(VIDEO) O echipă de ingineri din Elveţia dezvoltă primul avion supersonic din lume, propulsat pe hidrogen

Visul avioanelor supersonice continuă să motiveze pasionaţii de inginerie şi aviaţie să renască modelele care ar putea din nou călători la viteze mai mari decât sunetul. După pensionarea lui Concorde, în lume nu mai există niciun avion civil supersonic, doar cele militare fiind capabile de asemenea viteză. În lume există câteva companii care anunţă că dezvoltă avioane supersonice, precum Boom din SUA. Dar o companie din Elveţia, pe nume Destinus, a singura care spune că dezvoltă un avion supersonic propulsat pe hidrogen. Toată ingineria pare curajoasă şi curioasă, dar există multe semne de întrebare în ecuaţie, dacă nu cumva proiectul e deocamdată unul utopic.

Destinus e un start-up fondat în 2021 în cantonul Vaud, Elveţia, dar deja a reuşit să aibă un start tumultos, producând două prototipuri pentru avioanele sale şi chiar efectuând un prim zbor de test în octombrie 2022 cu cel de-al doilea prototip, Eiger. Mai mult ca atât, Destinus şi-a inaugurat câteva centre de cercetare şi testare în mai multă ţări europene, pe lângă Elveţia, inclusiv în Germania şi Spania, iar de la Ministerul Apărării spaniol a reuşit să obţină două granturi importante pentru a dezvolta avionul. E curios că Destinus a anunţat iniţial că primul avion supersonic va fi unul cargo, menit să poată transporta de urgenţă lucruri importante oriunde pe glob şi abia apoi se va trece la avioane civile. Însă grantul de la Ministerul Apărării spaniol spune clar că la o anumită etapă va intra în ecuaţie şi o versiune militară a acestui avion sau a tehnologiei de propulsie cel puţin. Între timp, Destinus spune că s-a răzgândit şi cel mai probabil va lansa întâi o versiune pentru transportarea pasagerilor, cu 25 locuri, apoi una cu 100 locuri.

Foto: Imagine de la zborul de test din octombrie 2022

Scopurile anunţate sună frumos — parcurgerea rutei din Frankfurt spre Australia în 4 ore şi 15 minute iniţial, iar din Londa spre New York în 90 minute. Pentru versiunea cargo se anunţa o sarcină utilă de aproape 1.000 kg şi o capacitate de a livra urgenţe în 6-12 ore oriunde în lume, spre deosebire de timpul de 24-72 ore necesar acum. Viteza iniţială ar fi de Mach 5 şi mai mult, adică de 5 ori viteza sunetului, ceea ce-l califică drept un avion hipersonic, iar ţinta e să se poată atinge Mach 15, ceea ce sună deja aproape neverosimil, or, nici măcar avioanele militare moderne, cele mai performante, n-au atins nici măcar Mach 10 (spre deosebire de filmul Top Gun, care are scene în care asemenea viteze sunt atinse). Dar, dacă Mach 10 e o barieră neatinsă, atunci ideea vitezei Mach 15, atinsă de o companie nouă din Elveţia, nu poate suna altfel decât utopic, cel puţin la etapa asta. Pentru comparaţie, Concorde atingea şi menţinea viteza Mach 2.

Poate diferenţa de viteză va fi atinsă graţie hidrogenului? Da, de fapt cam asta pretinde compania elveţiană, spunând că hidrogenul are o densitate energetică mult mai mare per unitate de masă. Efectiv, motorul avionului e tot unul cu reacţie, relativ obişnuit, doar că în loc de kerosen va arde hidrogen stocat în formă lichidă. Stocarea de scurtă durată a hidrogenului lichidă e mai fezabilă într-un avion decât într-o maşină, pentru că acesta e consumat repede, dar şi pentru că la altitudine mare temperaturile sunt mai joase, ceea ce favorizează menţinerea în stare lichidă a hidrogenului. De fapt, deja pentru atingerea unei viteze de Mach 5 în prima etapă, Destinus estimează că avionul său va atinge o altitudine de peste 30 km, în stratosferă, unde va avea şi o rezistenţă mai mică.

