Primul parc eolian cu turbine flotante din lume are nevoie de reparaţii profunde mai devreme decât se estima, toate turbinele vor fi tractate la mal

Dacă în ultimii ani ne-am obişnuit să auzim veşti despre noi şi noi recorduri înregistrate de turbinele eoliene, în special cele maritime, cu noi şi noi parcuri tot mai mari, iată că din acelaşi domeniu vine şi o veste mai puţin lăudabilă. Primul parc cu turbine flotante maritime din lume, Hywind Scotland, are nevoie de reparaţii profunde la turbinele sale cu mult mai devreme decât se estima, ceea ce determină necesitatea ca întreg parcul să fie deconectat pentru circa 4 luni, iar toate turbinele eoliene vor trebui tractate la mal pentru aceste lucrări, după care vor fi tractate înapoi.

Poate suna bizar ideea de a tracta o turbină eoliană maritimă la mal, dar tocmai asta e şi avantajul unei turbine flotante, faptul că ea nu stă pe un picior adânc, care să fie fixat rigid de fundul mării, ci pe o platformă, de obicei triunghiulară, care e susţinută de mai multe elemente constructive plutitoare, iar astfel întreaga platformă devine plutitoare şi susţine şi turbina. Pentru a nu fi purtată de valuri, platforma e ancorată de fundul mării cu lanţuri.

Foto: Turbină eoliană flotantă, model mai recent şi mai răspândit

Tehnologia e una relativ nouă, fiind implementată abia de circa 5-6 ani încoace în primele proiecte pilot, iar ideea ei e că turbinele plutitoare, neavând nevoie de un picior fix, pot fi amplasate în locuri cu ape mult mai adânci, unde instalarea turbinelor normale n-ar fi foarte raţională în costuri. Parcul de care vorbim noi azi, Hywind Scotland, a fost primul asemenea parc experimental din lume, cu asemenea turbine plutitoare, şi a fost construit în 2017. De atunci au mai fost lansate şi alte parcuri similare, tehnologia şi turbinele mai evoluând, şi inclusiv aceeaşi autori au acestui prim proiect au mai inaugurat în 2022 cel mai mare asemenea parc eolian din lume, în apele Norvegiei.

Foto: Parcul eolian Hywind

Ei bine, acest prim parc, construit în 2017, a fost construit la acea vreme cu contribuţia companiei de stat norvegiene Statoil pe atunci, transformată ulterior în Equinor, împreună cu compania Masdar din Emiratele Arabe Unite. Pe atunci, pentru construcţia acestui prim parc eolian cu turbine flotante s-au cheltuit 2 miliarde de coroane norvegiene, ceea ce, la cursul din 2017, însemna cam 185 milioane de euro. Paradoxal, dar cu aceşti bani au fost instalate doar 5 turbine eoliene flotante, a câte 6 MW fiecare, deci 30 MW putere în total. O investiţie usturător de scumpă, deci, pentru doar 30 MW putere, mai scumpă decât o mulţime de alte soluţii de producţie a electricităţii verzi, dar justificarea era că era primul proiect de acest gen, iar ulterior costurile pentru ele s-au redus.

Apropo, acest parc, fiind primul, nu avea susţinere pe o platformă din 3 puncte, acea soluţie s-a implementat abia din 2021. În 2017, însă, flotanţa s-a implantat în piciorul turbinei, care stă cam 78 metri sub apă şi circa 175 metri deasupra apei, iar piciorul e ancorat cu 3 lanţuri de fundul mării.

Acum, datele în timp real primite de la turbine şi puterea generată acestora au indicat o scădere substanţială a performanţei, iar inspecţiile de la faţa locului indică necesitatea unei „mentenanţe profunde”, după cum comunică norvegienii, însă tot ei spun că mentenanţa nu poate fi făcută în larg în siguranţă, de aceea au decis că vor remorca şi tracta toate cele 5 turbine spre ţărm, după care le vor duce înapoi şi le vor ancora din nou, cu toate costurile aferente uriaşe.

E curios să menţionăm că turbinele propriu-zise sunt de origine Simens Gamesa, compania care anul trecut a anunţat că a identificat probleme la turbinele sale, atât de grave, încât estima ca foarte multe din acestea vor necesita reparaţii profunde. Deci, deşi norvegienii nu-i acuză în comunicatul oficial pe cei de la Siemens Gamesa de nimic, e foarte probabil ca aici să se ascundă rădăcina problemei, şi nu în construcţia flotantă propriu-zisă.

Şi încă un argument bun în favoarea acestui tip de construcţie este faptul că atunci când norvegienii anunţaseră raportul de funcţionare pe primii 5 ani ai parcului eolian, au menţionat că randamentul real mediu pentru 5 ani a fost de 54%, adică în mediu turbinele operau la 54% din puterea or maximă, ceea ce un indicator foarte bun pentru această gamă de putere. Efectiv asta înseamnă că parcul de 30 MW genera a generat în primii 5 ani în mediu 16,2 MWh de electricitate pe oră, au 388,8 MWh pe zi, sau 141.912 MWh electricitate anual, sau 709.560 MWh de electricitate în 5 ani. Deci, practic 710 GWh de electricitate. Mai adăugăm încă un an, care a mai trecut între timp, şi ajungem la 852 GWh electricitate produsă în 6 ani. E degrabă să calculăm costurile amortizate, dar întrucât urmează o reparaţie atât de profundă, putem spune că cei 175 milioane de euro cheltuiţi iniţial au generat deocamdată o componentă de preţ de 0,20 euro/kWh, fără a lua în calcul mentenanţele anuale şi alte costuri aferente. Totuşi, după repararea şi readucerea turbinelor în mare acestea ar trebui să continue să funcţioneze încă mulţi ani.