest camion şi celelalte!

Foto: Camionul DAF F3300 4x4, „taurul”, la raliul Paris-Dakar din 1985

Fascinaţia lui Jan de Rooy pentru Dakar crescuse şi mai mult, pentru că deja devenise clar că poate învinge. Aşa că pentru anul 1986 s-a pregătit şi mai consistent, construind practic de la zero un camion nou, având o susţinere directă pe partea de inginerie de la DAF deja. Se construise o structură monococ din tuburi de aluminiu, care trebuia să înlocuiască cadrul clasic, reducând greutatea cu mai mult de 1 tonă. Cabina venea de la un DAF FAV3600, modificată şi ea.

Foto: Caminul DAF de la Dakar, pregătit pentru anul 1986

S-a păstrat şi ideea celor două motoare, dar de această dată s-a optat pentru o montare mediană. Nu mai existau doi arbori cardanici de-a lungul întregului camion, fiecare motor îşi trimite puterea printr-un arbore cardanic direct şi scurt către una din punţi.

Foto: Construcţia camionului DAF de la Dakar, din 1986

Iar motoarele aveau deja două turbine fiecare, camionul fiind prezentat oficial cu numele de TurboTwin. Fiecare motor dezvolta 475 CP, puterea totală ajungând la 950 CP! Camionul, cu numărul 601 pe el, a fost o adevărată rachetă în raliu. Nu doar că se menţinuse pe prima poziţie la camioane, la distanţă mare, dar se ţinea printre primele 10 poziţii în clasamentul general, concurând de la egal la egal cu maşinile! Cu doar 3 segmente înainte de final, însă, puntea faţă s-a rupt şi camionul a trebuit să abandoneze cursa.

Miza era uriaşă, Jan de Rooy şi DAF îşi doreau cu toată ardoarea victoria. Aşa că s-au pus pe treabă şi mai intens pentru a pregăti camionul pentru raliul din 1987, pe care l-au numit DAF FAV3600 4x4 TurboTwin II. Era o evoluţie a camionului anterior, unde trebuiau să fie eliminate orice riscuri de a avea vreo punte ruptă şi trebuiau făcute perfecţionări. De această dată şi roţile au fost făcute din aluminiu, pentru a fi mai uşoare. Iar puterea motoarelor a crescut la 495 CP fiecare, deci 990 CP în total!

Foto: Camionul DAF TurboTwin II, de la Dakar în 1987

Camionul a parcurs excepţional de bine Dakarul şi a ajuns învingător la final în clasa camioanelor, fără ca organizatorii să-l mai penalizeze. Se plasase şi pe locul 11 în clasamentul general! Iar în clasa camioanelor, următorul camion ajunsese la peste 11 ore în urma sa. Acel următor camion era un Tatra, condus de legendarul Karel Loprais, care criticase camionul DAF, pentru faptul că n-ar fi corectă admiterea a două motoare pe un camion, şi a unor asemenea performanţe, întrucât părea că DAF concurează în lumea sa. Karel spunea că acel camion nu mai are nimic în comun cu camionul de serie, şi asta n-ar fi corect.

Foto: Camionul DAF TurboTwin II, de la Dakar în 1987

Victoria, însă, l-a făcut pe Jan de Rooy şi pe DAF să vrea să-şi reconfirme la fel de dominant performanţa şi în anul următor, 1988. Aceştia au decis să pună în cursă nu un camion, ci două, numindu-le DAF 95 TurboTwin X1 şi DAF 95 TurboTwin X2, cu numerele 600 şi 601. Ambele foloseau cabine noi şi ambele aveau în continuare câte 2 motoare.

Foto: Camioanele DAF de la raliul din 1988

DAF 95 TurboTwin X1 cu numărul 600 era condus de Jan de Rooy şi motoarele sale primiseră a 3-a turbină, cu geometrie variabilă! Asta le-a crescut puterea la 600 CP, iar astfel puterea totală a camionului X1 ajunsese la 1.200 CP! Şi, efectiv, era un camion cu 6 turbine pe el! Dar acest DAF a avea şi un consum imens, aşa că rezervorul a fost mărit la 940 litri.

Foto: Construcţia camionului DAF 95 TurboTwin X1 din raliul din 1988

Camionul putea atinge prima sută în 8,5 secunde şi atingea peste 220 km/h prin deşert, iar unele legende spun că atingea şi 240 km/h. Anume acest camion a figurat în renumitul video de mai jos, când, în deşert, a depăşit un Peugeot 405 T16, la peste 200 km/h! Iar Peugeot-ul era condus de un alt pilot legendar la Dakar, Ari Vatanen!

Foto: Momentul în care camionul DAF 95 TurboTwin X1 depăşeşte un Peugeot 405 T16, la peste 200 km/h

Cel de-al doilea camion, DAF 95 TurboTwin X2, era condus de Theo van de Rijt din echipa lui Jan de Rooy, şi-l avea drept copilot pe Kees van Loewezijn şi drept mecanic pe Chris Ross. Acest camion avea motoarele de pe camionul din anul precedent, care însumau 990 CP. Dar, dacă Jan de Rooy era deja obişnuit să conducă aceste camioane monstru la Dakar, pentru Theo van de Rijt sarcina a fost prea dificilă. La 9 ianuarie 1988, camionul condus de el a suferit un accident grav, în care s-a răsturnat de 6 ori. Pilotul şi mecanicul fuseseră grav răniţi, iar copilotul Kees van Loewezijn decedase pe loc. Ancheta stabilise că pilotul nu fusese vinovat, dunele de o formă neaşteptată fiind de vină.

