Energia de la panourile fotovoltaice de pe acoperişul caselor a ajuns să acopere aproape complet consumul operaţional al Australiei în unele perioade ale zilei, dar cărbunele e încă prezent

Australia e într-un continuu proces de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă, iar datorită geografiei sale, energia venită de la soare domină această tendinţă. Parcurile solare mari, operate de companii, funcţionează aproape în totalitate cu centrale aferente de stocare a electricităţii, de obicei prin baterii uriaşe, pentru că stocarea a devenit un model de afacere foarte atractiv, ce permite captarea energiei în timpul zilei şi vinderea ei în timpul serii, în orele de consum maxim, la preţ mult mai mare. Dar Australia mai are şi un alt fenomen, cel al producţiei tot mai mari de energiei din panouri fotovoltaice situate pe casele oamenilor. Această producţie a devenit atât de mare şi de importantă, încât duminica trecută, spre exemplu, a acoperit aproape complet operaţional din reţeaua naţională de electricitate în Australia, asigurând totodată 57% din toată puterea necesară întregii reţele electrice! Doar pe baza panourilor fotovoltaice puse pe acoperişuri!

Aici trebuie să explicăm din start şi să arătăm şi partea deocamdată întunecată a sistemului Australiei. Fiind o ţară bogată în cărbune, dar săracă în relief muntos cu multe ape, care i-ar fi permis să construiască hidrocentrale, Australia a folosit mulţi ani practic doar cărbune pentru a-şi produce electricitatea, fiind una din ţările cele mai poluante la acest capitol. Ne putem întreba de ce nu s-au făcut centrale nucleare în Australia în ultimele decenii cel puţin? Ei bine, pentru că acum câteva decenii cineva a avut grijă să se voteze două legi federale, care să interzică energia nucleară, în 1998 şi 1999, pentru a proteja biodiversitatea. Şi asta chiar dacă încă în 1969 în Australia se promitea construcţia unei centrale nucleare.

Foto: Centrală cu baterii uriaşe de stocare a electricităţii produsă eolian sau solar în Australia, în prezent

În 1970 se anunţase şi un tender, se primiseră şi oferte şi se anunţa că în 1975 va fi gata prima centrală nucleară, iar până în 1990 trebuiau să fie gata 20 de centrale. Apoi s-au început studiile de fezabilitate, care indicau că doar statul New South Wales are o reţea ce poate accepta o putere de 500 MW de la un reactor. În rest, s-a constatat că reţelele erau prea slabe. Trebuiau actualizate reţelele, apoi s-a constat că centralele pe cărbune sunt mai ieftine, apoi planurile au tot fot amânate şi puse sub preş până când în 1998 şi 1999 au fost votate acele legi cu pretexte frumoase, care s-au asigurat că energia nucleară nu va veni prea curând în Australia, iar centralele pe cărbune vor avea o viaţă liniştită.

Foto: Centrală pe cărbune, Australia

Acum, că deja există angajamente internaţionale de reducere a CO2-ului, Australia e nevoită să renunţe treptat la cărbune, iar energia solară şi cea eoliană începe să ia locul. Dar nu l-a luat cu totul. În ultimul an, doar 36,8% din producţia de electricitate din Australia a fost regenerabilă, de fapt, cota de 10% revenind panourilor pe acoperiş, 6,1% centralelor solare mari, 13,0% parcurilor eoliene şi 7,6% hidrocentralelor. În rest, cărbunele negru are 42,5%, iar cel brun — 15,1%, împreună cuantificând 57,1% din producţia de electricitate! E cea mai mică cotă din istoria recentă, dar încă e uriaşă.

Aceste date reprezintă media cumulată pentru ultimul an, dar ele sunt într-o continuă schimbare majoră în prezent, ceea ce înseamnă că datele săptămânii curente, de exemplu, pot fi mult mai bune decât media anuală precendetă, or media ia în calcul şi perioadele mai puţin prolifice pentru regenerabile. Să vedem care sunt aceste cifre recente şi ce e cu panourile fotovoltaice, care au acoperit consumul operaţional.

În primul rând consumul operaţional e diferenţa dintre puterea solicitată în timp real în reţea şi dintre puterea minimă pe care o asigură centralele în mod linear, la turaţii minime. Australia ajustează puterea acestor centrale la una mai mică ziua şi una mai mare seara, dar există un minim până la care se poate merge, pentru a menţine arderea, altfel ele ar trebui oprite şi repornite, în procese lungi şi anevoioase. Păi iată, în ziua de duminica, Australia avea aceste centrale la minim, iar în mod normal ziua diferenţa e acoperită acum de energia de la panouri fotovoltaice şi eoliene. Dacă apar solicitări scurte, există generatoare care se includ automat în reţea. Iar seara sunt puse în aplicare hidrocentralele şi bateriile mari ce-au acumulat energia de la soare în timpul zilei. duminica energia eoliană avea producţie mică, însă pe fundalul solicitării un pic mai mici de la producţie industrială şi alte utilaje, şi totodată a unei producţii mari de la panouri, tot acest consum operaţional a putut fi acoperit doar de energia venit de la panouri de pe acoperişuri. Puterea totală solicitată de reţea era de 11.393 MW, cu circa 43% asigurată de centralele de cărbune date la minim. Diferenţa de 57% era consumul operaţional, şi el a fost acoperit de această dată doar de energia de la panouri, fără vreo altă sursă. Doar 21 MW capacitate au trebuit asiguraţi de generatoare, în timp ce aproximativ 6.475 MW erau livraţi în reţea de panouri de pe acoperişul oamenilor.

Asta-i permite Australiei să folosească energia de la parcurile fotovoltaice mari şi chiar parcuri eoliene pe timp de seară, iar în timp îi va permite să-şi închidă tot mai multe centrale pe cărbune şi tot mai repede. Şi ca să ne convingă situaţia de sâmbătă nu e una ieşită din comun, ci indică o tendinţă, operatorul naţional de electricitate din Australia a publicat şi datele de trei zile mai târziu, dintr-o zi de muncă, cu activitate industrială la turaţii maxime, când panourile solare contribuiau un pic mai puţin — 38% din toată energia necesară sistemului la amiază, dar exista deja şi 13% contribuţie a energiei eoliene, şi 17% de la parcurile fotovoltaice mari.

S-a ajuns la 69% cotă a surselor regenerabile, deci. Iar promisiunea e că Australia se îndreaptă cu paşi siguri spre a scăpa cu totul de cărbune. Nu spre energie nucleară, că ea e încă interzisă prin lege acolo, ci prin panouri fotovoltaice, turbine eoliene şi mai ales baterii gigantice, care să stocheze toată această electricitate produsă intermitent.