Germania a dat start lucrărilor la SuedLink, o "autostradă a electricităţii" de la nord la sud, într-un proiect gigant care va impulsiona energia eoliană

Ieri Germania a dat start lucrărilor la cel mai grandios proiect al său de infrastructură energetică de mulţi ani încoace, SuedLink, menit să impulsioneze substanţial dezvoltarea de energie eoliană în această ţară, dar şi tranziţia generală la energie regenerabilă a industriei şi economiei germane.

Ce este SuedLink? O linie magistrală de înaltă tensiune, de peste 700 km lungime, pentru transportul de mare capacitate e electricităţii din nordul spre sudul Germaniei. Ea va avea o capacitate de transport de 4 GW, capacitate care se va adăuga în potenţialul actual al reţelei şi va permite dezvoltarea surselor noi de energie în nord şi transportarea electricităţii generate de către aceasta în sudul Germaniei.

De ce e necesară SuedLink? Nordul Germaniei are parte de vânturi de o intensitate sporită, foarte prolifice pentru producţia de energie eoliană. Dar până acum nu a existat o dezvoltare cu adevărat intensă de parcuri eoliene uriaşe sau cel puţin dezvoltarea şi apariţia acestor a avut o cadenţă departe de cea necesară pentru a asigura tranziţia Germaniei la energie regenerabilă, fără emisii de CO2. Problema e şi mai stringentă acum, odată cu închiderea din luna aprilie a ultimelor 3 reactoare nucleare, astfel încât în prezent Germania nu mai produce deloc energie nucleară, deşi doar în 1989 avea reactoare ce însumau capacităţi de producţie de 22,9 GW. Şi dacă acele reactoare erau dispersate pe teritoriul ţării, potenţialul de energie eoliană, care ar putea înlocui o mare parte din producţia anterioară la centrale nucleare, este concentrat în nordul Germaniei, în timp ce industria e concentrată mai mult în sud şi în vest. Iar asta dictează şi necesitatea de noi capacităţi magistrale de transport al electricităţii din nord în sud, impulsionând astfel şi apariţia de noi parcuri eoliene mari în nordul Germaniei.

Costul acestui proiect grandios este de 10 miliarde de euro, iar lucrările inaugurate ieri au început la cel mai dificil segment, sub forma unui tunel care trebuie să treacă sub râul Elba. Costul e atât de mare şi pentru că noua linie electrică presupune trasarea ei în subteran, iar lucrările la trasările subterane sunt cu mult mai scumpe decât la cele aeriene. SuedLink e un proiect despre care se vorbeşte de mult timp în Germania şi care, în forma sa discutată iniţial, trebuia să coste mai puţin şi să fie gata acum un an. Însă, odată cu demararea lucrărilor în 2023, se anunţă un termen de finalizare către anul 2028. Totodată, autorităţile germane au anunţat că o altă linie de înaltă tensiune, de 137 km, de la Marea Nordului din Danemarca, către Germania, este în ultima etapă a lucrărilor şi ea va permite Germaniei să importe cantităţi mai mari de energie eoliană produsă de Danemarca, o ţară ca e un lider global în inovarea, producţia şi implementarea de turbine eoliene.

Cea mai mare parte a cablului de 525 kV, care va forma magistrala electrică SuedLink, e produs de către cei de la Prysmian, la o fabrică din Franţa. Producţia cablurilor de înaltă capacitate pentru SuedLink a început încă în toamna anului trecut, dată fiind scara mare a proiectului. Cei de la Prysmian anunţaseră atunci că ei vor asigura 580 km din cei 700 km ai SuedLink cu cablu, iar magistrala va conţine câte 2 cabluri de 2 GW fiecare. Francezii mai menţionau atunci că datorită faptului că noua linie va funcţiona la parametri de 525 kV, în loc de 320 kV, cât constituie parametrii altor linii similare mai vechi din Germania, a fost posibilă reducerea magistralei la doar două cabluri mari, în loc de mai multe, iar asta a redus şi volumul necesar de lucrări şi săpături.

Aşadar, în următorii 5 ani vom auzi cu siguranţă despre mult mai multe proiecte noi de parcuri eoliene în Germania, atât pe uscat, cât şi în Marea Nordului, or, Germania are mult de muncit la acest capitol pentru a ajunge din urmă ţări precum Olanda, Danemarca şi chiar Marea Britanie în ultimii ani. Programul Germaniei prevede, de exemplu, un termen limită de închidere a centralelor electrice pe cărbuni setat abia pentru anul 2038, doar peste 15 ani, când maşinile cu combustie vor fi fost interzise deja de 3 ani, după anul 2035. Deci, e mult loc pentru accelerarea dezvoltării.