În urma acestui accident, şi Jan de Rooy cu camionul său DAF 95 TurboTwin X1 a decis abandoneze raliul. A fost un şoc imens pentru Jan de Rooy, pentru public şi pentru toată lumea. În acel an 1988, raliul a fost unul cu adevărat blestemat, luând 7 vieţi, inclusiv 3 spectatori. Învingători la final au devenit camionul Tatra condus de acelaşi Karel Loprais, urmat de un camion Liaz, tot din Cehoslovacia. A fost anul primei victorii pentru Tatra, într-o serie lungă ce avea să urmeze şi pe care am descris-o într-un articol separat, dar a fost şi anul care a oprit şirul de victorii pentru DAF.

Foto: Jan de Roy, în camionul X2, înainte de accidentul din 1988

După acel accident, DAF a decis că nu mai vrea să participe deloc la Dakar şi i-a vândut toate echipamentele inginereşti şi logistice lui Jan de Rooy. Dar nici acesta n-a mai revenit la Dakar în următorii ani. În 1989, clasa camioanelor a fost anulată în totalitate pentru un an, fiind elaborate noi regulamente cu limitări de viteză şi număr de motoare. Jan de Rooy a stat departe de raliul Paris-Dakar mai bine de zece ani, până când în 2002 a revenit. Tot cu DAF. De această dată cu fiul său alături, Gerard de Rooy.

Foto: Camionul DAF din 2002 de la Dakar

Cursa din 2002 a fost finalizată, iar Jan de Rooy a ajuns pe locul 6, înaintea lui clasându-se, pe primele 5 locuri, camioanele Kamaz, Tatra, Hino, MAN şi Mercedes. În 2003, olandezul a revenit, dar nu a finalizat din cauza unui accident. Asta i-a făcut pe cei de la DAF să plaseze ouăle în mai multe coşuri în 2004 şi să susţină alte 3 echipe, cu camioane DAF, pe lângă De Rooy. În total, erau 6 camioane DAF în cursă, şi doar unul din ele era al celor de la De Rooy. Şi el a ajuns pe cea mai bună poziţie la final din cele 6, clasându-se pe locul 3, după două Kamaz-uri. A mai urmat o participare cu multiple echipe cu camioane DAF în 2005, cei de la De Rooy având deja două şi finalizând tot pe cele mai bune poziţii între camioanele DAF. Dar în 2006 au fost descalificaţi din cauza unor probleme administrative. Iar colaborarea dintre De Rooy şi DAF a luat sfârşit în scurt timp. DAF n-a mai vrut să participe la Dakar, iar De Rooy a pilotat cu camioane Ginaf o perioadă, create de una din echipele care participase anterior pentru DAF. Iar apoi a urmat o pauză de câţiva ani pentru De Rooy.

Foto: Camionul DAF din 2004 de la Dakar

Din 2012, Jan de Roy şi fiul său au reuşit să-i convingă pe cei de la Iveco şi să revină la Dakar împreună, cu un parteneriat oficial. Performanţele nu s-au lăsat aşteptate, chiar din primul an Gegard de Roy aducând victoria cu un Iveco! Locurile bune au continuat şi anii următori. În 2014 Gerard de Rooy ajungea pe locul 2, iar o altă victorie pentru Iveco a venit în 2016, tot cu Gerard de Rooy în rol de pilot! Echipa de Rooy s-a mărit şi a instruit şi crescut şi alţi piloţi buni, având şi câte 4-5 camioane în cursă pe parcursul ultimilor ani. Şi, paradoxal, dar ediţia din acest an a raliului Dakar, din 2023, a fost câştigată tot de un camion Iveco, al aceleiaşi echipe De Rooy!

Foto: Camionul Iveco, învingător în 2023

Şi uite aşa, în acest articol, am ajuns să perindăm 40 de ani de istorie, de fapt. Am pornit de la anii 80 şi camioanele DAF în perioada lor de aur, dar nu puteam să nu tragem această linie de continuitate până la ceea ce fac aceiaşi oameni azi, la 40 de ani distanţă. Aceeaşi echipă, tată şi fiu, Jan de Rooy, în vârstă de 79 de ani deja, şi Gerard de Roy. Sunt oameni care şi-au păstrat pasiunea lor toată viaţa. Şi au putut să ofere performanţă şi la vârsta de 39 de ani, şi la 79 de ani! Pasionaţii de motorsport spun că până şi renumele de azi al camioanelor DAF se datorează acelor participări din anii 80 de la Dakar. Pentru că erau camioane demenţiale, cu idei inginereşti deocheate, născute de Jan de Rooy. Idei care au adus şi succes şi tragedii. Aşa cum e şi viaţa, de fapt. Dar sunt idei care au scris istorie glorioasă pentru DAF şi mai continuă să o scrie pentru Iveco.