Motorul cu reacţie va fi unul cu postcombustie obligatorie, pentru că doar astfel va putea genera forţa necesară, păstrând o dimensiune compactă. Propulsorul mai trebuie devinitivat şi cei de la Destinus spun că lucrează împreună cu compania ITP Aero la dezvoltarea unui motor cu reacţie potrivit parametrilor lor şi potrivit combustiei pe hidrogen. Deocamdată, dronele care au efectuat primele zboruri de teste au folosit un motor mai uzual General Electric J85. Totuşi, între timp se fac teste şi perfecţionări, iar problema identificată de ingineri e că temperatura de combustie a hidrogenului e atât de mare, încât e nevoie de un sistem de răcire a zonei unde are loc postcombustia.

Foto: Teste cu motorul cu reacţie cu combustie de hidrogen

Aşadar, mai e de perfecţionat la motor, pentru ca acesta să poată avea o combustie stabilă a hidrogenului şi să poată livra performanţa de care are nevoie avionul pentru a atinge vitezele uriaşe pe care le ţinteşte. De ce ar fi nevoie de un avion supersonic pe hidrogen? Ei bine, partea de supersonic e necesară pentru a readuce vitezele fabuloase în aviaţie, care vor genera costuri mai mari, inevitabil, dar, ca şi Concorde, vor fi destinate celor ce-şi preţuiesc timpul mai mult decât un bilet usturător la avion. Partea cu hidrogen va permite operatorilor să spună că au zero emisii în timpul zborului, emisiile fiind sub formă de vapori de apă. Iar într-o posibilă versiune militară se ascunde un posibil potenţial şi mai mare, dar e greu de spus cât de potrivit e un combustibil precum hidrogenul pentru asemenea scop.

Şi, de fapt, chiar dacă echipei din Elveţia îi reuşeşte să dezvolte acest avion şi să-şi îndeplinească viziunea de a avea „mii de avioane” supersonice cu hidrogen în lume, problema e că în lume nu se produce atât de mult hidrogen pentru combustie, pentru a putea alimenta atâtea avioane. Mai e şi problema că un litru de hidrogen lichid costă acum de vreo 25 ori mai mult decât un litru de kerosen, iar transportarea hidrogenului lichid e mult mai scumpă.

Şi, în fine, mai e şi o problemă a fondatorului companiei, Mikhail Kokorich. Am menţionat mai sus că ministerul spaniol al apărării a oferit granturi pentru startup-ul din Elveţia, dar nu şi statul elveţian, ceea ce e foarte suspect, or, Elveţia investeşte în majoritatea tehnologiilor promiţătoare din apărare, dezvoltate în ţara sa, sau cel puţin le urmăreşte îndeaproape. Mikhail Kokorich, însă, e un rus emigrat mai mult timp în urmă în SUA, fondând un start-up numit Momentus în California, care-şi dorea să dezvolte „vehicule” pentru transportarea sateliţilor pe orbită şi a sarcinilor cargo, dar în 2021 guvernul american a emis o notă de îngrijorare faţă de structura acţionariatului acestui start-up, practic ridicând semnale roşii de atenţionare pentru ca departamentul de apărare al SUA să nu colaboreze în niciun fel cu el, suspiciunile fiind direcţionate spre Mikhail Kokorich. Atunci Kokorich a ieşit din acţionariat şi a plecat din California, mutându-se în Elveţia şi fondând Destinus. Şi se pare că elveţienii ştiu şi ei ceva, or, deocamdată l-au lăsat să adune capital de la investitori în ţara lor şi să facă munca de dezvoltare pe care pretinde că o face, dar nu l-au ajutat în niciun fel şi nu-l admit la colaborări interne în domeniul apărării. În acelaşi timp, ca inginer, Kokorich e calificat drept o minte pricepută şi capabilă în tehnologia supersonică de către colegii de industrie. Aşa că acestuia şi echipei sale îi rămâne să demonstreze cu un avion efectiv produs şi lansat dacă îndoielile asupra sa sunt nefondate.

Vezi mai jos şi un video de la zborul de test din toamna anului 2022 al prototipului Eiger, pilotat de la distanţă.